Corelatia raspundere politica-regim constitutional

Raspunderea ministeriala capata diferite particularitati în functie de regimul constitutional prezidential, semiprezidential sau parlamentar consacrat de legea fundamentala a unui stat.

Regimul constitutional se refera la modul în care au fost reglementate în legea fundamentala organizarea puterilor si relatiile dintre ele, cu accent pe raporturile dintre Parlament si institutiile guvernamentale, cum se acomodeaza si se limiteaza reciproc în actiunea lor.

Din multitudinea de tipuri de regim existente în fiecare stat, în functie de traditie si evolutia politica si juridica a fiecaruia, doctrina a dedus existenta câtorva modele, cu grad ridicat de generalizare, în afara carora exista o serie de variatiuni.


A. Regimul prezidential

Acest tip de regim este cel mai bine ilustrat de Constitutia si practica SUA.

Dintre trasaturile sale, doua ne intereseaza în mod deosebit:

a) alegerea sefului statului de catre natiune, fapt care asigura presedintelui un grad de reprezentativitate identic cu cel al Parlamentului;
b) inexistenta mijloacelor de presiune reciproca a puterilor.

Aceasta ultima caracteristica este esentiala pentru particularizarea acestui tip de regim, prima putând fi întâlnita si în alte tipuri de regim decât cel prezidential. Ea se concretizeaza în faptul ca Parlamentul nu poate rasturna Executivul care, avându-l ca sef pe Presedinte, îsi sprijina legitimitatea direct pe popor, fara intermedierea reprezentantei nationale. Executivul are un singur pol de decizie, datorita absentei functiei primului-minsitru.

Esential este ca, în acest tip de regim, nu exista institutia raspunderii ministeriale. Membrii Executivului sunt numiti si demisi în mod voluntar de Presedinte, fara interventia Congresului. Secretarii de stat (ministrii) sunt responsabili doar în fata Presedintelui, care exercita asupra lor o veritabila putere ierarhica. Ca o contrapondere la inexistenta responsabilitatii ministeriale, Executivul nu poate dizolva legislativul, fapt care face ca Executivul si Legislativul sa se echilibreze. De altfel, responsabilitatea ministeriala se prezinta “ca un complement si ca o contrapondere a dreptului de disolutie”²⁰. Existenta separata a celor doua institutii, care nu au sens decât împreuna, ar distruge echilibrul constitutional.

B. Regimul parlamentar

Din punctul de vedere care ne intereseaza, caracteristicile sale sunt:

a) Presedintele este ales de Parlament – în formele de guvernamânt republicane;
b) Dualismul Executivului, ai carui poli sunt seful statului si Guvernul;
c) seful statului este iresponsabil din punct de vedere politic. Acest fapt se sprijina pe regula contrasemnarii actelor sefului statului de catre ministri, fapt care are ca efect transferul raspunderii de la Presedinte la ministri. Astfel, Parlamentul va putea sanctiona ministrul, dar nu si pe autorul real al actului. Inexistenta responabilitatii politice a sefului statului face ca acesta sa fie elementul fix al Executivului²¹.
d) Existenta reponsabilitatii ministeriale care face din Guvern “elementul mobil al Executivului” .

În regimul parlamentar, ministrii sunt responsabili în fata Parlamentului din punct de vedere politic, atat individual, cât si colectiv.
Guvernul sau Cabinetul este în acest regim elementul cheie al constructiei institutionale.
Numit de seful statului, îsi stabileste el singur politica pentru care este responsabil în fata Parlamentului.
Minstrii nu mai sunt, ca în regimul prezidential, simpli executanti ai politicii sefului statului, Cabinetul fiind un centru de impuls politic.
Responsabilitatea în fata Parlamentului poate fi angajata fie la initiativa acestuia, si atunci vorbim de interpelare (a treia Republica Franceza), motiune de cenzura (Anglia), motiune de neîncredere (Italia), fie la initiativa Executivului însusi si atunci procedura se numeste vot de încredere. În oricare dintre variante, un vot care arata neîncrederea în Guvern atrage dupa sine obligativitatea demisiei daca seful statului nu dizolva Parlamentul.

Regimul parlamentar poate fi la rândul sau monist sau dualist, în functie de rolul sefului statului în cadrul Executivului.

Regimul parlamentar dualist, dezvoltat sub domnia dinastiei de Orleans (1830-1848) se caracterizeaza prin interventia activa a sefului statului în viata politica. În acest regim, ministri sunt alesi liber de seful statului, ceea ce face ca acestia sa raspunda politic atât fata de sefului statului, cât si fata de legislativ.

În regimul parlamentar monist seful statului joaca un rol mult mai putin important în raport cu Guvernul. În acest regim Guvernul raspunde doar în fata Parlamentului.

Regimul parlamentar monist poate sa evolueze fie spre preponderenta Executivului, fie spre cea a Legislativului.

În primul caz responsabilitatea guvernamentala este doar teoretica, având în vedere ca prin dreptul pe care primul-ministru îl are de a dizolva Camera secunda, majoritatea este totdeauna de partea Guvernului.

Regimul parlamentar monist cu preponderenta legislativului presupune un climat politic diferit, în care incapacitatea constituirii unei majoritati nete face ca Executivul sa fie instabil si subordonat Parlamentului, în timp ce responsabilitatea ministeriala se agraveaza.

Acest regim este cunoscut si sub numele de “regim de adunare”. Reactia la acest model a aparut în doctrina prin formularea teoriei “parlamentului rationalizat”, care urmareste rationalizarea atributiilor forului legislativ si restabilirea echilibrului între acesta si Executiv.²²

C. Regimul semiprezidential

Constitutia Republicii a V-a franceze a inaugurat un regim semiprezidential, ale carui caracteristici au fost accentuate prin reforma constitutionala din 1962.

Se caracterizeaza prin doua trasaturi esentiale:

a. Presedintele este ales prin vot universal;
b. Primul-Minsitru si Guvernul sunt responsabili în fata Parlamentului.

Se pot întâlni, în functie de pozitia Presedintelui fata de majoritatea parlamentara mai multe situatii:

A. Majoritatea este de aceeasi parte cu Presedintele si îl cunoaste drept sef. Raportul de forte între seful statului si prim-ministru înclina în favoarea primului. De principiu primul-ministru este responsabil doar în fata Parlamentului. In fapt însa, în situatia unui conflict între Presedinte si primul-ministru, Presedintele va reusi sa-si impuna punctul de vedere, caci are de partea sa majoritatea parlamentara careia îi este sef. In acelasi timp, desi teoretic Presedintele nu poate revoca ministri, în fapt acest lucru se întâmpla, presedintele dominând Parlamentul, fiind seful majoritatii si prin intermediul acesteia, Guvernul.

B. Presedintele este membru al majoritatii, dar nu îi este sef. In aceasta situatie, primul-ministru este seful majoritatii, ceea ce face ca rolul Presedintelui sa scada proportional cu cresterea rolului primului-ministru, care domina politica statului fara a fi însa la fel de puternic ca Presedintele în situatia anterioara.

C. Majoritatea parlamentara este opusa presedintelui. Primul-ministru, sef al majoritatii parlamentare este foarte puternic, fapt care atrage consecinte pe planul raspunderii politice a Guvernului, în sensul ca practic ea nu va fi pusa niciodata în discutie.

Sintetizând, problema raspunderii politice a Guvernului în fata Parlamentului nu se pune în sistemele prezidentiale, ci doar în cele parlamentare si semiprezidentiale.

În România, în care sistemul politic este semiprezidential atenuat sau parlamentarizat²³, Guvernul raspunde numai în fata Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia. Prin acest fapt Constitutia din 1991 se apropie de regimul parlamentar, de care se deosebeste însa în mod esential prin aceea ca Presedintele este ales prin vot universal si direct, desi prin atributii se aseamana cu conducatorul statului în regimul parlamentar.De amintit în acest sens doar câteva din caracteristicile sale :-dreptul de disolutie a Parlamentului este prevazut în conditii foarte restrictive, care practic îl fac inexercitabil de catre seful statului ;
-Guvernul în ansamblul sau si membrii sai nu raspund politic fata de Presedinte ;
-Presedintele nu are atributii decizionale reale în formarea, mentinerea si schimbarea Guvernului ;
-Presedintele nu este iresponsabil din punct de vedere politic, conform procedurii prevazute în art. 95 din Constitutie el poate fi suspendat de Parlament si demiterea sa supusa referendumului .

 

20 Dan Claudiu Danisor: op.citata, p. 384
21 Idem, p. 352
22 Cristian Ionescu, op.cit. p. 150
23 Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Ion Deleanu, Florin Vasilescu, Ioan Vida, Mihai Constantinescu, Constitutia Romaniei comentata si adnotata, Regia Autonoma Monitorul Oficial, 1992, p. 184.
 

Material elaborat de Bodor Claudia