Aplicabilitatea imediata a dreptului comunitar

Specificitatea ordinii juridice comunitare

 

1. Fundament

Specificitatea dreptului comunitar ca ordine juridica si în raporturile sale cu ordinea juridica a statelor membre a fost exprimat de Curtea de Justitie în doua decizii care pot fi considerate ca fiind fundamentale pentru intreaga jurisprudenta.
Ele au fost date în cadrul tratatului C.E.E.
Decizia Van Gend en Loos: în aceasta decizie data pe 5 februarie 1963 Curtea a afirmat ca "Obiectivul tratatului C.E.E. care este instituirea unei piete comune a carei functionare îi priveste în mod direct pe justitiabilii Comunitatii, implica fapul ca acest tratat constituie mai mult decat un acord care nu ar crea decat obligatii mutuale între statele contractante".¹
Ea a adaugat "Comunitatea constituie o noua ordine juridica de drept international în profitul careia statele au limitat, chiar daca în domenii restranse, drepturile lor suverane si ale carei subiecte sunt nu numei statele membre ci si resortisantii lor.
Decizia Costa: în aceasta decizie data pe 15 iulie 1964 Curtea a mers mai departe în rationamentul sau juridic decat în decizia Van Gend.
Mai intai ea a abandonat calificarea ordinii juridice "de drept international" pentru a utiliza formula "ordine juridica proprie" adaugand ca dreptul nascut din tratat are o "natura specifica originala".
Apoi reluand termenii deciziei Van Gend dupa care dreptul comunitar se adreseaza atat resortisantilor statelor membre cât si acestora din urma, ea a concluzionat, pentru a rezuma sistemul relatiilor stabilit între dreptul comunitar si dreptul statelor membre, ca ordinea juridica a Comunitatilor este "integrata sistemului juridic a statelor membre de la intrarea în vigoare a tratatului si se impune jurisdictiilor lor" ²
Acesti termeni au fost reluati în texte mai recente precum avizul relativ la compatibilitatea acordului asupra Spatiului Economic European cu tratatul C.E.E.:"Tratatul C.E.E. cu toate ca este incheiat sub forma unui acord international, nu constituie mai putin decat Carta constitutionala a unei comunitati de drept".
Dupa o jurisprudenta constanta a Curtii de justitie,. Tratatele comunitare au instaurat o noua ordine juridica în profitul careia statele au limitat, în domenii din ce în ce mai extinse, drepturile lor suverane si ale carei subiecte sunt nu numai statele membre ci si resortisantii lor (avizul 1/1991 din 14 decembrie 1991).

2. Metoda de interpretare a C.J.C.E.

Pentru a afirma existanta acestor principii fundamentale, Curtea s-a bazat pe conceptia de ansamblu a sistemului comunitar.
Astfel, în decizia Costa ea a indicat ca "instituind o comunitate de durata nelimitata dotata cu institutii proprii, cu personalitate, capacitate juridica, capacitate de reprezentare international si în special cu puteri reale provenite dintr-o limitare de competenta sau dîntr-un transfer de atributii ale statelor catre comunitate, acestea au limitat, cu toate ca în domenii restranse, drepturile lor suverane si au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisantilor lor si lor insisi" .
Ea nu a invocat deci o dispozitie speciala a tratatelor decat cu titlul confirmativ - articolul 189 care indica faptul ca regulamentele sunt direct aplicabile.
Ea nu a considerat util sa adauge si o referire la articolul 187 care prevede ca decziile Curtii au forta executorie pe teritoriul statelor membre si la articolul 192 care atribuie aceasta forta deciziilor Consiliului sau Comisiei care presupun "in sarcina unor persoane altele decat statele, obligatie pecuniara", cu toate ca aceste dispozitii converg în sensul integrarii.

3. Notiunea de ordine juridica proprie.

Cu toate ca este fundamentata pe tratate internationale,³ ordinea juridica comunitara prezinta caracteristici fundamental diferite fata de ordinea juridica internationala . Dreptul scris fara a margini importanta principiilor generale ocupa locul esential.
Cu toate acestea sursele de drept sunt ierarhizate si cu exceptia tratatelor constitutive sunt fundamentate pe o elaborare institutional si nu consensuala.
Dreptul comunitar se aplica din principiul persoanelor fizice. în sfarsit, reglementarea diferendelor nu depinde cu nimic de consimtamantul interesatilor.
Fara a exclude referirea la principiile de drept inernational, Curtea a indicat în mod net ca acestea nu erau aplicabile, eventual în ordinea juridica comunitara decat daca nu erau incompatibile cu principiile acesteia din urma.
Astfel, sistemul comunitar care este fundamentat pe o institutionalizare a reglementarii diferendelor exclude aplicarea masurilor de retorsiune sau a represaliilor precum si a oricarei masuri echivalente ("Tratatul nu se margineste sa creeze obligatii reciproce fata de diferitele subiecte carora li se aplica ci stabileste o ordine juridica noua care presupune interdictia pentru statele membre de a-si face justitie singure", 13 noiembrie 1964 Luxemburg si Belgia, 90-91/63).
Notiunea de autonomie a dreptului comunitar are în special drept consecinta ca priincipiile pe care sistemul este fundamentat - în special pe plan institutional - nu trebuie sa fie incalcate prîntr-un tratat incheiat de Comunitate.
Astfel, în avizul sau relativ la prima versiune a acordului instituind Spatiul Economic European între Comunitate si tarile A.E.L.S. Curtea dupa ce a amintit diferentele fundamentale existente între sistemul comunitar si sistemul S.E.E. - a considerat ca sistemul jurisdictional al acordului (fundamentat pe stabilirea unei curti) era de natura a aduce atingere autonomiei de interpretare a C.J.C.E. si în acelasi timp era susceptibil de a determina Curtea S.E.E. a se amesteca în problema repartizarii competentelor între comunitate si statele membre (avizul 1/91 a fost urmat de un al doilea 1/92 care a concluzionat asupra compatibilitatii acordului S.E.E. cu ordinea juridica comunitara).⁴

4. Notiunea de integrare.

Aceasta nu poate fi inteleasa decat prin studierea consecintelor pe care le determina. Se poate indica cu titlul general ca acelasi tip de relatii exista în cadrul unui sistem federal: dreptul federal formeaza un sistem autonom precum sistemele de drept ale fiecarui stat federat. Dar primul sistem este integrat celorlalte.
Jurisdictiile statelor membre au adoptat pozitii care au fost uneori contrare integrarii. Jurisprudenta tribunalului constitutional german a cunoscut asupra acestui punct o evolutie remarcabila. în ordonanta sa din 29 mai 1974, acesta a insistat asupra separarii dintre ordinea juridica comunitara si ordinea juridica germana considerand mai ales ca "dreptul comunitar nu face parte nici din ordinea juridica nationala nici din jus gentium si constituie o ordine juridica proprie creata dintr-o sursa de drept autonoma".⁵
In schimb în decizia sa din 22 octombrie 1986 tribunalul a considerat ca "tratatele constitutive ale comunitatilor europene precum si dreptul comunitar derivat adoptat pe baza tratatelor sunt parte integranta a ordinii juridice a R.F.G." si ca C.J.C.E. are calitatea de judecator legal în sensul articolului 101/1 alineatul 2 al legii fundamentale. Aceste considerente sunt total în acord cu notiunea de integrare. Nu se regaseste pentru moment un echivalent în deciziile jurisdictiilor celorlalte state membre.
 

¹ R.M. Chevalier, J.Boulouis – op. cit., pagina 57
² ibid.
³ R.M. Chevalier, J.Boulouis – op. cit., pagina 64
⁴ Augustin Fuerea – Note de curs, Facultatea de drept, 2000
⁵ R.M. Chevalier, J.Boulouis – op. cit., pagina 53
⁶ Philippe Manin – op. cit., pagina 307

Material elaborat de Oana