Nigel Forde

The Law of Diminishing Departures

I make tea from the water that you boiled
Before you left; use your special cup.
I choose this book because you read it last.
The fire I’ve kept in for days: these flames
Are still the ones you saw. The milk jug? Stet,
Because you left it there. I fool myself
With charms, connections, that should make you real
But punch your absence into every act.

I keep things too long; candles I won’t burn,
Logs, ditto, saved for feasts or rainy days;
The chances are tomorrow could be worse.
And now it is. I’ve kept you long enough.
I study to enjoy the chilly space
That closes round my hand instead of yours,
And walk on grass to watch the rising moon
Because you might be watching too. Because.

Andreea Hadambu

Nigel Forde

Ritualul lentelor despartiri


Fac ceai din apa pe care ai fiert-o
Inainte sa pleci; il torn in cana ta preferata.
Incep cartea pe care tu ai citit-o ultimul.
Am tinut focul aprins zile intregi: sunt aceleasi
Flacari pe care le-ai vazut si tu. Ibricul cu lapte?
E neatins, acolo unde l-ai lasat. Ma pacalesc cu
Iluzii, stabilesc legaturi ca sa te pot simti alaturi de mine,
Dar fiecare gest e spulberat de absenta ta.

Ma agat de lucruri: lumanari ce nu vor arde,
Busteni si altele, pastrate pentru sarbatori sau zile ploioase;
Se poate ca maine sa fie mai rau.
Iar acum e. M-am agatat prea mult timp si de tine.
Caut sa savurez haloul glacial care,
In loc de mana ta, o-ncercuieste pe a mea,
Si sa ma plimb prin iarba ca sa privesc la luna,
Fiindca poate si tu faci la fel. Poate.