Perspectivele Uniunii Europene

Acordul de la Nisa -

încercare de rezolvare a dificultatilor institutionale provocate de viitoarea largire a Uniunii Europene

Cele patru puncte principale care figurau pe ordinea de zi¹
 

Summit-ul de la Nisa era o întâlnire la nivel înalt asupra puterii - deci dificila, sensibila, politica pâna la cel mai înalt nivel. Obiectivul era distribuirea puterii într-o Europa largita deci reformarea regulilor de functionare ale Uniunii Europene indispensabila în a împiedica o largire a Europei în detrimentul integrarii.

A. Împartirea voturilor în Consiliu.

Începând cu ultimele largiri ale Uniunii Europene dezechilibrul s-a accentuat între marile si micile puteri în detrimentul primelor. Nisa a avut deci ca obiectiv principal restaurarea influentei celor "patru mari" (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia) la care s-a adaugat Spania si în curând Polonia.

În prezent cei patru dispun de un numar egal de voturi, un echilibru pe care Franta nu dorea sa-l rupa. Refuzul Frantei de a da mai multe voturi Germaniei care are o populatie mai mare cu 20 milioane locuitori a deschis dezbaterile asupra împartirii voturilor, marea majoritate a celorlalte tari sustinând pozitia Berlinului.

Iritarea împotriva Frantei s-a amplificat când presedintia a cerut anumitor tari sa faca concesii pentru aceleasi motive demografice, în timp ce ea însasi refuza.
Astfel a fost propus un proiect favorabil Olandei si un avantaj analog în profitul Spaniei refuzându-se aplicarea acelorasi ajustari demografice Germaniei. Belgia si Portugalia au emis proteste vehemente.

Blocajul provocat a fost rezolvat dupa ce presedintia franceza a acceptat sa amâne pâna în 2005 intrarea în vigoare a noii repartizari, cât si desemnarea presedintilor Comisiei cu majoritatea calificata a statelor membre.

Germania a obtinut cu toate acestea o serie de compensari în institutiile comunitare: astfel "clauza de verificare demografica" care prevede ca toate deciziile Consiliului vor trebui luate de state reprezentând cel putin 62% din populatia Uniunii Europene este favorabil Germaniei. De asemenea noua repartizare a locurilor în Parlamentul Europei acorda un avantaj net Berlinului.

Acordul prevede deci triplarea la 29 a voturilor de care dispun cei "patru mari" si le mentin paritatea.

Spania obtine 27 de voturi întocmai ca Polonia când va fi membra a Uniunii Europene. Îndepartarea de obiectivele urmarite (reechilibrarea modului de acordare a voturilor si facilitarea luarii deciziilor prin reducerea pragului majoritatii calificate) a fost astfel consacrata, reechilibrarea fiind mai modesta decât cea propusa la începutul summit-ului si mai ales pragul majoritatii care a fost ridicat de la 71% la 73,4%. Se poate afirma ca, totusi, marile tari au obtinut global câstig de cauza în acest domeniu, abandonarea dreptului de veto fiind în parte reportata pe mai târziu.

B. Extinderea majoritatii calificate.

Dintre cele 20 de subiecte de o importanta inegala (fata de 40 anuntate initial), care vor forma obiectul unei adoptari cu majoritate calificata si nu cu unanimitate, 5 mari domenii retineau atentia: comertul international, imigrarea, ajutoarele regionale, fiscalitatea si politica sociala.

Rezultatele obtinute în aceste domenii sunt cu mult inferioare ambitiilor afisate la început. În anumite cazuri acordul a amânat decizia de trecere la majoritatea calificata fara vreo certitudine în ceea ce priveste rezultatul final; în altele renuntarea la unanimitate este însotita de conditii restrictive. În fine, capitolele privind fiscalitatea si politica sociala au fost excluse din acord în urma opozitiei Marii Britanii.

a). Negocieri comerciale. În acest domeniu dreptul de veto a fost calificat ca fiind un handicap, desi votul cu majoritatea calificata este regula pentru schimbul de marfuri reprezentând 80% din politica comercial externa. Cei 20% care ramân reprezinta serviciile, investitiile si proprietatea intelectuala.

Luarea unei decizii cu unanimitate în aceste domenii era posibila cu greu în 15 membri însa nu va mai fi posibila în 20 sau 25 membri.

Miza urmarita prin aceasta modificare tine de structura comertului internetional, negocierile deplasându-se la domeniile clasice care sunt marfurile si tarifele, spre domenii noi precum serviciile, proprietatea intelectuala si tot ceea ce reprezinta întrepatrunderea protectiei comerciale a mediului inconjurator si a sanatatii.

Daca se ramânea la unanimitate asupra acestor probleme, mandatele de negociere s-ar fi obtinut dificil pentru negocierea si încheierea acordurilor comerciale. În plus, posibilitatile pe care le aveau statele terte puternic industrializate precum China, Statele Unite ale Americii, Japonia, Rusia de a influenta pe unul din statele membre ale comunitatii actuale sau viitoare ar fi crescut.

Franta ar fi trebuit sa recunoasca faptul ca, în unanimitate posibilitatea de a obtine un mandat pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuala scade, pentru ca vor exista întotdeauna în Uniunea Europeana tari pentru care miza proprietatii intelectuale nu este atât de mare cât este pentru Franta.²

Deci, flexibilizându-si pozitia Franta a acceptat acest principiu în masura în care obtinea câstig de cauza pentru a obtine unanimitatea asupra problemelor relative la cultura (cinema si audiovizual), sanatate si educatie.

b). Imigrare, vize, azil. În acest domeniu acordul prezinta un important progres fata de tratatul de la Amsterdam în masura în care prevede trecerea la majoritatea calificata pentru cooperarea judiciara în materie civila ,cu exceptia aspectelor ce tin de dreptul familiei. Pentru anumite capitole "sensibile" (control la frontierele externe, libera circulatie si sejurul cetatenilor terti) aplicarea majoritatii calificate este amânata pâna pe 1.ianuarie 2004.

În ceea ce priveste azilul, Germania subordona trecerea la majoritatea calificata definirii principalelor orientari ale viitoarei politici comune.

c) Ajutoare regionale. Trecerea la majoritatea calificata se va efectua începând cu 01.ianuarie 2007 pentru tot ceea ce tine de politica fondurilor structurale. Aceasta amânare a datei a fost decisa la cererea insistenta a Spaniei care va pastra dreptul de veto pâna în 2013.

d) Fiscalitate si politica sociala. Tony Blair a refuzat categoric si cea mai mica concesie în ceea ce priveste politica sociala si fiscalitatea. Britanicii si-au atins astfel scopul: largirea Europei poate merge înainte fara ca Londra sa fi acceptat un plus de integrare.

În ceea ce priveste Agenda sociala, Summit-ul de la Lisabona din martie 2000 adoptase o strategie pentru a ajuta Uniunea Europeana sa se adapteze noii economii.

Dîndu-si acordul pentru aceasta strategie de inspiratie mai degraba liberala puternic influentata de britanici, Parisul obtinuse în schimb un mandat pentru a o completa cu un plan de actiune permitând progresul modelului social european care se caracterizeaza, reafirma concluziile de la Nisa, "prin legatura indisolubila înte performanta economica si progresul social".

Aceasta agenda sociala care fixeaza prioritati de actiune pentru 5 ani viitori face obiectul unui text destul de confuz în anexele concluziilor.

Sunt prevazute 6 mari orientari: ameliorarea calitatii si a numarului de locuri de munca, dezvoltarea unui echilibru nou între supletea si securitatea locurilor de munca, lupta împotriva excluderii, promovarea egalitatii barbat-femeie, întarirea prevederilor sociale ale procesului de racire si în politica externa a Uniunii Europene.

C. Marimea Comisiei Europene.

Timp de 10 ani cel putin, fiecare stat membru al Uniunii europene va fi reprezentat de un comisar în sânul executivului european.

Aceasta era dorinta micilor tari ale Uniunii Europene.

Marile tari doreau însa o comisie mai putin numeroasa si pe cât posibil sa nu depaseasca pragul actual de 20 de membri pentru ca functionarea sa sa nu fie paralizata.
Numai din momentul în care Uniunea Europeana va numara 27 de membri o decizie va fi luata pentru fixarea numarului definitiv al membrilor Comisiei care eventual va fi inferior numarului 27. În aceasta ipoteza acordul de la Nisa prevede un mecanism de rotatie pe tari.

D. Mecanismul "cooperarilor întarite".

Acest mecanism al carui obiect este de a permite unui grup de state sa mearga înainte fara ca celelalte tari sa poata sa le interzica, figura deja în tratatul de la Amsterdam, dar cu asemenea restrictii ca utilizarea sa era cvasi imposibila.

Obiectul acordului de la Nisa a fost de a flexibiliza acest mod de functionare.

Astfel, dreptul la veto de care dispunea fiecare stat membru pentru a se opune unei cooperari întarite a disparut. Este mentiunut cu toate acestea un anumit numar de reguli destinate asigurarii ca acest mecanism nu va aduce atingere pietei unice si prin aceasta ansamblul ordinii juridice comunitare.

Pentru a evita ca ele sa nu devina o "unealta" obisnuita a politicii europene, ele vor trenui valitate de Comisie si aceasta daca cel putin 8 state formeaza o cerere . La presiunea Marii Britanii presedentia franceza a limitat considerabil politica externa si de securitate comuna.³
 

¹ Phillippe Lemaitre şi Laurent Zecchini – “Le monde” 12 decembrie 2000
² Pascal Lamy – Comisar European – “Le monde” – 12.dec.2000
³ Laurent Zecchini – “Le monde” - 12 dec.2000
 

Material elaborat de Oana