Nigel Forde

The Law of Diminishing Departures

I make tea from the water that you boiled
Before you left; use your special cup.
I choose this book because you read it last.
The fire I’ve kept in for days: these flames
Are still the ones you saw. The milk jug? Stet,
Because you left it there. I fool myself
With charms, connections, that should make you real
But punch your absence into every act.

I keep things too long; candles I won’t burn,
Logs, ditto, saved for feasts or rainy days;
The chances are tomorrow could be worse.
And now it is. I’ve kept you long enough.
I study to enjoy the chilly space
That closes round my hand instead of yours,
And walk on grass to watch the rising moon
Because you might be watching too. Because.

Gabriela Moldovan

Nigel Forde

Legea micsorarii plecarilor

Imi fac ceai din apa pe care ai fiert-o
Inainte sa pleci; folosesc cana ta speciala.
Am ales cartea aceasta pentru ca ai citit-o tu ultima oara.
Focul pe care l-am tinut aprins zile in sir: flacarile acestea
Sunt tot cele pe care le-ai vazut si tu. Sticla de lapte? In acelasi loc
Pentru ca ai lasat-o tu acolo. Ma pacalesc
Cu talismane, legaturi care sa te faca reala
Dar care-ti puncteaza absenta in fiecare fapta.

Tin prea mult lucrurile; lumanari pe care nu le ard,
La fel si cu bustenii, pusi deoparte pentru sarbatori ori zile ploioase;
S-ar putea ca maine sa fie mai rau.
Si-acum chiar este. Te-am tinut destul de mult.
Invat sa-mi placa aerul rece
Care-mi acopera pumnul in locul mainii tale
Si merg pe iarba sa vad rasaritul lunii
Pentru ca s-ar putea sa-l vezi si tu in acelasi timp. De asta.