Perspectivele Uniunii Europene

Vocatia federala a Uniunii Europene

O cale de viitor -

depasirea notiunii de stat natiune respectand identitatile nationale
 

U.E. este astazi o constructie hibrida. Anumite domenii sunt puternic integrate (agricultura,moneda); altele sunt foarte putin integrate (P.E.S.C. si J.A.I.) si nu implica deci un abandon de suveranitate în profitul unei puteri centrale. ¹

In ceeace priveste Uniunea politica în versiunea tratatului de la Maastricht presupune riscul unei regresiuni a constructiei europene de la federalism spre interguvernamentalism, de la integrare spre cooperare interstatala, intrucat al doilea si al treilea stalp scapa mecanismelor institutionale si decizionale comunitare clasice si controlului judecatorului de la Luxembourg.

Se astepta ca Tratatul de la Amsterdam sa aduca lamuriri noi în aceasta problema, însa putem constata ca statele membre au refuzat sa o faca.
Singura solutie rezonabila consta în depasirea notiunii de "stat natiune "respectand identitatile nationale. In acest scop Jaques Delors a propus crearea unei "federatii de state nationale
Germania a formulat pâna în prezent propunerile cele mai elaborate în ce priveste vitorul constructiei europene pronuntandu-se în favoarea crearii unui ansamblu federal dotat cu o constitutie ce garanteaza cetatenilor protectia drepturilor lor fundamentale si prevazand o repartizare clara a competentelor intre U.E. si statele membre pe baza principiului subsidiaritatii.

Astfel, declarandu-se public favorabil transformarii Uniunii Europene intr-o veritabila federatie, ministrul afacerilor externe Joschka Fischer care s-a exprimat desigur în nume personal pe 12 mai 2000 la universitatea Humboldt din Berlin,a avut cel putin meritul de a pune în discutie o problema esentiala pentru viitorul Europei. ²

Ministrul francez al afacerilor europene Pierre Moscovici nu a ascuns niciodata ca moneda unica nu va avea o adevarata semnificatie decat în cadrul unei Europe federale, adaugand imediat ca nu trebuie utilizat un asemenea cuvant.

Aceste propuneri care se adreseaza cu prioritate Frantei - partenerul privilegiat al Germaniei în Europa - si care nu par totusi sa angajeze oficial guvernul federal, raman relativ imprecise fara indoiala pentru a menaja marea majoritate a "sensibilitatilor” politice.
In Franta, reactiile la acest discurs, per ansamblu, au fost favorabile cu exceptia adeptilor suveranitatii sau a unor personalitati care "au denuntat” tendinta Germaniei de a imagina pentru Europa o structura federala care corespunde modelului sau.

Calificata de Jacques Delors drept "obiect politic neidentificat”, Uniunuea Europeana pare sa ezite perpetuu în dorinta de a se transforma intr-o veritabila federatie si continua înca sa fie marcata în anumite domenii de alte modele precum cel confederal.

Ideile ministrului german al afacerilor externe nu au totusi nimic foarte nou si se inscriu intr-o anumita continuitate, aceea a traditiiei europeiste care a precedat crearea primei Comunitati Europene. Ele se situeaza în continuitatea declaratiei Schuman la care se refera de altfel în mod expres.

Textul sau, dupa ce defineste un federalism original, fundamentat pe statele natiuni, incearca sa traseze conturul reformei institutionale care va trebui sa îl însoteasca.

Joschka Fischer considera ca a devenit indispensabila transformarea U.E. intr-o Federatie fara a ajunge la disparitia statelor care o compun. Singurul mijloc pentru a evita o stagnare sau un recul a constructiei europene este dupa Joschka Fischer imprimarea unei dimensiuni politice care lipseste U.E. pentru a perfectiona integrarea europeana.

Pentru Joschka Fischer, numei o Federatie a statelor natiunii fondata pe un tratat constitutie ar permite iesirea din acest impas, dar cu conditia ca totusi sa se sprijine pe realitatile institutionale si culturale existente. În conceptia sa, trebuie asociate cat mai mult posibil, institutiile si traditiile nationale acestui proces de integrare si de asemenea trebuia tinut cont de diferentele lingvistice sau istorice care constituie de altfel bogatia Europei.

Ministrul german preia astfel o veche idee dezvoltata acum 40 ani de ministrul francez Robert Schuman, dupa care "supranationalul va fi fundamentat pe national”.

Aceasta formula de "Federatia Statelor Natiuni” al carui principal adept a fost Jacques Delors, pare totusi prea putin realista si mai degraba destinata a linisti sau a nu ingrijora prea mult pe cei care au ramas adeptii suveranitatii nationale - sau pentru a nu se lovi prea mult de susceptibilitatile britanice si daneze.

Are deci în realitate un continut mult mai politic sau cultural decat în mod real juridic. Însa se întrevede cu dificultate posibilitatea ca o federatie sa nu conduca la disparitia statelor care o compun si de asemenea se întrevede cu greu care va fi soarta natiunilor europene, stiut fiind faptul ca nu poate exista stat fara natiune, chiar daca uneori s-a întamplat ca statul sa preceada natiunea.

Joschka Fischer recunoaste de altfel ca euro, care deja a determinat pierderea suveranitatii monetare a celor unsprezece în profitul Bancii Centrale europene, constituie deja o federatie. Ce ar putea deveni în aceste conditii un stat privat de marea majoritate a atributelor suveranitatii nationale?

Acestei viziuni integrationiste a constructiei europene, Marea Britanie opune o viziune suveranista si minimalista care privilegiaza interguvernamentalismul si presupune o renationalizare a politicii comunitare. Margaret Thatcher a incarnat mult timp aceasta viziune. Franta manifesta multa neincredere fata de propunerile Germaniei, dorind intarirea eficacitatii procesului decizional comunitar.

¹ Denys Simon – op. cit., pagina 97
² Vlad Constantinesco – op. cit., pagina 89
 

Material elaborat de Oana