RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
 

Prejudiciul

Tipuri de prejudiciu

Prejudiciul material si prejudiciul moral. Una dintre principalele diviziuni care pot fi operate asupra notiunii de prejudiciu ca element al raspunderii civile delictuale consta în împărţirea acesteia pe baza naturii sale intrinseci în prejudiciu patrimonial si prejudiciu nepatrimonial( denumit in mod curent si dauna morala).

Distinctia dintre dauna materiala si dauna morala corespunde marii diviziuni a dreptului in dreptul patrimonial si dreptul nepatrimonial. Justificarea-art 998 cod civil nu face nici o distinctie("orice fapta[...]"). In jurisprudenta si in doctrina juridica romaneasca s-a impus, înca de la punerea in aplicare a codului, interpretarea ca acest text legal se refera la orice prejudiciu, adica atât la prejudiciul patrimonial, cât si la cel nepatrimonial.¹

Dauna materiala este atingerea adusa dreptului patrimonial si dauna morala este atingerea adusa dreptului nepatrimonial. Prejudiciile materiale sunt cele care rezulta din atingerea unui interes patrimonial. Ele se pot pretui in bani. De aceea asemenea prejudicii se mai numesc si patrimoniale sau pecuniare. Astfel de prejudicii sint, spre pilda, distrugerea sau stricarea unui lucru, omorirea ori ranirea unui animal. Dar nu numai atit; constituie de asemenea, un prejudiciu material si pierderea, in tot sau in parte, a unui drept patrimonial cum ar fi, spre pilda, dreptul la intretinere. Prejudiciul material nu trebuie sa fie ca în dreptul roman, corpori datum. El nu implica un contact material.²

Prejudiciul material. Structura lui. Art 1084 cod civil stabileste ca prejudiciul material cuprinde sau poate cuprinde doua elemente: pierderea suferita si beneficiul nerealizat.

Textul este scris în materie contractuală, dar prin generalitatea redactării el acopera intreaga arie a raspunderii civile, inclusiv cea delictuala.

Pierderea patrimoniala suferita consta dintr-o diminuare a valorilor active din patrimoniu, iar beneficiul nerealizat constă din lipsirea activului patrimonial de o sporire care ar fi intervenit daca nu s-ar fi savirsit fapta ilicita.

Este pierdere efectiva sau reală distrugerea ori stricarea unui lucru care formeaza obiectul unui drept, sau care se afla numai in posesia celui pagubit.

Prejudiciul material se poate înfatişa si sub forma beneficiului sau câstigului nerealizat. De asemenea, prejudiciul patrimonial al persoanelor fizice se poate înfatişa ca un cistig nerealizat, în cazul pierderii totale sau partiale a veniturilor din muncă.

Dauna morala a fost denumită pe rând în doctrina dreptului "orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane”(Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris, 1969, p 344) sau “prejudiciul care rezulta dintr-o atingere adusa intereselor personale si care se manifesta prin suferinta fizica sau morale pe care le resimte victima”(Pierre Tercier "Contribution a l'etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14)

Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Ele nu sunt susceptibile de evaluare banească. Astfel sint: moartea, atingerile aduse integritatii fizice, sănătăţii sau altor atribute ale personalitatii, cum ar fi , spre pilda, onoarea si reputatia. Asemenea prejudicii nu exclud, in mod necesar, cauzarea lor prin contact corporal. De pilda, durerea suferita de pe urma unei raniri sau loviri este un prejudiciu moral.

Prejudiciul moral. Definitie. Clasificare.Daunele morale sint,deci, consecinte de natura nepatrimoniala cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constind in atingerile aduse personalitatii sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a caror reparare urmeaza regulile raspunderii civile delictuale daca fapta ilicita s-a produs in afara unui cadru contractual.

Daunele morale au fost clasificate astfel: daune morale constind in dureri fizice sau psihice numite pretium doloris; suferintele psihice determinate de cauzarea mortii unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de ranirea, mutilarea, desfigurarea sau imbolnavirea grava a acesteia sunt denumite si prejudicii prin ricoseu, iar despagubirea datorata pentru repararea acestora se numeste pretium affectionis; Prejudiciul estetic cuprinde toate vatamarile si leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau infatisarii persoanei, despagubirile datorate pentru a-l repara denumindu-se “pretium pulchritudinis”; Prejudicul de agrement reprezinta restringerea posibilitatilor victimei de a se bucura de viata, de a avea parte din plin de satisfactii materiale si spirituale pe care aceasta I le poate oferi(Acest prejudiciu a fost calificat drept prejudiciu hedonist"-“hedone"=”placeri” in greaca)

Repararea prejudiciului de agrement a constituit obiectul de discutie in literatura noastra juridica chiar si in perioada in care repararea pagubei morale nu era admisa. Astfel s-a aratat ca "alaturi de munca trebuie neaparat avute in vedere si alte aspecte ce dau vietii culoare si valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupatiile dezinteresate referitoare la familie si societate ,deoarece incapacitatea de munca nu poate reprezenta toata paguba si, deci, trebuie avut in vedere si asa-zisul prejudiciu de agrement.³

Prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnitatii, prestigiului sau cinstei unei persoane consta in proferarea de expresii insultatoare, calomnii, defaimari ori denigrari la adresa unei persoane si se pot infaptui prin viu grai, prin adresarea directa in public, in scris, prin publicitate in presa ori prin mass-media in general.
 

¹ Ioan Albu ,V.Ursa - “Raspunderea civila pentru daunele morale”, Edit.Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p.47
² M.Eliescu, op.cit., p.103
³ V.Patulea,”Contributie la studiul raspunderii civile delictuale in cazul prejudiciului rezultat din vatamarea integritatii corporale” in R.R.D.nr.11/1970
 

Material elaborat de Ilie Filofteia Claudia