Particularitati în elaborarea normelor apartinand ordinii juridice a U.E.

Elaborarea specifica a normelor de drept care provin

din angajamentele externe ale Comunitatilor

O alta categorie de izvoare de drept pentru ordinea juridica comunitara o reprezinta diferitele categorii de angajamente externe ale Comunitatilor, provenite din participarea la relatiile internationale.

1. Acordurile incheiate de comunitati cu statele terte sau cu organizatiile internationale

Conform Conventiei de la Viena acestea sunt obligatorii pentru Comunitati din punct de vedere al dreptului international, dar din punct de vedere al dreptului comunitar mai au un caracter si anume se integreaza în ordinea juridica, comunitara, si devin izvoare de drept.¹
Tratatele nu contin nici o dispozitie privind publicarea de acorduri externe. în practica, acestea sunt supuse regimului actului comunitar al concluzionarii.
Atunci cand autorizarea de a incheia un acord este data pe calea regulamentului, publicarea acordului, anexata acestuia, intervine întotdeauna, inaintea concluziei.
Atunci cand ea intervine pe calea deciziei, aceasta concluzie poate fi pronuntata inainte de a hotari Consiliul publicarea.
Acordul nu se poate opune justitiabililor atâta timp cât nu a fost publicat. El nu devine parte integranta a ordinii juridice comunitare decat la data intrarii în vigoare.

2. Actele unilaterale adoptate de organele infiintate prin acordurile externe ale Comunitatilor.

Exista numeroase acorduri sau conventii incheiate de Comunitati cu statele terte prin care se constituie organe de gestiune care nu au nevoie de o ratificare sau aprobare pentru a lega partile (Consiliile acordurilor de asociere sau cooperare cu tarile Mediteranei, Consiliul de ministrii al Conventiei de la Lome, Consiliul International al Cafelei din 1975, Consiliul International pentru Cacao din 1976).
Aceste acte, provenind de la organele internationale, nu se aplica automat, prin ele insesi, în ordinea juridica, comunitara. Sunt sistematic reluate în regulamentele Consiliului si publicate în anexele acestora (exemplu: regulamentul din 19 februarie 1976 “relativ la aplicarea regulamentului economic si a regulilor de control adoptate la 26 iulie 1976 prin Consiliul International pentru Cacao”).

3. Unele tratate incheiate de statele membre ale Comunitatilor cu state trete.

Acordurile externe si actele unilaterale, luate în esenta lor, nu sunt singurele angajamente internationale care produc efecte în ordinea juridica, comunitara. în plus, Comunitatile pot fi legate prin acorduri la care ele nu sunt parti, dar care au fost incheiate de statele membre.²
Aceasta posibilitate este totusi limitata la anumite ipoteze în care Comunitatile sunt considerate ca fiind “substituite” cu statele membre, pentru angajamentele asumate de ele prin anumite tratate incheiate anterior anului 1958, aceasta întrucât au fost transferate catre Comunitate competentele exercitate inainte de catre ele.
Cazul GATT asupra caruia Curtea avea sa se pronunte este un exemplu elocvent întrucât statele membre erau de fapt legate prin angajamentele Acordului. Ele nu s-au despartit de obligatiile asumate fata de tarile trete, ci si-au exprimat dorinta de a le respecta atat prin dispozitiile tratatului (articolul 110 si 234) cât si în practica. Prin transferarea catre Comunitate a competentelor lor în domeniul tarifar si comercial au marcat vointa lor de a se lega prin obligatii contractuale în virtutea acordului.
Dupa 1958, Comunitatea s-a conformat regulilor GATT ca o parte contractanta si a fost considerata ca avand aceasta calitate de catre partenerii sai.

¹ Augustin Fuerea – Note de curs, Facultatea de drept, 2000
² Ion P. Filipescu – op. cit., pagina 44
 

Material elaborat de Oana