Particularitati în elaborarea normelor apartinand ordinii juridice a U.E.

Elaborarea traditionala a dreptului primar

1.Precizari terminologice.

Dreptul comunitar cuprinde doua categorii de dispozitii:

A. Unele dintre ele (in special tratatele constitutive) au un caracter constitutional. Se poate remarca faptul ca aceste norme comunitare sunt rezultatul unei elaborari traditionale în dreptul international clasic, întrucât statele membre sunt cele care negociaza si semneaza tratatele constitutive dupa procedurile obisnuite, ulterior acestea fiind ratificate de catre popoarele natiunilor Europei comunitare.

B. Dar dreptul comunitar contine de asemenea si legislatia ordinara a C.E.E. Obiectivul sau global este crearea unei piete interne.

In acest scop, legislatia comunitara indeplineste diverse sarcini: asigura libertatea de circulatie a bunurilor, serviciilor, persoanelor si capitalurilor; mentine conditiile unei concurente loiale; suprima obstacolele stabilirii operatorilor economici, si chiar îi incurajeaza; pune la dispozitia acestora instrumente comune sau armonizate (incepand cu moneda comuna).

Trebuie adaugat ca dreptul comunitar contine o limita precizata de jurisprudenta conform careia nu se aplica “situatiilor pur interne” statelor membre.¹

Acest drept comunitar apare ca fiind dreptul intern al Comunitatilor. Dupa modelul dreptului intern al unui stat pot fi distinse doua categorii de dispozitii: cele care creaza, organizeaza si garanteaza libertatile specifice pietei interne si cele care sunt fundamentul politicilor comune.

2. Identificarea izvoarelor primare

A.Tratatele institutive, protocoale si declaratii anexe.
Dreptul primar comunitar european este constituit din cele trei tratate institutive ale Comunitatilor, tratate care au fost permanent modificate pentru a face fata circumstantelor specifice aprofundarii si largirii constructiei comunitare.

Pentru Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.A.) principalul instrument este tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 care a intrat în vigoare la 23 iulie 1952. Pentru Comunitatea Economica Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (C.E.E. si C.E.E.A.) exista cele doua tratate de la Roma din 25 martie 1957 insotite de numeroase anexe si protocoale, cel mai important definind Statutul Bancii Europene de Investitii la care se adauga protocoalele semnate la 17 aprilie 1957 la Bruxelles asupra privilegiilor si imunitatilor privind Curtea de Justitie.

Acestea au intrat în vigoare la 14 ianuarie 1958.

B.Tratatele si actele modificatoare.
Acestea rezulta nu numai din tratatele propriu-zise, ci si dintr-o varietate de acte normative ale institutiilor comunitare adoptate în cadrul procedurilor simplificate de revizuire sau din alte acte de natura particulara, cum este cazul deciziilor, pretinzand o ratificare a statelor membre.

Cele mai importatnte modificari care au avut loc asupra celor trei Comunitati au fost:
- tratatele de fuziune a executivelor Comunitatilor conventia relativa la anumite institutii comune semnata si intrata în vigoare în acelasi timp cu tratatele de la Roma, tratatele instituind o Comisie, un Consiliu unice a Comunitatilor si Protocolul unic asupra privilegiilor si imunitatilor semnate la Bruxelles la 8 aprilie 1965 intrate în vigoare în august 1967.
- tratatele bugetare care au avut drept scop marirea puterii financiare a Parlamentului European (tratatul de la Luxemburg din 22 aprilie 1970, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1971 si tratatul de la Bruxelles din 22 iulie 1975, intrat în vigoare la 1 iunie 1977).
- decizia din 21 aprilie 1970 relativa la inlocuirea contributiilor financiare prin resurse proprii ale Comunitatilor, fundamentata pe articolele 231 al tratatului C.E.E. si 173 al tratatului C.E.E.A., intrata în vigoare la 1 ianuarie 1971, astazi inlocuita prin decizia din 24 iunie 1988.
- decizia din 20 septembrie 1976 privind alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal direct intrata în vigoare la 1 iulie 1978. Primele alegeri parlamentare care au avut loc în aceste conditii s-au desfasurat în 1979.
- actele de aderare sunt de asemenea izvoare primare ale dreptului comunitar. Se incadreaza în aceasta categorie actele referitoare la aderarea la Comunitatile Europene a Danemarcei, Irlandei si Marii Britanii intrate în vigoare la 1973.
- actele relative la aderarea Republicii Elene la Comunitatile Europene din 24 mai 1979 intrate în vigoare la 1 ianuarie 1981
- actele relative la aderarea Regatului Spaniei si Republicii Portugheze din 12 iunie 1985, precum si cele care au urmat pana în anul 1995 inclusiv (Austria, Finlanda, Suedia)
- Actul Unic European a fost semnat la Luxemburg si Haga la 14 februarie 1986 de noua din cele 12 state membre si la 28 februarie 1986 de catre celelalte trei state membre (Italia, Danemarca, Grecia). A intrat în vigoare în iulie 1987, si nu s-a limitat la a modifica cele 3 tratate institutive si la a completa tratatul C.E.E., ci a dat si o baza juridica Consiliului European si cooperarii politice europene.
- Tratatul de la Maastricht din 1993.
- Tratatul de la Amsterdam din 1999.

¹ R.M. Chevalier, J. Boulouis, Grands arrets de la CJCE, Dalloz, Paris, 1993
 

Material elaborat de Oana