RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
 

Raspunderea civila delictuala

pentru fapta proprie a persoanei juridice

I.Raspunderea persoanei juridice pentru fapta proprie. Conditii.
Raspunderea delictuala pentru fapta proprie a persoanei juridice aduce in prim –plan organele persoanei juridice ca parti intrinseci ale acesteia. Nu exista, asadar , doua entitati juridice de sine statatoare – persoana juridica si organele acesteia, ci o singura entitate- persoana juridica- ce se exprima prin organele sale.

Articolul 35 din Decretul 31/1954 reprezinta fundamentul acestei idei pentru ca “actele juridice facute de organele persoanei juridice, in limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice insasi”(alin.2),iar “faptele ilicite sau licite savarsite de organele sale obliga insasi persoana juridica,daca au fost indeplinite cu prilejul exercitarii functiei lor”(alin.3).

Reglementarile din Decretul 31/1954 trebuie corelate cu acele texte cu privire la activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale si anume Legea 15/1990 privind organizarea unitatilor economice de de stat ca regii autonome si societati comerciale (art.12-15),Legea 31/1990 privind societatile comerciale ,Legea 36/1991privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura(art.36-62) si Ordonanta 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii(20-22)

Pentru aceste persoane juridice specifice trebuie analizate actele de constituire pentru a se constata daca exista calitatea de organ al persoanei juridice” a celui care a savarsit fapta ilicita, pentru a putea fi atrasa raspunderea insasi a persoanei juridice.

Trebuie facute cateva precizari. Cea dintai ii priveste pe reprezentantii persoanei juridice care, daca savarsesc o fapta ilicita cu prilejul exercitarii atrbutiilor ce le-au fost incredintate , atrag raspunderea civila a persoanei juridice ca raspundere pentru fapta altuia si nu ca raspundere pentru fapta altuia si nu ca raspundere pentrufapta proprie ca in cazul in care organele persoanei juridice ar fi savarsit fapta ilicita.

Alta precizare se refera la conditia ca fapta ilicita sa fi fost savarsita de catre organele persoanei juridice cu prilejul exercitarii exercitarii functiei lor;fapta se va afla intr-o conexiune necesara cu functia respectiva, chiar daca limitele legale in care trebuia sa se incadreze functia au fost depasite. Totusi, subzista cerinta ca fapta ilicita,chiar abuziva, savarsita de organele persoanei juridice , trebuie sa fi fost indreptata spre realizarea unor scopuri ori interese proprii persoanei juridice.In cazul in care fapta a fost savarsita prin abuz de functie, urmarind scopuri personale ori ale altcuiva, va fi angajata exclusiv raspunderea persoanei fizice care a savarsit fapta, ciar daca acea persoana face parte din organele de conducere ale unei persoane juridice.

Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice, stabilit de art. 34 din Decretul nr. 31/1954 comporta si el o precizare.Prin el sunt infatisate limitele de valabilitate a actelor juridice,insa depasirea limitelor specialitatii prin savarsirea, de catre organele persoanei juridice, a unei fapte ilicite va atrage totusi raspunderea autorului prejudiciului.

Referitor la proba elementelor raspunderii ,se aplica regula generala , adica victima va fi cea care va trebui sa dovedesca prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate si vinovatia organelor persoanei juridice.

II.Raspunderea proprie a persoanelor fizice din cadrul organelor persoanei juridice.
Persoanele fizice care intra in componenta organelor nu sunt scutite de raspundere , chiar daca legea instituie raspunderea persoanei juridice pentru fapta lor ilicita . Aceste persoane fizice poarta o raspundere proprie atat fata de persoana juridica , cat si fata de victima prejudiciului si principiul tocmai enuntat este prevazut si de art. 35 alin. ultim din Decretul nr. 31/1954conform caruia faptele ilicite ale organelor persoanei juridice “atrag raspunderea personala a celui ce le-a savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de cel de-al treilea”.

Asadar, victima poate, la alegerea sa, sa cheme in judecata pentru repararea prejudiciului fie persoana juridica singura, fie persoana juridica in solidar cu persoanele fizice din cadrul organelor persoanei juridice, fie numai aceste persoane fizice.De obicei, victima prefera sa actioneze in justitie persoana juridica, pentru ca obtinerea despagubirilor este intrucatva mai sigura.

Dar, chiar daca legea a instituit raspunderea persoanei juridice pentru fapta ilicita a organelor sale de conducere, suportarea finala a prejudiciului trebuie sa revina celor vinovati de producerea lor .Dupa ce plateste despagubirile, persoana juridica are dreptul si obligatia de a se intoarce printr-o actiune in regres impotriva persoanelor fizice din componenta organelor de conducere care au savarsit de fapt fapta ilicita. Aceasta actiune in regres se bazeaza pe art.1108 pct. 3 C. civ.-“Subrogatia se face de drept in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface.”Aplicand articolul la situatia noastra, observam ca persoana juridica se subroga in drepturile victimei atunci cand plateste despagubirile si, fiind obligata pentru persoanele fizice care constituie organele sale, este normal ca in cele din urma sa recupereze sumele platite.
 

¹ Adriana Corhan, op.cit., p.231
² A se vedea N. Volonciu - "Drept procesual penal", Ed. Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1972, p.123
 

Material elaborat de Ilie Filofteia Claudia