RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
 

Prescriptia

Pornind de la prevederile ce consacra efectul prescriptiei extinctive-art 1 alin 1 Decretul 167/1958 "Dreptul la actiune, avind un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege”-putem defini prescriptia extinctiva din dreptul civil in materia raspunderii civile delictuale ca fiind stingerea dreptului la actiune a persoanei vatamate printr-o fapta ilicita neexercitat in termenul de prescriptie.

Caracterul imperativ al normelor care reglementeaza prescriptia este unanim recunoscut in literatura juridica. Asadar, prin conventia partilor nu se poate deroga de la normele prescriptiei extinctive.¹

Efectul produs de prescriptia extinctiva asupra dreptului subiectiv civil este stingerea acestui drept; in consecinta, actiunea intentata de subiectul activ, dupa implinirea prescriptiei existente, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constringere a statului, solicitat de titularul dreptului subiectiv supus prescriptiei extinctive.

Particularizind, ajungem la actiuni personale, numite, in practica actiuni "in pretentii" care, in cazul nostru se intemeiaza pe un fapt juridic ilicit si care, in pricipiu sint prescriptibile extinctiv. Caracteristica prescriptibilitatii rezulta atit din art 1 alin 1 Decretul 167/ 1958 precitat, cit si din alte acte normative: art 8 din acelasi decret, art 12 Legea 11/1991 etc.
Termenul general de prescriptie este de 3 ani(art 3 alin 1 Decretul 167/1958), dar in materia raspunderii civile delictuale avem de-a face mai ales cu termene speciale de prescriptie:

a) termenul de 10 ani prevazut de art 38 din Legea 61/1974 pentru pagubele cauzate de un accident nuclear;
b) termenul de 2 an prevazut de art 1 din Decretul 443/1972 pentru plata de daune datorate pentru existenta sau salvarea navei ori incarcaturii.
c) termenul de 1 an prevazut de art 12 din Legea 11/1991 pentru cunoasterea concurentei neloiale.

Referitor la momentul inceputului prescriptiei, in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita, acesta va fi localizat la data cind paguba a cunoscut sau trebuia sa o cunoasca si pe cel care raspunde de ea sau de la expirarea termenului prevazut de lege(art 8 Decretul 167/1958 si art 12 Legea 11/1991)

O reglementare mai nuantata a inceputului prescriptiei, tot pentru incalcarea unui drept civil, dar prin act administrativ ilegal, se gaseste in Legea contenciosului administrativ nr 29/1990 care in art 5 alin 1 dispune: "Inainte de a cere tribunalului anularea sau obligarea la anularea lui, cel care se considera vatamat se va adresa pentru apararea dreptului sau, in termen de 30 de zile de la data cind I s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile prin art 1 alin 2 autoritatii emitente, care este obligata sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta.

Caracteristica acestei reguli specifice de determinare a inceputului prescriptiei extinctive consta in stabilirea unor momente alternative de la care poate incepe cursul prescriptiei: un moment subiectiv al cunoasterii pagubei si a celui raspunzator, un moment obiectiv al datei la care trebuia ori putea sa cunoasca acest element, si un moment care este localizat dupa expirarea termentului de 3 ani de la data faptei ( art 12 Legea 11/1991).

Suspendarea prescriptiei, adica oprirea de drept a curgerii termenului de prescriptie, apare conform art 13 Decretul 167/1958 cit timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere, pe timpul cit una dintre parti face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi.
 

¹ Gheorghe Beleiu, ”Drept civil roman" - Casa de editura si presa "Sansa"S.R.L., Bucuresti, 1998, p.135
 

Material elaborat de Ilie Filofteia Claudia