Raportul control parlamentar - raspundere politica a Guvernului
 

Din analiza prevederilor constitutionale si a principiilor generale ale dreptului public, rezulta ca Guvernul actioneaza în deplinatatea competentei sale pentru realizarea atributiilor ce îi revin, controlul parlamentar exercitându-se doar în limita prevederilor constitutionale si numai prin folosirea cailor si procedurilor pe care Constitutia le pune la dispozitia Parlamentului.

"Parlamentul nu se poate substitui competentei Guvernului, nici nu are dreptul sa emita "avize" ori sa acorde "viza de control preventiv" cu privire la actele efectuate de Guvern."³³

Desi "legiferarea ramâne împuternicirea primordiala a Parlamentului"³⁴, controlul efectuat de Parlament reprezinta una din laturile cele mai importante ale activitatii parlamentare.

Cu privire la natura acestui control, asa cum arata autorii francezi Pierre Avril si Jean Giguel, "termenul de control desemneaza activitatile politice ale adunarilor, spre deosebire de activitatea lor legislativa, si acopera o mare diversitate de operatiuni care merg de la punerea în joc a responsabilitatii Guvernului, pâna la activitati pur informative."³⁵

Fundamentul conceptual al controlului parlamentar trebuie cautat în faptul ca Parlamentul este "organul suprem reprezentativ al poporului". El primeste exercitiul puterii ce apartine natiunii, fapt care îi da legitimitatea de a supraveghea modul de înfaptuire a politicii statului de catre Guvern, încât acesta sa corespunda aspiratiilor majoritatii poporului.

Mijloacele de control puse la dispozitia Parlamentului difera, dupa cum ne aflam într-un regim parlamentar clasic sau un regim prezidential, întemeiat pe separatia rigida a puterilor. Într-un asemenea sistem, chiar daca Parlamentul nu are posibilitatea de a rasturna Guvernul, el dispune de alte pârghii care îi eficientizeaza controlul.

Un important mijloc de control parlamentar îl consituie responsabilitatea Guvernului fata de Parlament. Punerea în joc a raspunderii Guvernului se poate înfaptui fie din initiativa Guvernului, fie a Parlamentului, prin initierea unei motiuni de cenzura.

Profesorul I. Deleanu³⁶ identifica printre procedurile si mijloacele de control parlamentar,care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sanctiune acceptarea de catre Parlament a programului de guvernare si acordarea votului de încredere, interpelarea, motiunea de cenzura si angajarea raspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau asupra unui proiect de lege.

Interesanta este clasificarea pe care o face un autor de drept constitutional³⁷ referitor la functiile Parlamentului, în functie de continutul atributiilor acestuia. În cadrul celor sase puncte identificate, printre care, în cadrul aceleiasi functii se numara alegerea, formarea, avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale si district, controlul parlamentar, autorul include raspunderea Guvernului în cadrul primei functii, si nu în sfera controlului parlamentar.

Aceeasi tratare a raspunderii politice a Guvernului în afara controlului parlamentar este realizata si de alt autor³⁸, care identifica ca mijloace de control obligatia Guvernului de a informa Parlamentul si controlul prin întrebari, interpelari si anchete, tratând distinct problematica raspunderii Guvernului de cea a controlului parlamentar. Nu mai putin însa autorul le trateaza în cadrul aceleiasi sectiuni. Faptul ca Parlamentul acorda votul de învestitura nu afecteaza cu nimic continutul si sfera controlului parlamentar ulterior, caci Parlamentul nu îsi însuseste programul Guvernului, ci doar îl accepta în principiu.

 

33 Victor Duculescu, Constanta Calinoiu, Georgeta Duculescu, Constitutia României - comentata si adnotata, 34 Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 330
35 Ioan Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Pro Arcadia, Bucuresti, 1993, vol II, p. 99
36 Jean Gicquel, Pierre Avril, Droit pralamentaire, 2 edition, Ed, Montchrestien, Paris, 1996, p. 221
op. citata, p. 177
37 I. Muraru, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Actami, Bucuresti, 1997. Autorul, pe criteriul atributiilor Parlamentului identifica urmatoarele functii: a) functia legislativa; b) stabilirea directiilor principale ale activitatii social-economice, culturale, statale si juridice; c) alegerea,formarea,avizarea formarii, numirea sau revocarea unor autoritati statale; d) controlul parlamentar; e) conducerea în politica externa; f) organizarea si functionarea proprie. Controlul parlamentar, la randul sau este structurat pe sase puncte: 1. controlul exercitat prin dari de seama, mesaje, rapoarte, programme; 2. controlul exercitat prin comisiile parlamentare; 3. controlul exercitat prin întrebari si interpelari; 4. dreptul deputatilor si senatorilor de a cere si obtine informatiile necesare; 5.controlul exercitat prin rezolvarea petitiilor cetatenilor; 6. controlul exercitat prin Avocatul Poporului.
38 A. Iorgovan, op. cit., p. 496
 

Material elaborat de Bodor Claudia