Evolutia Comunitatilor Europene

Crize si esecuri
 

Aparitia C.E. a pus în discutie politicile economice nationale, acest fapt presupunând abandonul de suveranitate în domeniile care cad sub incidenta tratatelor constitutive.

Conform principiului subsidiaritatii Comunitatile au devenit competente în principiu numai în domeniile delegate în mod expres de tratate, iar statele membre si-au pastrat plenitudinea de competenta pentru întregul ansamblu al domeniilor care nu au fost puse în discutie si pentru care nu au consimtit o delegare de suveranitate .

Legat de aceasta problema în anul 1965 a avut loc cea mai importanta criza care a condus la practicarea de catre Franta a politicii "scaunului gol". Criza a fost declansata de discutiile cu privire la politica preturilor agricole care potrivit obiectivelor tratatelor comunitatilor europene, trebuia sa se înscrie în politica agricola comuna.

În anul 1965 Franta a respins propunerile Comisiei de la Bruxelles, în domeniul politicii agricole comune, având impresia ca se pune în discutie interesul national, Comisia depasindu-si atributiile.

Ratiunea acestei politici a "scaunului gol" este de fapt alta: este vorba de finalizarea acelei perioade de tranzitie în care Consiliul de Ministri putea lua decizii cu unanimitate de voturi pe viitor prevazându-se ca acestea vor fi luate cu majoritate de voturi. ¹

Astfel, Franta era împotriva trecerii de la unanimitate la majoritate în adoptarea deciziilor. Din cauza acestui fapt, s-a ajuns la o situatie de criza, Franta luând hotarârea de a absenta de la sedintele Consiliului.

Pentru rezolvarea acestui diferend s-a convocat Conferinta guvernamentala de la Luxemburg, unde s-a adoptat "compromisul de la Luxemburg". Prin acest "compromis" statele au hotarât ca si pe viitor, pentru problemele importante, deciziile sa se ia tot cu unanimitate de voturi.

Însa de la data "compromisului de la Luxemburg" si pâna astazi toate problemele au fost considerate "importante", astfel ca toate deciziile au fost luate numai cu unanimitate de voturi. ²

¹ Louis Cartou- op. cit., pagina 47
² Augustin Fuerea – Note de curs, Facultatea de drept, Universitatea Bucuresti,2000
 

Material elaborat de Oana