Sistemul constitutional francez
 

Constitutia Frantei din 1958 mentine principiul fundamental al regimului parlamentar parlamentar; astfel, potrivit art. 49, Guvernul este responsabil politic în fata Adunarii Nationale. Dar acest parlamentarism e diferit de cel clasic. Mijloacele de actiune reciproca ale Parlamentului si Guvernului nu sunt exact echilibrate. Parlamentul este situat într-o pozitie de inferioritate în raport cu Executivul.

Un aspect important este legat de faptul ca numirea primului-ministru, din 1958 rezulta dintr-o putere proprie a Presedintelui Republicii.Intrarea în functiune a sefului Guvernului nu este subordonata unei investituri parlamentare.
Constitutia distinge doua categorii de mijloace de actiune ale Parlamentului asupra Guvernului :mijloace care nu angajeaza raspunderea politica si mijloace care o angajeaza.

Mijloacele de punere în joc a responsabilitatii politice sunt cele referitoare la motiunea de cenzura si problematica încrederii.

A. Motiunea de cenzura.

Este reglementata în art. 49, alin. 2 din Constitutie, care o supune unor reguli foarte precise:

1. Nu poate fi admisa decât daca este semnata de cel putin 1/10 din numarul membrilor Adunarii Nationale.
2. Votul aspura motiunii nu poate avea loc decât dupa 48 de ore de la depunerea motiunii.
3. Motiunea nu poate fi adoptata decât cu majoritatea absoluta a membrilor ce compun Adunarea Nationala. Constitutia în art. 49 prevede: "Sunt numarate numai voturile favorabile motiunii de cenzura…". Astfel, absentii si cei care se abtin sunt considerati a fi votat cu adversarii motiunii de cenzura si de a se fi pronuntat în definitiv pentru Guvern.
4. Un deputat nu poate fi semnatarul a mai mult de o motiune în cursul aceleiasi sesiuni extraordinare,si a mai mult de trei motiuni în cursul unei sesiuni ordinare, cu exceptia cazului în care primul-ministru angajeaza raspunderea Guvernului în fata Adunarii Nationale, cu privire la votarea unui text.
Raspunderea politica a Guvernului este o raspundere colectiva, ministrii nefiind responsabili în fata adunarilor. ¹⁰⁰

Votul motiunii se efectueaza cu o anumita solemnitate, prin scrutin la tribuna.
Daca motiunea este adoptata, ea antreneaza demisia Primului-ministru si a Guvernului.

Asa cum se arata în doctrina¹⁰¹, motiunea poate sa îl vizeze pe Presedintele Republicii, în aceeasi masura sau chiar mai mult decât pe Primul-ministru. Acesta din urma este în mod cert destinatarul nominal, dar Presedintele poate fi destinatarul real, seful Guvernului fiind politic responsabil în fata Adunarii Nationale nu doar pentru politica si deciziile sale, dar si pentru politica si deciziile luate de Presedinte, în exercitiul puterilor sale proprii.

Un prim-ministru care a facut obiectul adoptarii unei motiuni de cenzura sau al respingerii chestiunii încrederii, este obligat sa prezinte demisia Guvernului sau Presedintelui Republicii, care o poate refuza în vederea recurgerii la noi alegeri, prin dizolvarea Parlamentului.

B. Chestiunea încrederii.

Art 49 alin. 1 din Constitutia Frantei arata ca: "Primul-ministru, dupa deliberarea Consiliului de ministri, angajeaza în fata Adunarii Nationale raspunderea Guvernului cu privire la programul propriu sau, eventual, cu privire la o declaratie de politica generala".

"Cutuma s-a stabilit de o maniera facultativa pentru Primul-ministru de a angaja responsabilitatea Guvernului sau în fata Adunarii Nationale, puterile sale producând efecte juridice chiar de la numirea sa. În acest caz, noul Prim-ministru lasa opozitiei initiativa unei motiuni de cenzura." ¹⁰²

Practica stabilita în Franta la formarea Guvernului este în sensul nesolicitarii încrederii asupra sa, ceea ce de altfel nici nu este considerat a fi o problema majora¹⁰³. Se arata ca practica solicitarii încrederii nici nu ar fi conforma cu spiritul Republicii a V-a, întrucât Guvernul emana de la Presedinte si nu are nevoie de "ungerea" Adunarii Nationale, si chiar daca nu acesta era sensul Constitutiei în 1958, este sensul pe care l-a luat si nu este necesar a-l suprima. Este de altfel ceea ce se întâmpla si în Marea Britanie.

Sub regimurile precedente, Guvernele nou formate erau supuse învestirii de catre deputati.Aceasta regula, în principiu buna, în sensul ca tinea Guvernul sa se asigure de o majoritate de partea sa înainte de începerea activitatii, a favorizat instabilitatea guvernamentala, ajungându-se adesea ca Guvernul sa cada chiar înainte de a intra în functiune, ceea ce a facut sa se vorbeasca de guverne nascute moarte.

Dupa M. Duverger¹⁰⁴ exista doua situatii de punere în joc a chestiunii încrederii:

1. cele puse de Primul-ministru dupa lectura programului sau, sau a unei declaratii de politica generala, caz în care votul Adunarii Nationale intervine în conditiile obisnuite ale procedurii parlamentare.
2. cele puse asupra unui text (proiect, propunere de lege), în acest caz mecanismul de vot fiind complex. Odata ce problema încrederii este pusa, textul este considerat adoptat doar daca o motiune de cenzura nu este depusa în cele 24 de ore care urmeaza sau daca motiunea depusa nu este adoptata.

"Desi textul constitutional nu prevede în nici un fel responsabilitatea Guvernului în fata sefului statului, conjunctura politica a fost întotdeauna de asa fel încât Primul-ministru prezinta demisia Guvernului sau de îndata ce Presedintele i-o cere."

Republica a V-a nu a mai dat Senatului dreptul de a angaja raspunderea politica a Guvernului: conform Constitutiei, " Primul-mnistru are posibilitatea de a solicita Senatului aprobarea unei declaratii de politica generala (art. 49. alin5): va avea loc o dezbatere, un vot, dar presupunând ca votul ar fi negativ, Guvernul nu va fi rasturnat.

 

100 Yves Madiot – Institutions politiques de la France, Dalloz, 1995
101 Pactet, Institutions politiques. 4eme edition, p 355
102 Ziller, Administations comparee, Paris, p. 126
103 Yves Madiot, Institutions politiques de la France, Dalloz, 1995
104 Ziller, op. cit., p. 126

 

Material elaborat de Bodor Claudia