Principiul aplicarii prioritare

Dificultatile de aplicare a principiului aplicarii prioritare

Aplicarea principiului aplicarii prioritare a dreptului comunitar asupra legii a ridicat dificultati în doua state membre. Tribunalele italiene si franceze au facut sa dispara mai mult sau mai putin rapid aceasta sursa de probleme prin decizii care nu se bazeaza pe aceleasi fundamente ca cele retinute de C.J.C.E.
Aplicarea prioritara a dreptului comunitar nu poate deci sa mai puna probleme decat în cazul contrarietatii cu Constitutia unui stat. Aceasta dificultate, importanta pe plan teoretic, nu a fost cu toate acestea pana în prezent la originea unor probleme practice.

1.Aplicarea prioritara a dreptului comunitar asupra legii nationale posterioare

A. Italia
Prin aplicarea principiilor comune dualismului, Curtea Constitutionala italiana a indicat în afacerea Costa (24 februarie 1964), ca intelege sa acorde tratatele comunitare în drept intern valoarea legilor de introducere. Noi legi ar fi putut deci modifica tratatele comunitare si ar fi putut incalca obligatiile prevazute de acestea. Curtea de Justitie a condamnat aceasta teza în decizia Costa/Enel. în decizia Frontini (27 decembrie 1973), Curtea Constitutionala a admis abandonarea sistemului dualist în profitul dreptului comunitar. Dar ea a decis ca orice judecator italian sesizat cu problema incompatibilitatii dintre o lege si dreptul comunitar anterior, nu ar putea sa statueze el insusi si ar trebui sa trimita dificultatea Curtii Constitutionale.
In decizia Simmental, Curtea de Justitie a indicat ca incumba fiecarui judecator sa aplice principiul aplicarii prioritare si sa indeparteze dreptul national incompatibil. Curtea Constitutionala nu s-a conformat expres acestui principiu decat intr-o decizie din 8 iunie 1984 (Granital).
Aceasta decizie a fost confirmata de atunci prin altele în care Curtea Costitutionala a indicat în special ca principiul aplicarii prioritare includea principiile generale ale dreptului avand autoritate în dreptul comunitar si se aplica chiar fata de o lege italiana adoptata prîntr-un referendum (18 ianuarie 1990, RTDE). Cu toate ca motivele retinute de Curtea Constitutionala nu sunt în perfect acord cu cele ale Curtii de Justitie, totusi pe plan practic nu exista dificultati în Italia.

B. Franta
In ciuda monismului si a principiului superioritatii tratatelor internationale asupra legilor inscris în Constitutie, tribunalele administrative si judiciare considerau traditional ca nu aveau puterea de a indeparta o lege contrara unui tratat din moment ce contradictia era certa si nu putea fi rezolvata printr-o interpretare care sa o armonizeze si ca legea era posterioara tratatului ("doctrina Matter" dupa numele avocatului general la Curtea de Casatie care l-a sistematizat în concluziile sale).
Aceasta teorie necompatibila dreptului comunitar a fost abandonata de catre Tribunalele Judiciare printr-o decizie a Curtii de Casatie data în 1975 care a admis ca o dispozitie a tratatelor sa prevaleze asupra unei legi posterioare acestora (24 mai 1973, Societe des Cafes J.Vabre).
Aceasta decizie a fost desigur facilitata printr-o decizie anterioara a Cosiliului Constitutional care a considerat ca nu era de competenta sa sa controleze compatibilitatea unei legi franceze cu un angajament international al Frantei lasand astfel tribunalelor sarcina de a practica acest control (decizia din 15 ianuarie 1975, intrerupere voluntara de sarcina).
Decizia Curtii de Casatie a provocat o reactie din partea anumitor membrii ai Adunarii Nationale care au dorit reafirmarea interdictiei facuta tribunalelor de a se amesteca în functionarea corpului legislativ. Dar aceasta propunere nu a ajuns niciodata la adoptarea unei legi.
Incepand cu decizia J.Vabre, jurisdictiile judiciare considera ca ansamblul dreptului comunitar prevaleaza asupra dreptului francez (conform unei decizii a Curtii de Apel din Paris care indeparteaza o dispozitie a legii franceze necompatibile cu un acord de cooperare între comunitate si o tara terta).¹
Consiliul de Stat care aplicase expres principiul superioritatii legii posterioare asupra dreptului comunitar cu ocazia unei afaceri: Syndicat General des Semoules de France (1 martie 1968) a mentinut pozitia afirmata cu multa rigoare timp de mai multi ani. Dar a admis aplicarea prioritara a tratatelor constitutive asupra legii posterioare printr-o decizie din 20 octombrie 1989, Nicolo. Aceasta decizie a fost confirmata prin decizia Boisdet (24 septembrie 1990) care a extins solutia retinuta de Nicolo la regulamentele comunitare prin decizia SA Rothmans International France, SA Philip Morris France care a aplicat-o directivelor. Principiul aplicarii prioritare a dreptului comunitar asupra legii este deci acum total aplicat de catre jurisdictiile administrative franceze.
In Marea Britanie, anumite decizii jurisdictionale demonstreaza dificultatea pe care au avut-o tribunalele de a admite principiul aplicarii prioritare. Dar jurisdictia suprema (Camera Lorzilor) a statuat întotdeauna într-un sens conform dreptului comunitar.

C. Fundamentul superioritatii dreptului comunitar asupra legii nationale.
Dupa jurisprudenta Curtii, superioritatea decurge strict din însasi natura ordinii juridice comunitare. Or, în acest domeniu nu se poate cita decat o decizie a Curtii de Casatie a Regatului Belgiei care afirma superioritatea dreptului comunitar asupra legii numai pe aceasta baza (27 mai 1971, SA Fromagerie Franco-Swiss Le Ski).²
În schimb numeroase decizii ale jurisdictiilor supreme ale statelor membre fundamenteaza aplicarea prioritara a dreptului comunitar pe o dispozitie a Constitutiei nationale. în Franta, deciziile J. Vabre a Curtii de Casatie si Nicolo a Consiliului de Stat sunt în acest caz pentru ca admit superioritatea dreptului comunitar asupra legii fundamentandu-se pe articolul 55 al Constitutiei franceze.
În Grecia, deciziile Consiliului de Stat sunt în acelasi sens.³
În Irlanda, amendamentul constitutional care a fost adus în momentul aderarii acestei tari demonstreaza ca aplicarea prioritara a dreptului comunitar se fundamenteaza pe Constitutie.
În Marea Britanie, nu poate fi vorba de fundament constitutional întrucât aceasta tara ignora notiunea de Constitutie în sens strict, dar European Communities Act furnizeaza principiului aplicarii prioritare un fundament intern si nu comunitar.
În Germania si în Italia, jurisdictiile sau fundamentat în acelasi timp pe o dispozitie a Constitutiei si pe specificitatea ordinii juridice comunitare.

2. Prioritatea dreptului comunitar asupra Constitutiei.

Din jurisprudenta Curtii de Justitie, rezulta în mod clar ca un stat nu poate invoca o dispozitie a Constitutiei sale pentru a o opune aplicarii unei dispozitii în vigoare a dreptului comunitar. Acest aspect extrem al principiului prioritatii dreptului comunitar a suscitat deja rezistente în anumite state membre, cu toate ca pana în prezent, niciodata o dispozitie constittional a unui stat membru nu a provocat o neaplicare a dreptului comunitar.

A.Italia
Curtea constitutionala a indicat ca daca, eventual, ar fi trebuit sa constate o incompatibilitate între dreptul comunitar si o dispozitie a Constitutiei - cel putin o dispozitie care acorda o "garantie fundamentala" cetatenilor - ea ar fi tinuta sa nu faca aplicarea dreptului comunitar atâta timp cât ar fi contrar acestei dispozitii (pozitie luata de Curte incepand cu decizia Frontini si reluata în decizia Granital si Fragd).

B.Germania
Pozitia si evolutia Tribunalului constitutional german sunt foarte interesante. Dupa ce a adoptat o pozitie conforma cu principiul prioritatii dreptului comunitar intr-o decizie din 18 octombrie 1967, apoi intr-o decizie din 9 iunie 1971, care nu abordeaza cu toate acestea în mod expres problema incompatibilitatii eventuale cu Constitutia, Tribunalul a indicat, intr-o ordonanta data pe 29 mai 1974, ca atâta timp cât Comunitatea nu dispune ea însasi de un catalog codificat al drepturilor fundamentale, drepturile fundamentale garantate cetatenilor germani prin legea fundamentala prevaleaza asupra dreptului comunitar.

Dar, intr-o decizie din 22 octombrie 1986 (numita Solange II),⁴ Tribunalul a considerat, în antiteza cu solutia precedenta, ca jurisprudenta C.J.C.E. garanteaza o protectie efectiva a drepturilor fundamentale, egala cu protectia ce rezulta din Legea Fundamentala, ca din acel moment nu mai exista utilitatea pentru Tribunalul Constitutional de a controla compatibilitatea dreptului comunitar cu aceste garantii, ca în consecinta, sesizarile Tribunalului Constitutional pentru neconstitutionalitatea dreptului comunitar vor trebui sa fie declarate inadmisibile.⁵

Solutia deciziei din 1986 apare satisfacatoare în masura în care conciliaza cu abilitate principiul prioritatii dreptului comunitar si obligatia impusa jurisdictiilor constitutionale nationale de a aplica Constitutia. Dar decizia data pe 12 octombrie 1993 de Tribunalul Constitutional relativa la tratatul de la Maastricht manifesta o anumita reintoarcere la afirmarea dreptului jurisdictiilor germane de a asigura compatibilitatea dreptului comunitar cu drepturile fundamentale garantate de Constitutie.⁶

C.Franta
În Franta exista un organ competent pentru a practica controlul de constitutionalitate (Consiliul Constutional). Dar competenta sa este mult mai limitata decat cea a jurisdictiilor constitutionale italiene sau germane, întrucât nu poate fi sesizat de catre tribunale.

El nu poate fi sesezat de catre cetateni ci numai de catre un anumit numar de autoritati limitativ enumerate. în plus, el nu-si poate exercita controlul decat fata de o lege care nu a intrat înca în vigoare cât si fata de un angajament inetrnational înca neratificat sau aprobat.

Deci, singurele mijloace prin care Consiliul Constitutional poate sa exercite un control de constitutionalitate asupra dreptului comunitar sunt controlul unui tratat de revizuire si controlul unei legi (inca nepromulgate) care pune în aplicare o dispozitie a dreptului comunitar. Asupra primului aspect Consiliul si-a exercitat pe deplin competenta sa de control, dupa cum am preciza.

Asupra celui de-al doilea aspect, jurisprudenta sa pana în prezent redusa. Cu toate acestea, el a luat o pozitie favorabila prioritatii dreptului comunitar respingand intr-o decizie din 30 decembrie 1977 (prima decizie, Cotisation Isoglucose)⁷ o exceptie de neconstitutionalitate bazata pe nerespectarea competentei Parlamentului Francez, considerand ca limitarea competentei Parlamentului nu era decat "consecinta angajamentelor internationale subscrise de Franta". Intr-o alta decizi din aceeasi zi, Consiliul a considerat în aceeasi ordine de idei, ca o prelevare avea baza juridica suficienta în regulamentele comunitare si ca legea finantelor, neprevazand nici o regula nu incalcase Constitutia. ⁸

Este evident de dorit ca aceasta pozitie a Consiliului Constitutional sa fie mentinuta, iar tribunalele ordinare sa nu-si atribuie o competenta pentru exercitarea controlului de constitutionalite al dreptului comunitar care apare ca fiind inutil tinand cont de stadiul jurisprudentei comunitare în materie de drepturi fundamentale.

În anumite state membre, controlul constitutionalitatii nu este posibil din lipsa jurisdictiei competente în aceasta materie. Astfel, în Olanda, articolul 60 al Constitutiei interzice tribunalelor practicarea unui control de constitutionalitate.

¹ Philippe Manin – op. cit., pagina 341
² G.Isaac – op. cit., pagina 184
³ http://europa.eu.int
⁴ Christian Tomuschat: Raporturile dreptului comunitar cu dreptul intern german în jurisprudenta recenta a Curtii Constitutionale, CDE 1989, pagina 163.
⁵ Vlad Constantinesco – RTDE 1987, pagina 545.
⁶ D. Hanf – Solutia Curtii Constitutionale Federale Germane privind constitutionalitatea tratatului de la Maastricht –  RTDE iulie – septembrie 1994, pagina 392.
⁷ www.jurisprudence.net
⁸ Isaac şi Molinier - RTDE 78,142.

 

Material elaborat de Oana