Nigel Forde

The Law of Diminishing Departures

I make tea from the water that you boiled
Before you left; use your special cup.
I choose this book because you read it last.
The fire I’ve kept in for days: these flames
Are still the ones you saw. The milk jug? Stet,
Because you left it there. I fool myself
With charms, connections, that should make you real
But punch your absence into every act.

I keep things too long; candles I won’t burn,
Logs, ditto, saved for feasts or rainy days;
The chances are tomorrow could be worse.
And now it is. I’ve kept you long enough.
I study to enjoy the chilly space
That closes round my hand instead of yours,
And walk on grass to watch the rising moon
Because you might be watching too. Because.

Teofana Cristina Trapcea

Nigel Forde

Legea despartirilor usoare

Imi fac ceaiul cu apa fiarta de tine
Inainte de a pleca; beau din cana ta preferata.
Citesc aceasta carte pentru ca a fost ultima
Pe care ai citit-o.Am intretinut focul
Zile de-a randul : aceste flacari sunt aceleasi
Cu cele vazute de tine. Cana de lapte ? Aceeasi,
Pentru ca ai lasat-o acolo. Ma amagesc
Cu farmece , legaturi care sa te faca aievea
Dar simt absenta ta in tot ce fac.

Pastrez lucrurile prea mult, lumanari care nu le voi aprinde
Bustenii , la fel , pastrati pentru sarbatori sau zile ploioase;
Se pare ca maine ar putea fi mai rau.
Asa si este.Te-am retinut suficient de mult.
Invat sa ma bucur de racoarea care-mi inconjura mana
In locul mainii tale si ma plimb in iarba ca sa privesc rasaritul lunii
Pentru ca s-ar putea sa-l privesti si tu. De aceea.