RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA PENTRU FAPTA PROPRIE
 

Prejudiciul

Prejudiciul patrimonial - discutii
 

Conditii necesare. Pentru ca un prejudiciu patrimonial sa dea dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la repararea lui este necesar sa indeplineasca doua conditii: sa fie cert si sa fie nereparat. ¹

A.Caracterul cert al prejudiciului. Un prejudiciu este cert atunci cind existenta lui este sigura, neindoielnica si totodata, poate fi evaluat in prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale, dar si prejudiciile viitoare si sigure. Prin prejudiciu actual se intelege acela care s-a produs in totalitate pina la data cind se cere repararea lui. Prejudiciile viitoare si sigure sint acele prejudicii care, desi nu s-au produs, este sigur ca se vor produce, putind fi evaluate in prezent, pe baza de elemente indestulatoare. Asa, de exemplu, atunci cind victima unei fapte ilicite a ramas cu o incapacitate de munca permanenta, prejudiciul este cert, desi o buna parte din el se va produce in viitor.

Asadar, rezulta ca certitudinea unui prejudiciu viitor se refera atit la existenta ,cit si la intinderea sa. Daca nu se poate cunoaste intreaga indindere a acestuia, instanta de judecata se va limita numai la obligarea repararii prejudiciului constatat si evaluat cu certitudine. Ea poate insa reveni ulterior pentru a acorda repararea cuvenita pentru prejudiciile devenite certe dupa pronuntarea hotaririi si provenite din aceeasi fapta.

Prejudiciile viitoare si eventuale, a caror producere in viitor este nesigura, sunt lipsite de caracter cert. Ele obliga la reparare numai dupa ce s-au produs sau este sigur ca se vor produce.

B.Prejudiciul sa fie nereparat. A raspunde civil inseamna a fi obligat la repararea unui prejudiciu. De aceea, in cazul in care prejudiciul cauzat a fost deja reparat, raspunderea civila inceteaza. Asa fiind, victima nu mai are dreptul de a obtine din nou o reparatie, deoarece s-ar imbogati fara justa cauza.

Rezulta ca raspunderea civila nu poate fi antrenata daca autorul faptei a restituit bunul sustras, a inlocuit sau reparat bunul avariat ori a pus la dispozitia victimei toate mijloacele banesti necesare pentru restabilirea situatiei anterioare.

Tot astfel, daca pentru prejudiciu raspund solidar sau in solidum doua sau mai multe persoane si victima a obtinut reparatia integrala de la una dintre acestea, dreptul de creanta se stinge prin executare. Inseamna ca cel pagubit nu are dreptul de a actiona si pe celelalte persoane care au fost tinute sa raspunda alaturi sau pentru cel care a executat obligatia de reparare. Aceste persoane vor ramine obligate, de regula, pentru partea lor de contributie la producerea pagubei,numai fata de solvens, care a facut singur plata.

In practica insa, intilnim frecvent situatii cind o alta persoana decit autorul prejudiciului remite victimei sume de bani. Aceste sume se platesc fie de o persoana care nu are nici o obligatie, fie de o persoana care este obligata la plata pe temeiul altor raporturi juridice decit raspunderea delictuala (asigurare prin efectul legii, contract de asigurare sau raporturi de asigurare sociala).

In toate aceste cazuri se aplica principiul potrivit caruia victima poate obtine o singura reparatie integrala a prejudiciului suferit; ea nu poate cumula doua sau mai multe despagubiri pentru aceeasi paguba. Dar oare plata facuta victimei de catre o terta persoana are valoare sau caracter de despagubire? Raspunsul la aceasta intrebare vom incerca sa-l dam in cele ce urmeaza.

B.1. In ipoteza in care o terta persoana remite victimei o suma de bani cu intentia de a-i repara total sau partial paguba suferita, aceasta are valoare de plata sau caracter de despagubire. Victima nu va putea sa ceara reparatia de la autorul faptei ilicite, decit pentru eventuala diferenta de prejudiciu care a ramas neacoperita.

Plata indemnizatiei de asigurare nu are caracter de despagubire. Rezulta ca primirea ei de catre victima este lipsita de semnificatie referitor la existenta si intinderea dreptului sau de a pretinde intreaga reparatie de la autorul faptei prejudiciabile. Deci indemnizatia de asigurare se cumuleaza cu despagubirile datorate de autorul prejudiciului. De asemenea, asiguratorul nu are drept de regres impotriva autorului prejudiciului, deoarece el este obligat sa plateasca victimei suma asigurata la producerea riscului asigurat.

In cazul asigurarii de bunuri, plata indemnizatiei de catre asigurator, atunci cind se produce riscul asigurat,are caracter de despagubire. Deci victima nu are dreptul sa cumuleze suma asigurata cu reparatia datorata dea utorul prejudiciului. Totusi, daca prejudiciul este mai mare decit indemnizatia de asigurare, persoana pagubita are dreptul de a pretinde plata acestei diferente de la autorul pagubei. Societatea de asigurare este indreptatita ca pe calea actiunii in regres, sa recupereze de la persoana vinovata suma platita asiguratuui.

Si, in sfirsit, in situatia cind victima beneficiaza de pensie de invaliditate sau de urmas, persoana pagubita are dreptul sa pretinda de la autorul faptei prejudiciabile plata de despagubiri numai in limita diferentei de valoare dintre pensie si valoarea integrala a pagubei. Paguba consta in diminuarea sau pierderea cistigului realizat ori in pierderea intretinerii ce I se presta. Asadar, plata pensiei are caracterul unei despagubiri, ceea ce inseamna ca trebuie sa fie imputata asupra valorii prejudiciului.

Repararea prejudiciului. Daca aceste conditii sunt indeplinite, se pot stabili masurile pentru repararea efectiva a acestuia.

Victima si autorul prejudiciului pot conveni, prin buna invoiala, asupra intinderii despagubirilor si modalitatilor de reparare a prejudiciului. Daca o asemenea intelegere a intervenit intre parti, instanta nu mai poate fi sesizata cu actiune , prin care sa fie solicitata stabilirea cuantumului despagubirilor si modalitatea de reparare a pagubei.In aceasta situatie, instanta este obligata sa verifice doar daca invoielie nu urmaresc un scop imoral sau ilicit, daca nu contravin prevederilor legala, intereselor statului sau partilor si daca nu sunt rezultatul unui viciu de consimtamant. ²

In situatia in care intre parti nu a intervenit o invoiala, victima are la indemana o actiune in justitie pentru despagubiri. In cadrul unor astfel de actiuni, instantele se ghideaza dupa anumite principii pentru a stabili despagubirile. In primul rand, avem de-a face cu principiul repararii in natura, exceptia fiind repararea prin echivalent, iar in al doilea rand vom analiza principiul repararii integrale a prejudiciului.

A.Repararea in natura. Despagubirea trebuie sa acopere intotdeauna intregul prejudiciu cauzat pentru a se putea ajunge in acest mod la restabilirea situatiei anterioare, la inlaturarea in intregime a efectelor pagubitoare cauzate. Pentru realizarea acestui scop, mijlocul cel mai adecvat il constituie, desigur, repararea in natura, cum ar fi, de pilda, obligatia debitorului sa predea lucruri de acelasi fel cu cele distruse ori sa repare, pe cheltuiala sa, stricaciunile pricinuite. Victima este in drept sa ceara repararea in natura de cite ori ea este in fapt cu putinta si nu poate sa o refuze atunci cind acest mod de despagubire este propus de catre debitor.

Numai in subsidiar se pune problema despagubirii prin echivalent a pagubelor suferite si anume fie prin obligarea la plata unei sume de bani globala corespunzator valorii prejudiciului, fie sub forma unor prestatii necesive periodice cu caracter viager sau temporar, daca interesele partilor reclama aceasta modalitate de despagubire.

B.Reparatia integrala. Scopul reparatiei o reprezinta restabilirea situatiei anterioare, scop ce poate fi realizat decit in cadrul unei reparatii integrale. Problema caracterului integral al reparatiei se pune, deopotriva, atit in cazul reparatiei in natura, cit si in cazul despagubirii prin echivalent. Aplicarea acestui principiu duce la concluzia ca daca paguba trebuie sa fie reparata in intregime, ea nu poate constitui aici un mijloc de imbogatire pentru cel care a suferit-o.

Principiul reparatiei integrale inseamna, de asemenea, ca in dreptul nostru, starea materiala, atit a victimei cit si a faptuitorului nu este luata in considerare la stabilirea cuantumului despagubirilor sau pentru modificarea lui ulterioara. Stabilirea dezdaunarii nu este determinata de gravitatea faptei, situatia materiala a victimei si a autorului faptului cauzator de prejudicii. ³

C.Stabilirea reparatiei intimpina uneori dificultati in cazul despagubirii in natura si anume cind lucrul este distrus, indeobste vechi si nu poate fi inlocuit decit prin unul nou, de o valoare incontestabil superioara; de asemenea, in cazul in care cheltuielile de reparare a stricaciunii pricinuite lucrului depasesc valoarea lui de inlocuire printr-un lucru la fel de vechi (Tribunalul regional Banat, decizia nr 641 din 22 martie 1963, in "JN", nr. 1 /1964, p. 161).

In anumite conflicte, principiul reparatiei in natura trebuie sa prevaleze chiar daca, prin aplicarea lui, s-ar ajunge ca reparatia sa depaseasca valoarea integrala a prejudiciului , dat fiind ca reparatia in natura nu ar fi altfel cu putinta, iar imbogatirea rezultata in acest mod nu poate fi considerata ca fiind fara temei.

Stabilirea prejudiciului reclama un mod de calcul special in cazul vatamarii integritatii corporale sau a sanatatii victimei ori in cazul mortii sale.

Principiul reparatiei integrale reclama ca despagubirea sa cuprinda atit pierderea propriu-zisa cit si cistigul de care victima a fost lipsita prin savirsirea faptei culpabile; intr-un cuvint, toate pagubele care sunt o consecinta directa si necesara a faptei savirsite.

In ceea ce priveste stabilirea pagubei corespunzatoare folosului nerealizat, s-a ridicat problema daca, in cazul raspunderii prin echivalent, sunt datorate daune moratorii, adica despagubiri distincte pentru lipsa de folosire a sumei care constituie reparatia, in rastimpul dintre data producerii pagubei si aceea cind institiutia fixeaza cuantumul reparatiei. De la data hotaririi si pina la aceea a platii despagubirii stabilire nu este pus la indoiala dreptul victimei la dobinzi legale.

Problema dobinzilor legale in prima situatie depinde de caracterul constitutiv sau declarativ al acestor categorii de hotariri prin care sunt stabilite despagubirile. In general, aceste hotariri au un caracter constitutiv deoarece obligatia de dezdaunare nu corespunde unei creante existente anterior judeatii, ci uneia nascute de la data pronuntarii hotaririi. In unele cazuri, insa, dreptul la despagubire prezinta chiar de la nastere un caracter cert si lichid si anume ori de cite ori obiectul pagubei il constituie de la inceput, o suma determinata de bani. In aceste cazuri, hotarirea are o functie declarativa ceea ce atrage si posibilitatea acordarii de daune moratorii-sub forma dobinzilor legale-de la data insasi a producerii prejudiciului.

Stabilirea intinderii prejudiciului si a despagubirilor. Situatii. ⁴

In cazul vatamarii sanatatii sau integritatii corporale a persoanelor se pot ivi mai multe situatii.

Daca vatamarea sanatatii nu a avut consecinte de durata, la determinarea prejudiciilor se iau in considerare cheltuielile facute pentru restabilirea sanatatii, determinate de ingrijirea medicala si alte asemenea cheltuieli, diferente intre salariul avut si sumele primite pe durata concediului medical, pina la insanatosire ori salariul de care a fost lipsita persoana vatamata pe aceasta perioada.

Daca vatamarea sanatatii sau a integritatii corporale a avut drept urmare pierderea sau diminuarea capacitatii de munca, solutiile difera in functie de situatiile ivite: persoana vatamata era incadrata in munca; persoana vatamata, desi majora, nu era incadrata in munca ori persoana vatamata era minor.

1. Situatia in care persoana vatamata era incadrata in munca si a suferit o reducere a veniturilor pe care le dobindea anterior, ca urmare a pierderii ori diminuarii capacitatii sale de munca, ea este indreptatita sa primeasca, sub forma unor prestatii periodice, diferenta dintre pensia sau ajutorul social primit de la asigurarile sociale si veniturile lunare de care a fost lipsita ca urmare a vatamarii suferite.

S-a decis ca victima trebuie sa obtina mai intii pensia sau ajutorul social si apoi sa solicite de la autorul faptei ilicite diferenta destinata a acoperi prejudiciul integral suferit. De aceea, victima nu poate sa obtina despagubiri dupa dreptul comun decit in masura in care pensia sau ajutorul social primit nu acopera integral prejudiciul suferit. Temenul de pierdere va incepe sa curga de la data stabilirii pensiei, iar nu de la data producerii prejudiciului.

La calculul sumelor lunare de care a fost lipsita victima se va tine seama de retributia ori castigurile pe care le primea anterior vatamarii, inclusiv de sumele cuvenite pentru orele suplimentare pe care victima le presta anterior in mod obisnuit si pe care nu mai este in masura sa le presteze.

Persoana vatamata, careia i s-au acordat despagubiri civile pentru repararea daunelor provocate prin vatamarea corporala in baza unei hotariri judecatoresti este indreptatita sa ceara majorarea acestor despagubiri, fara a fi necesar sa dovedeasca agravarea in timp a infirmitatii, daca face dovada ca au intervenit alte imprejurari de fapt fata de care despagubirile acordate initial nu mai corespund prejudiciului real; cum ar fi aceea ca in mod cert ar fi beneficiat de un salariu majorat prin efectul masurilor de majorare periodica a retributiilor personalului muncitor.

Despagubirile civile, stabilite sub forma unor prestatii periodice pe timpul cit va dura infirmitatea unei persoane nu au caracterul unei pensii de intretinere. ⁵

Fata de faptul ca repararea prejudiciului trebuie sa-i asigure celui vatamat acoperirea integrala a daunelor suferite, restabilindu-se astfel situatia anterioara faptei prejudiciabile, in cazul in care trebuie sa se depuna un efort suplimentar in munca, este necesar sa primeasca un echivalent al acestui efort suplimentar, la care a fost obligat prin fapta culpabila. In acest sens, persoana vatamata are dreptul la despagubiri corespunzatoare, chiar si in situatia in care ulterior realizeaza la locul de munca aceeasi retributie sau chiar mai mare, daca se face dovada ca, datorita infirmitatii, este nevoita sa faca un efort in plus care, in final, duce la cheltuieli suplimentare, pentru o alimentatie mai bogata si medicamentatie adecvata infirmitatii suferite.

In masura in care persoana vatamata si-a recapatat, total sau partial, capacitatea de munca, este posibila reexaminarea despagubirilor acordate, in sensul reducerii sau chiar a sistarii platii lor in viitor tinindu-se cont de faptul ca asemenea despagubiri se acorda pina la incetarea starii de nevoie in care se afla partea vatamata. Daca persoana da dovada de pasivitate in cautarea unui loc de munca si acest fapt ii este imputabil poate avea lor reducerea ori sistarea platii despagubirilor stabilite initial.

In acelasi sens, persoana vatamata trebuie sa beneficieze de diferenta dintre veniturile obtinute anterior vatamarii si ajutorul de somaj, daca diminuarea capacitatii de munca, urmare a faptei ilicite, a determinat imposibilitatea incadrarii intr-o alta munca.

S-a decis ca "cererea partii civile-victima unui accident de circulatie in urma caruia a fost pensionata medical cu gradul II de invaliditate-ca inculpatul sa fie obligat a-i plati cu titlu de despagubiri, pe linga suma stabilita si contravaloarea unui mijloc de transport pentru handicapati, nu poate fi admisa atita vreme cit nu s-a stabilit definitiv starea sa de invaliditate. Partea civila va putea insa ulterior sa formuleze noi pretentii banesti in baza art 998 cod civil in masura in care va dovedi ca si-a pierdut capacitatea de deplasare, iar starea de invaliditate este definitiva" (TmB, sectia I pen, decizia nr. 307/'90, in Culegere de practica judecatoreasca penala pe anul 1990 p 47)

Despagubirile acordate se pot majora in cazul in care starea sanatatii persoanei vatamate se inrautateste ori pensia de invaliditate se micsoreaza ca urmare a incadrarii intr-un alt grad de invaliditate. In cazul vatamarii corporale se pot ivi complicatii in starea sanatatii victimei care va fi indreptatita sa ceara obligarea la plata unei despagubiri corespunzatoare.

Daca la producerea prejudiciului a concurat si culpa victimei, autorul va fi obligat la despagubiri numai proportional cu culpa proprie, respectiv cu contributia sa cauzala la producerea pagubei(TS, sectiunea penala, decizia nr 1024/1995 in "RRD" nr 2/1976 p 70)

2. Situatia in care persoana vatamata nu era incadrata in munca.

In situatia in care persoana vatamata in sanatatea sau integritatea sa corporala era la data vatamarii neincadrata in munca se ridica dificultati in determinarea despagubirilor fata de lipsa unui criteriu obiectiv. Se tine seama de principiul repararii integrale a prejudiciuui, care urmareste realizarea unei despagubiri efective a persoanei vatamate.

Initial s-a considerat ca fi luat in considerare, drept criteriu de determinare a prejudiciului si a despagubirilor, venitul minim pe economia nationala. Ulterior s-a recurs la un criteriu concret, care sa tina seama de daunele suferite efectiv de persoana vatamata, criteriu rezultat din imprejurarea de fapt si din situatia persoanala a acesteia, cu luarea in seama a "valorii reale a prestatiei ei, in gospodaria casnica, ca muncitor zilier sau in orice alt loc de munca, asigurindu-se astfel o acoperire justa si integrala a pagubei suferite, corespunzatoare cantitatii de munca pe care nu o mai poate presta"(Plenul TS, decizia de indrum. Nr 13/3012 1968, in Culegerea de decizii 1968 p 31)

3. Situatia in care persoana vatamata este un minor.

In aceasta situatie, cuantumul despagubirilor acordate pentru vatamarea sanatatii ori integritatii corporale se determina dupa un criteriu concret, care tine seama de imprejurarea de fapt, de situatia personala a acestuia, de ingrijirea pe care trebuie sa le permita de cheltuielile si eforturile suplimentare pe care trebuie sa le faca pentru dobindirea unei calificari adecvate starii sale de sanatate.

Deci urmeaza a fi incluse in cuantumul despagubirilor si cheltuielilor facute de parintii minorului vatamat in timpul deplasarilor la spital si la externare, cele efectuate pentru deplasarea familiei spre a-l vizita pe bolnav la spital precum si contravaloarea retributiei neincasate de parinti pentru timpul afectat deplasarii la unitatile sanitare, procuratura si instanta.

Renuntarea de catre parinte, in numele minorului, la despagubirile cuvenite acestuia nu o poate face decit cu prealabila incuviintare a autoritatii tutelare.

In toate cazurile de vatamare a sanatatii sau a integritatii corporale, despagubirile se datoreaza de la data producerii vatamarii si pina la data incetarii starii de nevoie in care se ala persoana vatamata.

In cazurile de vatamare a sanatatii sau a integritatii corporale sunt supuse reparatiei si daunele morale cauzate persoanelor vatamate, constind in durerile fiice si psihice datorate vatamarilor, starii de infirmitate, prejudiciilor estetice, iar in cazul unor persoane foarte tinere si prejudiicul juvenil.

4. Situatia in care prin fapta ilcita s-a cauzat moartea unei persoane.

In aceasta situatie, despagubirile au scopul de a repara prejudiciul constind in cheltuielile de spitalizare si cheltuielile de inmormintare a victimei, prejudiciul constind in intretinerea prestata de victima anterior decesului si daunele morale incercate de sotul ori rudele apropiate ale victimei.

a) Prejudiciul constind in cheltuielile de spitalizare si de inmormintare a victimei.

In acest caz, autorul faptei ilicite are obligatia de a repara prejudiciul rezultat din plata cheltuielilor medicale si a celor de inmormintare, indiferent daca acestea au fost suportate de persoane aflate in intretinerea victimei sau de alte persoane. Numai in cazul in care aceaste persoane au inteles sa-l gratifice pe autor, platind in locul lui, cei prejudiciati nu mai pot pretinde o alta despagubire, decit eventual diferenta neacoperita din prejudiciu.

In jurisprudenta mai recenta s-a decis ca "este justificata includerea in cuantumul despagubirilor cheltuieli de inmormintare si a cheltuielilor facute cu parastasele ulterioare deoarece, pentru respectarea cultului mortilor, acestea se considera a fi necesare in cazul unui asemenea eveniment"(TmB, sectia I penala, decizia 415/1990 in Culegere de practica judiciara penala pe anul 1990 p 50)

La determinarea despagubirilor reprezentind cheltuielile de inmormintare si cele uterioare, ocazionate cu parastasele, conform traditiei religioase a locului si cu ridicarea unui monument funerar, trebuie sa se tina seama de toate imprejurarile cauzei, respectiv de starea si conditiile victimei, obiceiul locului, conform religiei victimei deoarece moartea victimei nu poate determina decit acordarea despagubirilor ce se dovedesc a fi necesare, iar nu si a celor ce exced, in situatia in care rudele victimei au inteles sa depaseasca cadrul traditiei locului, in speranta ca vor fi despagubite.

b) Prejudicii constind in intretinerea acordata de victima anterior incetarii din viata.In situatia in care urmasii celui decedat sunt indreptatiti la pensie de urmas, ei vor solicita obtinerea acesteia. Daca pensia astfel obtinuta nu acopera prejudiciul suferit prin pierderea intretinatorului lor, urmasii se pot adresa instantei pentru a obtine despagubiri in completare. Toate persoanele aflate in intretinerea celui decedat au vocatie pentru a cere despagubiri. Este cazul in primul rind al sotului si copiilor minori ori aflati in continuarea studiilor, care, in conditiile codului familial, beneficiaza de intretinere in baza unor obligatii legale de intretinere.

Acelasi drept il au si persoanele care, desi nu primeau efectiv intretinere, intruneau la data decesului victimei, conditiile cerute de Codul familiei pentru a obtine intretinere de la victima.

Spre deosebire, nu au drept la despagubiri, fata de caracterul eventual al prejudiciului incercat, persoanele care, desi fac parte din categoria celor cu vocatie determina insasi nasterea dreptului la intretinere si anume aceea de a se afla in nveoie.

Persoanele care se aflau in fapt in intretinerea victimei, desi nu aveau drept la intretinere din partea acesteia potrivit Codului familiei (concubina, copiii minori ai sotului supravietuitor) au dreptul la despagubiri daca intretinerea prezinta caracter de stabilitate, care justifica presupunerea ca ar fi fost acord si in viitor.

Acordarea despagubirilor, atit a celor cu drept de intretinere cit si a celor cu care primeau in fapt intretinerea de la victima a fost admisa chiar daca cel ce primea intretinerea avea unele venituri personale din munca, pensie, sau orice alte venituri, in masura diferentei dintre acestea si suma corespunzatoare necesitatilor normale pe car le asigura prestarea intretinerii, urmarindu-se aceeasi stare materiala pe care ar fi avut-o daca victima ar fi trait.

Pentru determinarea corecta a despagubirilor se va lua in calcul evolutia veniturilor pe care le-ar fi realizat victima precum si veniturile realizate dupa programul de lucru din munci ocazionale si din utilizarea unui teren agricol(CSJ sectia penala, dec. 1146/1992 in "Dreptul" nr 12/'92 p88)

S-a decis ca sotia victimei a suferit un prejudiciu constind in lipsa de intretinere pe care i-o asigura acesta, avind deci dreptul la despagubiri, corespunzator cheltuielilor de intretinere prestate in favoarea sa. Sotia are dreptul la asigurarea aceleiasi situatii materiale pe care ar fi avut-o, daca sotu ei nu ar fi decedat.

In privinta despagubirilor acordate celor aflati in intretinerea victimei instantele au stabilit, de regula, ca plata sa se faca esalonat.

O problema speciala se pune in legatura cu durata in timp a prestatiei la care este obligat autorul prejudiciului, cu deosebire in cazul in care beneficiarul este minor.⁶ Potrivit Legii 3/1977 privind pensiile de asigurare sociale de stat si asistenta sociala prevede, copiii au dreptul la pensia de urmas pina la virsta de 16 ani(virsta la care se pot angaja) sau daca isi continua studiile pina la terminarea acestora, dar fara a depasi 25 de ani sau 26 pentru cei care urmeaza studii superioare cu o durata de scolarizare mai mare de 5 ani.Codul familiei statueaza, pe de alta parte, ca "descedentul, cit este minor, are dret la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care se afla"(art 86 alin final).Noua lege a pensiilor ,Legea nr.19/2000 pastreaza aceesi solutie in problema duratei prestatiei la care este obligat autorul prejudiciului.

In practica judecatoreasca mai veche s-a decis ca despagubirile cuvenite copilului victimei decedate urmeaza sa fie acordate pina la virsta majoratului. Aceasta solutie, in urma reconsiderarii practicii, a fost inlocuita ulterior cu aceea conform careia pensia de intretinere si prestatiile datorate urmasului victimei vor fi acordate acestuia daca se afla in continuare de studii si dupa virsta majoratului, fara a depasi 25 de ani, respectiv 26 de ani).

Reprezentantul legal al minorului-victima a prejudiciului-nu poate solicita despagubiri pentru copil decit pina la virsta majoratuui, dupa aceasta virsta exercitiul actiunii in raspunderea civila apartinind exclusiv celui in cauza, iar el va trebui sa probeze in cadrul ei imprejurarea ca isi continua studiile.

In cazul in care dupa acordarea despagubirilor copilului minor acesta este adoptat, adoptatorul preia obligatia de intretinere si inceteaza obligatia de plata a despagubirilor. Despagubirile inlocuiau valoarea intretinerii prestate de parintele decedat, iar prin preluarea obligatiei de intretinere de catre adoptator, obligatia de despagubire nu mai are suport si se stinge. Eventual se pune problema ca autorul faptului prejudiciabil sa plateasca despagubiri daca adoptatorul nu poate asigura copilului adoptat aceeasi situatie materiala pe care i-o asigura parintele sau decedat.

c) Prejudicii constind in daunele morale suferite de parintii, sotul, copii si fratii victimei.Parintii, copiii, fratii si sotul victimei decedate au dreptul, in virtutea relatiilor de rudenie apropiata si de afectiune, sa solicite si repararea daunelor morale cauzate sub forma prejudiciului afectiv. Un asemenea prejudiciu se naste direct in persoana lor si el da dreptul la despagubire.

Dovada prejudiciului trebuie facuta de partea vatamata, astfel ca ea nu poate pretinde depagubiri prin simplul fapt al decesului sotului, parintelui, copilului sau fratelui, ci trebuie sa dovedeasca legatura afectiva existenta intre ea si victima pentru ca sunt situatii de fapt in care intre aceste categorii de persoane nu exista o relatie afectiva care sa justifice pretentiile la repararea prejudiciului afectiv.

D.Data evaluarii prejudiciului. Principiul reparatiei integrale este factorul hotaritor in rezolvarea problemei pe care o ridica stabilirea datei cind urmeaza sa fie apreciata valoarea prejudiciului de catre institutia de judecata. Repararea nu poate fi considerata integrala decit daca pretuirea se face chiar in momentul in care institutia este chemata sa acorde despagubire.

Principiul reparatiei integrale impune si solutia ca ulterior hotaririi care a stabilit reparatia sa se poata reclama despagubiri suplimentare pentru prejudiciile care s-au ivit dupa aceasta data, cu toate ca si ele sint urmarea aceluiasi fapt culpabil; mai mult, o atare actiune trebuie primita numai atunci cind existenta unora dintre prejudicii a putut fi numai ulterior descoperita. Problema intentarii unei noi actiuni se pune indeosebi in cazul agravarii ulterioare a incapacitatii de munca, agravare care nu a fost luata in calcul la data hotaririi.⁷

E.Determinarea prejudiciului.Astfel, in practica judiciara s-a cristalizat principiul conform caruia modificarea intinderii reparatiei in functie de modificarile ulterioare ale prejudiciului este posibila in toate cazurile, acesta fiind o consecinta a principiului reaparatiei integrale a prejudiciului.⁸

Determinarea prejudiciului se face pe baza de probe, iar nu prin simpla apreciere, fie global, fie prin stabilirea separata a fiecaruia dintre elementele sale structurale. Instanta de judecata este obligata sa arate care sunt elementele pe baza carora se determina prejudiciul ce urmeaza a fi reparat.

Determinarea prejudiciului nu este influentata de situatia materiala a persoanei pagubite ori a celei responsabile, ceea ce intereseaza fiind echivalentul pagubei suferite, ce trebuie acoperita integral.

F.Reevaluarea si indexarea prejudiciului.Reevaluarea presupune aducerea prejudiciului la valoarea zilei prin aplicarea indexarii. Indexarea utilizeaza indici de referinta care pot fi indici monetari (ex: stabilirea unei dobinzi) ori indici economici (ex: indicele inflatiei). Sunt susceptibile de indexare numai obligatiile pecuniare, intrucit numai acestea sunt supuse fluctuatiilor monetare.

In prezent se pune problema fluctuatiei valorii monedei nationale, in legatura cu obligarea autorului prejudiciuliu la plata unor prestatii periodice. Problema poate fi solutionata in doua moduri. Astfel, instanta de judecata, prin pronuntarea hotaririi, poate sa prevada si un mod de indexare a sumei ce se atribuie victimei cu titlu de prestatie periodica, in functie de diferite creiterii, cum ar fi costul vietii sau salariul minim pe economie.

Ca un al doilea mod de rezolvare, legiuitorul poate sa reglementeze expres o modalitate de indexare automata a acestei prestatii periodice, asemanatoare, spre exemplu, cu indexarea pensiilor pentru incapacitatea de munca

S-a sustinut in doctrina ca daunele nu pot fi modificate daca intervin schimbari in puterea de cumparare a monedei in care ele au fost stabilite, caci nu prejudiciul scade sau sporeste, ci numai valoarea monedei in care despagubirea se plateste. Se consacra asadar principiul nominalismului monetar, considerindu-se ca acesta constituie o regula ce se aplica la toate obligatiile pecuniare. Ca urmare, in dreptul civil european si in cel francez in special s-a pus problema daca instantele judecatoresti sunt sau nu in masura sa admita actiuni prin care se cere reevaluarea creantelor a caror valoare nominala s-a diminuat.

La inceput, aceste actiuni au fost considerate inadmisibile cu motivarea ca regula nominalismului monetar este imperativa, de ordin public si nu i se pot aduce derogari.
Ulterior, indeosebi dupa cel de-al doilea razboi mondial, in unele legislatii s-a admis chiar reevaluarea legala a creantei. Astfel, in dreptul civil francez si in cel roman actual, fata de scaderea valorii reale, adica a puterii de cumparare a monedei se pune problema de indexare a creantelor, punindu-se si in cazul in care printr-o hotarire judecatoreasca s-au stabilit despagubiri periodice in raport de prejudiciul incercat de partea pagubita.

In favoarea acestor sustineri pledeaza faptul ca starea de fapt avuta in vedere la stabilirea despagubirilor initiale nu mai rezida, respectiv prejudiciul suferit departea vatamata nu se mai acopera, iar regula consacrata de legislatie este repararea integrala a pagubei pentru ca victima sa fie repusa in situatia existenta anterior sau faptei ilicite.
 

¹ Liviu Pop - “Teoria generala a obligatiilor”, Ed.Fundatiei ”Chemarea”, 1994, p.124
² Constantin Statescu, Corneliu Birsan, op.cit., p.157
³ T.R.Popescu, Petre Anca, op. cit., p.257
⁴ Adriana Corhan, op. cit, p.252
⁵ Mihail Mayo - “Repararea prejudiciilor rezultate dinvatamarea integritatii corporale sau asanatatii ori prin provocarea mortii” in J.N.nr. 9 din 1964
⁶ Corneliu Turianu - "Obligatia parintilor de a-si intretine copilul major, aflat in continuare de studii" in "Dreptul" nr. 7/1992, p.52-53
⁷ Tudor R. Popescu, Petre Anca, op.cit, p.152
⁸ Adriana Corhan, op.cit., p.270
 

Material elaborat de Ilie Filofteia Claudia