Originalitatea Uniunii Europene

Notiunea de integrare - autonomia ordinii juridice comunitare
 

În celebra decizie data pe 5 februarie 1963 – afacerea Van Gend En Loos, C.J.C.E. a indicat ca C.E. este o "organizatie interstatala autonoma."

Aceasta semnifica faptul ca ordinea juridica comunitara (adica ansamblul regulilor care reglementeaza structura, competentele si activitatea comunitara) este distincta în acelasi timp de o ordine juridica internationala si de o ordine juridica nationala, precum si faptul ca Tratatul de la Roma nu a instituit un sistem de simpla coordonare conventionala între statele semnatare cum fac marea majoritate a tratatelor internationale.

C.J.C.E. a definit perfect originalitatea ordinii juridice comunitare în decizia sa Costa contra ENEL din 15 iulie 1964 care precizeaza: "Spre deosebire de tratatele internationale obisnuite, Tratatul C.E.E. a instiutit o ordine juridica proprie integrata în sistemul juridic al statelor membre din momentul intrarii în vigoare a tratatului. Instituind o comunitate de durata nelimitata, dotata cu atributii proprii, cu personalitate si capacitate juridica, cu o capacitate de reprezentare internationala si mai precis cu puteri reale, rezultate dintr-o limitare de competenta sau dintr-un transfer de atributii ale statelor fata de comunitate, acestea au limitat, chiar daca în domenii restrânse, drepturile lor suverane si au creat astfel un corp de drept aplicabil resortisantilor lor si lor însisi ."¹

Judecatorul de la Luxembourg definea ordinea juridica comunitara ca un ansamblu de reguli constrângatoare pentru statele membre si resortisantii lor, autonoma în raport cu dreptul national.

Ea indica faptul ca C.E. este dotata cu organe proprii carora le sunt atribuite drepturi suverane si de asemenea cu proceduri specifice jurisdictionale sau nejurisdictionale, proprii asigurarii respectului si aplicarii dreptului comunitar.

Astfel, semnând Tratatul de la Roma, statele membre ae C.E. au renuntat, cu toate ca numai în domenii limitate, la suveranitatea lor în favoarea institutiilor comunitare. Aceasta semnifica faptul ca în aceste domenii particulare statele membre nu mai au o putere autonoma de decizie.

Ele trebuie pe viitor sa împarta puterea de decizie cu institutiile comunitare, iar în anumite domenii (politica comerciala comuna, politica comuna a prezervarii resurselor pescuitului) doar Comunitatea detine astazi putere de decizie pentru ca aceasta putere i-a fost transferata în totalitate de statele membre.

Acest transfer de suveranitate în profitul institutiilor comunitare a fost, evident, liber consimtit de statele semnatare ale Tratatului de la Roma, un stat fiind întotdeauna liber sa semneze sau sa nu semneze un tratat international .

A afirma ca C.E. este o organizatie de integrare prin opozitie cu organizatiile de simpla cooperare, înseamna ca semnatarele Tratatelor de la Paris si Roma au vrut sa integreze statele europene într-un ansamblu având o existenta proprie si o identitate care nu se reduce la suma identitatilor nationale.

Ideea integrarii face referire la o situatie în care statele nu se multumesc sa coopereze sau sa coordoneze actiunile lor, ci aleg sa puna în comun anumite competente ale lor si lasa unor institutii independente grija gerarii intereselor astfel puse în comun .

¹ R.M. Chevalier, J. Boulouis – Grands arrets de la CJCE, pagina 65

Material elaborat de Oana