Corelatia vot de încredere-motiune de cenzura.
 

Înainte de a analiza problema pe fond, ma voi opri asupra notiunii de motiune, pentru a surprinde câteva aspecte teoretice si practice care o caracterizeaza, conturându-i astfel regimul juridic.

În art. 64 din Constitutie se arata ca Senatul si Camera Deputatilor adopta legi, hotarâri si motiuni, în prezenta majoritatii membrilor.

Motiunea este un act juridic al Parlamentului - motiunea de cenzura, sau al Camerelor - motiunea simpla, "prin care se exprima, dupa caz, vointa juridica sau politica a corpurilor legiuitoare într-o anumita problema de politica interna si externa".³⁹ Asa cum arata acelasi autor "motiunile nu sunt susceptibile sa reglementeze relatii sociale."

Motiunea este susceptibila a produce efecte juridice în masura în care legea leaga de adoptarea unei motiuni producerea unor asemenea efecte, cum ar fi retragerea încrederii acordate Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura.

Desi articolul 64 din Constitutie se refera la motiune ca fiind un act juridic, în practica parlamentara, camerele au adoptat acte eminamente politice cu denumirea de motiune.

Revenind, în sustinerea corelatiei pe care am enuntat-o, formula care exprima cel mai sintetic relatia între votul de încredere si motiunea de cenzura ar fi cea potrivit careia "motiunea de cenzura este simetric opusa votului de încredere". ⁴⁰

Nu se poate descifra mecanismul logic al functionarii Guvernului fara a observa ca fundamentul motiunii de cenzura consta tocmai în votul de încredere.

Prin adoptarea motiunii de cenzura mandatul de încredere acordat de Parlament înceteaza, iar Guvernul este demis. Rezulta deci ca mandatul de încredere are nu numai semnificatia învestirii, pe baza sa, a Guvernului, dar si a necesitatii ca, pe toata
durata misiunii sale, acesta sa se bucure de sprijinul majoritatii parlamentare, prin votul careia s-a format. Atunci când acest sprijin, si deci încrederea pe care o presupune nu mai exista, adoptarea motiunii de cenzura creeaza posibilitatea ca, prin formarea unui nou Guvern, echilibrul dintre Parlament si Guvern sa fie restabilit. Astfel, motiunea de cenzura este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordata Guvernului. Mandatul de încredere, obiectivat în votul de încredere, "constituie esenta raporturilor dintre Parlament si Guvern, din care rezulta autonomia si colaborarea lor".⁴¹

"Acceptarea programului de guvernare si acordarea votului de încredere este procedura constitutionala de control parlamentar care poate avea ca finalitate învestirea si legitimarea Guvernului."⁴² Audierea candidatilor si dezbaterea programului de guvernare constituie atat modalitati de informare, cât si de control asupra Guvernului, urmate, în mod necesar, de un vot de neîncredere - refuzul Parlamentului de a învesti Guvernul - , fie de un vot de încredere, adica de învestirea Guvernului.

« Motiunea de cenzura este procedura prin care Camera Deputatilor si Senatul, în sedinta comuna, pun în cauza raspunderea politica a Guvernului, printr-un blam la adresa acestuia si a activitatii lui. Efectul admiterii motiunii îl constituie încetarea fortata a mandatului Guvernului. » ." ⁴³


Procedura adoptarii unei motiuni de cenzura este fixata de Constitutie în art. 112 prin reguli precise:

A) Initiativa motiunii de cenzura nu poate fi decât colectiva.
B) Numarul minim al celor care o initiaza trebuie sa fie de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si Senatorilor..
C) La data depunerii, ea se comunica Guvernului si nu poate fi dezbatuta în Parlament decât dupa trei zile de la data când a fost prezentata în sedinta comuna a celor doua Camere.
D) Pentru adoptarea motiunii este necesara cel putin majoritatea absoluta.
E) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, în aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajeaza raspunderea.

Cu privire la numarul parlamentarilor ce trebuie sa semneze motiunea, solutiile din diferite Constitutii sunt diverse. Astfel, pentru a putea fi initiata, motiunea trebuie semnata în Franta si Spania de 1/10 din numarul deputatilor. În Spania si Belgia se cere în plus ca motiunea sa cuprinda si numele candidatului la presedintia Guvernului. În Grecia motiunea de cenzura trebuie semnata de 1/6 din deputati. Aceasta Constitutie cere în plus sa se fi scurs un termen de sase luni de la respingerea de catre Camera a motiunii de cenzura precedenta. Daca motiunea este semnata de majoritatea absoluta a deputatilor, atunci conditia anterioara nu mai subzista.

În România motiunea poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si senatorilor. Daca nu se realizeaza aceasta proportie, motiunea de cenzura nu mai este luata în discutie, si desigur, nici supsa votului.

Dezbaterea motiunii de cenzura initiata regulamentar se face dupa trei zile de la data când a fost prezentata în sedinta comuna a celor doua Camere. Acest termen este stabilit pentru a împiedica votul fara reflectie, la primul impuls. Dupa dezbatere, motiunea este supusa votului celor doua Camere reunite în plen.

Odata cu depunerea motiunii, ea se comunica Guvernului, pentru ca acesta, cunoscându-i continutul, sa se poata apara. Acest fapt urmareste evitarea adoptarii unei motiuni prin surprindere, constituind astfel un factor de rationalizare a procedurii parlamentare.

Textul constitutional nu reglementeaza în cât timp trebuie convocate Camerele în sedinta comuna dupa depunerea motiunii. Având în vedere ca depunerea motiunii declanseaza procedura parlamentara si ca la data depunerii, motiunea trebuie comunicata Guvernului, rezulta ca si convocarea Camerelor trebuie facuta la aceeasi data.

« Aceste doua acte - sesizarea Guvernului prin comunicarea motiunii, si convocarea Parlamentului, pentru dezbaterea ei, - nu pot fi decât concomitente, spre a se respecta caracterul urgent al procedurii si echilibrul pe care ea l-a instituit ». ⁴⁴
Un alt autor⁴⁵, pornind de la lipsa oricarei referiri la circumstante de timp în art 112 din Constitutie si având în vedere gravitatea motiunii de cenzura si posibilele ei consecinte în cazul adoptarii, arata ca "motiunea de cenzura n-ar fi admisibila pe timpul sesiunilor extraordinare, atunci când Parlamentul se convoaca de drept, precum si în perioada unui prim-ministru interimar. În asemenea împrejurari, motiunea de cenzura ar bulversa însasi activitatea Parlamentului si rosturile lui imediate si stringente".

Motiunea de cenzura poate fi adoptata de Camera Deputatilor si Senat în sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, ceea ce reprezinta o solutie simetrica cu cea prevazuta pentru învestirea Guvernului. Astfel, aceeasi regula duce la îngreunarea formarii Guvernului, dar si la îngreunarea destabilizarii lui. Ea corespunde majoritatii prevazute pentru adoptarea legilor organice, ceea ce înseamna ca învestirea si dezînvestirea Guvernului se face cu majoritatea de care depinde îndeplinirea functiei sale legislative, întrucât, daca nu s-ar baza pe sprijinul unei asemenea majoritati, implicit nu si-ar putea exercita eficient dreptul sau de initiativa în promovarea propriilor proiecte de legi.

Aceasta majoritate se raporteaza la numarul total al deputatilor si senatorilor si nu la numarul celor prezenti.

Prezumtia de încredere a majoritatii initiale care a învestit Guvernul nu poate fi rasturnata decât cu un vot expres al unei majoritati contrare. Având în vedere caracterul expres al acestui vot, în ce priveste votul de încredere, cei ce absenteaza sunt o piedica pentru întrunirea majoritatii necesare, iar în cazul motiunii de cenzura ei pot împiedica adoptarea motiunii.

Procedeul general al votului motiunii este votul secret, exprimat prin bile. Exista însa sisteme care opteaza pentru scrutinul public la tribuna, care consta în chemarea fiecarui parlamentar la tribuna, de unde îsi exprima în mod public opinia. Franta si Italia practica acest sistem, care în practica "face procedura motiunii de cenzura aproape cu totul ineficienta". Astfel, în Italia, de la al II-lea razboi mondial, doar un singur Guvern a fost rasturnat urmându-se aceasta procedura, desi instabilitatea Guvernului în Italia cunoaste un nivel nemaiîntâlnit în nici o tara europeana.

Daca motiunea este respinsa, aceiasi parlamentari nu mai pot initia o alta în cursul aceleiasi sesiuni, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajeaza raspunderea din proprie initiativa. Judecata uneori ca fiind o dispozitie ce marcheaza" o îndepartare de la principiul controlului Parlamentului asupra Guvernului"⁴⁶, aceasta limitare are rolul de a asigura stabilitatea guvernamentala necesara unei bune guvernari si de a împiedica obstructionarea neproductiva si repetata a Guvernului. Profesorul I. Deleanu arata ca aceste conditii sunt stabilite tocmai pentru prevenirea "întrebuintarii abuzive sau pripite a motiunii de cenzura."⁴⁷

De altfel, opinia doctrinarilor este majoritara în sensul necesitatii si justificarii acestei limitari.⁴⁸

Potrivit art. 78 din Regulamentul sedintelor comune ale camerelor parlamentare, motiunea se prezinta birourilor permanente ale celor doua camere si se comunica, în aceeasi zi Guvernului, de catre presedintele Camerei Deputatilor. În cel mult cinci zile de la data depunerii, motiunea se prezinta plenului Camerelor reunite în sedinta comuna, de catre initiator, iar, potrivit alin. 3 al art. 112 din Constitutie, dupa trei zile de la prezentare se dezbate si se supune la vot. Termenul de 5 zile este maxim, iar cel de 3 zile este fix. Astfel exista ragazul necesar pentru pregatirea de catre Guvern a apararii sale, precum si pentru clarificarea de catre grupurile parlamentare si partidele pe care le reprezinta a atitudinii ce o vor avea, evitându-se adoptarea motiunii prin surprindere.

Aceluiasi obiectiv îi este subordonata si procedura de dezbatere a motiunii; data si locul sedintei comune se comunica Guvernului cu 24 ore înainte, de presedintele Camerei Deputatilor; dezbaterea este precedata de prezentarea motiunii de catre reprezentantul initiatorilor, urmata de cuvântul prim-ministrului sau al reprezentantului sau, pentru prezentarea pozitiei Guvernului; luarile de cuvant sunt în ordinea înscrierii; în virtutea dreptului sau de acces la lucrarile Parlamentului, prim-ministrul sau reprezentantul sau pot da explicatii suplimentare, care, potrivit practicii de pâna în prezent au fost la finele dezbaterilor; în cazul retragerii încrederii si, deci, demiterii Guvernului, situatia creata se aduce de îndata la cunostinta Presedintelui României, sub semnatura presedintilor celor doua Camere, în vederea desemnarii unui candidat pentru functia de prim-ministru.

 

39 Cristian Ionescu, op. cit., p. 301
40 A. Iorgovan, I.Muraru, I.Deleanu, F.Vasilescu,I.Vida, M. Constantinescu,op.cit.,p.250
41 Idem, pag. 251
42 I. Deleanu, op. cit, p. 172
43 Idem, p.173
44 A.Iorgovan, I.Muraru, M.Constantinescu, op. cit., p.250
45 I.Deleanu, op. cit.,p.179, subsol
46 Victor Duculescu, op. cit. 387
47 I Deleanu, op. cit., p 343
48 M. Constantinescu, I Muraru, Drept parlamentar, Ed. Gramar, Bucuresti, 1994, p. 256
 

Material elaborat de Bodor Claudia