Aplicabilitatea imediata a dreptului comunitar

Principiul aplicarii imediate
 

1. Delimitari conceptuale

Statele sunt fata de sursele de drept international intr-o situatie de autonomie din punct de vedere al efectelor în dreptul intern si asupra resortisantilor lor.¹
Ele pot utiliza un sistem dualist care stabileste o separare radicala între ordinea juridica internationala si ordinea juridica interna avand ca principiu ca o sursa de drept international nu poate fi prin ea însasi o sursa de drept intern. De aceea pentru a avea efecte în dreptul intern o sursa de drept international trebuie sa fie supusa unei proceduri particulare de introducere sau de transformare.
Statele pot opta de asemenea pentru monism si sa admita efectul juridic direct în drept intern al unei surse de drept international. Chiar si în acest caz ele conserva o deplina autonomie pentru a defini conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o sursa de drept international pentru a avea un efect direct în dreptul intern. Aceasta functie este desigur de competenta tribunalelor.
Aceasta autonomie dispare total cand este vorba despre dreptul comunitar. Statele membre sunt tinute sa aplice consecintele pe care Curtea le desprinde din principiul integrarii.
Rezulta pe de o parte o aplicabilitate imediata a dreptului comunitar si pe de alta parte un principiu al invocabilitatii dreptului comunitar de catre resortisantii statelor membre.

2. Raportul dintre dreptul comunitar si dreptul intern al statelor membre

Dreptul comunitar este integrat dreptului statelor membre. Acestea nu au deci posibilitatea de a alege între dualism si monism. Acesta din urma se impune.
Din 1968 Curtea a afirmat principiul dupa care "dispozitiile comunitare intra în ordinea juridica interna fara a fi necesar recursurl la o masura nationala" (3 aprilie 1968 Firma Molkerei, 28/67).²
Aceasta respingere a dualismului se aplica dreptului derivat. în schimb statele dualiste pot aplica tratatelor constitutive si actelor asimilate metodele lor traditionale de introducere în dreptul intern, dar utilizarea unor procedee dualiste în momentul ratificarii tratatelor constitutive sau a unui acord de adeziune nu trebuie sa aiba repercusiuni asupra posibilitatilor pe care le detin apoi particularii de a invoca dispozitiile tratatelor.

3. Condamnarea dualismului italian

Curtea a condamnat tehnicile dualista utilizate de Italia fata de regulamentele comunitare, fata de sistemul "ordinului de executare în dreptul intern" avand ca efect transformarea sursei de drept internationala în sursa interna (7 ianuarie 1973, Comisia/Italia, 39/72, si 10 octombrie 1973, Variola, 34/73)³
In decizia Costa sus vizata, Curtea a indepartat în mod categoric exceptia de "neprimire absoluta" invocata de guvernul italian care, conform logicii dualiste pretindea ca judecatorul italian nu putea aplica decat dreptul intern si deci nu putea sa aplice articolul 177 din tratatul C.E.E.
Curtea constitutionala italiana a admis aplicabilitatea imediata a dreptului comunitar prin decizia Frontini (18 decembrie 1973) ale carei considerente sunt foarte clare: "este conform cu logica sistemului comunitar ca regulamentele C.E.E. nu trebuie ca sursa imediata de drepturi si obligatii sa faca obiectul unor masuri statale care sa recopieze dispozitiile comunitare susceptibile de a modifica sau de a conditiona în orice mod intrarea în vigoare si cu atat mai putin de a substitui, de a deroga sau de a abroga chiar si partial actele comunitare".

4. Solutii în alte state dualiste

Principiul integrarii poate fi obiectul unei aplicari de catre tribunale (Germania). El poate de asemenea sa fie de competenta legislatorului, exemplul cel mai evident al utilizarii unui procedeu dualist pentru a asigura aplicarea principiului integrarii în momentul ratificarii tratatelor constitutive este constituit de "European Communities Act" votat de parlamentul britanic în acelasi timp cu autorizarea ratificarii tratatului de adeziune.⁴
Articolul 2/1 al acestei legi stipuleaza: "toate drepturile, puterile, responsabilitatile, obligatiile si restrictiile create uneori de tratate sau instituite în baza tratatelor precum si recursul si procedurile prevazute de tratate sau instituite de ele trebuie sa fie aplicate sau utilizate în Marea Britanie conform tratatelor fara a fi necesar nici un alt text. Ele vor fi recunoscute legal si puse în aplicare, autorizate în consecinta".⁵
Actul constituie pentru toate autoritatile britanice si în special pentru tribunale un ordin de executare permanenta al ansamblului dreptului comunitar.
In masura în care se aplica si dreptului derivat se poate considera ca deroga principiului de integrare automata a dreptului comunitar. Cu toate acestea trebuie admis ca tinand cont de faptul ca tribunalele britanice nu aplica decat legea si nu pot aplica dreptul international (cu exceptia dreptului cutumiar) în sine, aceasta dispozitie era singura de natura a evita dificultatile pe care comunitatea le-a cunoscut cu Italia. Practica demonstreaza de asemenea ca, gratie lui, tribunalele britanice aplica principiile integrarii si aplicarii prioritare.
Irlanda a adoptat de asemenea în momentul aderarii, pe baza constitutiei revizuite în acest scop, un European Communities Act mai putin detaliat dar cu efect analog actului britanic.

5. Aplicarea principiului aplicarii imediate în Franta

In Franta, stat monist, nu a existat nici o dificultate de acest fel. Cosiliul de stat a admis ca "regulamentul comunitar, în virtutea articolului 189, se integreaza, din momentul publicarii sale, în dreptul statelor membre" (22 decembrie 1978, Syndicat des Hautes Graves de Bordeaux)⁶ Cosiliul constitutional a fost de asemenea foarte clar în cele doua decizii din 30 decembrie 1977 admitand ca forta obligatorie a regulamentului comunitar nu este subordonata unei inetrventii a autoritatilor statelor membre.
Atunci cand exista posibilitatea de a lua masuri nationale de aplicare a unui regulament comunitar, aceste masuri sunt de competenta executivului întrucât ele sunt asimilate unor masuri de executare a legilor. Interventia legislatorului este cu toate acestea ceruta daca aceste masurio trebuie sa instituie sanctiuni penale.⁷
 

¹ Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea – op. cit., pagina 53
² R.M. Chevalier, J.Boulouis – op. cit., pagina 26
³ R.M. Chevalier, J.Boulouis – op. cit., pagina 38
⁴ Denys Dimon – op . cit. , pagina 98
⁵ G. Isaac – op. cit. , pagina 132
⁶ R.M. Chevalier, J.Boulouis – op. cit., pagina 95
⁷ R.Kovar - Le droit naţional d’execution du droit communautaire – Essai d’une theorie de l’ecran communautaire, Paris, Pagina 341

Material elaborat de Oana