Perspectivele Uniunii Europene

 

Charta drepturilor fundamentale

Istoricul negocierilor si cauzele care au determinat crearea Chartei

Sefii de stat si de guvern au decis cu ocazia Consiliului european de la Cologne ca în stadiul actual al dezvoltarii U.E. este necesara redactarea unei Charte a drepturilor fundamentale de care pot beneficia cetatenii U.E. în interiorul ei. Principalul obiectiv a fost asigurarea unei transparente crescute adunând într-un text unic drepturile existente în prezent care formeaza fundamentul societatii si sistemului politic european.

Consiliul european extraordinar asupra justitiei si afacerilor interne tinut la Tampere pe 15 Si 16 octombrie 1999 a definit compunerea si metodele de lucru specifice ale unei adunari care a luat apoi numele de "Conventie" careia i-a fost încredintata misiunea de a redacta un text continând drepturile fundamentale care trebuie sa aiba forta executorie la nivelul U.E.

Proiectul Chartei a fost prezentat Consiliului european de la Biarritz (13-14 octombrie 2000) care l-a aprobat cu unanimitate si l-a transmis diferitelor institutii în vederea proclamarii sale solemne care a avut loc cu ocazia Consiliului european de la Nisa (8-11 decembrie 2000).

Exista mai multe cauze¹ care au dus la necesitatea întaririi rolului drepturilor omului în cadrul politicilor U.E.

În primul rând trebuie mentionat faptul ca largirea competentelor U.E., progresiv, odata cu fiecare revizuire a tratatelor originare, a determinat cresterea probabilitatii ca drepturile cetatenilor sa fie afecate - prin actiunile institutiilor comunitare sau ale statelor membre atunci când aplica dreptul comunitar - fata de perioada initerii constructiei europene. Aceasta cu atât mai mult cu cât anumite competente noi poarta asupra unor domenii foarte sensibile precum securitatea si apararea, justitia si afacerile interne.
De asemenea necesitatea de a gasi raspunsuri globale problemei somajului si reorganizarii pietelor fortei de munca demonstreaza necesitatea de a avea drepturi sociale fundamentale la nivelul U.E.

În al doilea rând iminenta unei largiri a U.E. - care va permite patrunderea în U.E. a unor tari care pâna nu cu mult timp în urma erau supuse unor regimuri nedemocratice - pare sa întareasca temerile în ceea ce priveste drepturile omului.

În acest context, înaintea unei noi largiri, a parut necesara identificarea explicita a drepturilor fundamentale care reprezinta fundamentul culturii si sistemului U.E. Toate aceste temeri au fost recent suscitate de rezultatele alegerilor din Austria. Pentru prima data U.E. s-a confruntat cu posibilitatea ca unul dintre membrii sai sa nu împartaseasca valorile comune ale democratiei si respect al drepturilor fundamentale simtindu-se nevoia adoptarii unor masuri politice si legislative care sa demonstreze angajamentul univoc al U.E. fata de drepturile omului.

În al treilea rând raporturile pe care U.E. le întretine cu statele terte în materia drepturilor omului s-a putut remarca un dezechilibru evident între exigentele impuse de U.E. tarilor candidate la aderare si tarilor terte în domeniul protectiei drepturilor fundamentale si sistemul de protectie a acestor drepturi în sânul comunitatii.

Astfel, Charta drepturilor fundamentale este în acelasi timp un mesaj adresat cetaternilor europeni despre importanta drepturilor civile, sociale, economice, politice si culturale pentru proiectul european. Ca manifestare a valorilor comune ale Uniunii, charta "va contribui în acelasi timp la întarirea identitatii Europei si se va identifica cu Europa".

¹ Laura Carrasco Macia – “Proiectul Chartei drepturilor fundamentale ale U.E.”

Material elaborat de Oana