Nigel Forde

The Law of Diminishing Departures

I make tea from the water that you boiled
Before you left; use your special cup.
I choose this book because you read it last.
The fire I’ve kept in for days: these flames
Are still the ones you saw. The milk jug? Stet,
Because you left it there. I fool myself
With charms, connections, that should make you real
But punch your absence into every act.

I keep things too long; candles I won’t burn,
Logs, ditto, saved for feasts or rainy days;
The chances are tomorrow could be worse.
And now it is. I’ve kept you long enough.
I study to enjoy the chilly space
That closes round my hand instead of yours,
And walk on grass to watch the rising moon
Because you might be watching too. Because.

Elena-Carmen Bobocescu

Nigel Forde

Legea banalizarii despartirilor

Am facut ceai din apa pe care ai fiert-o
Inainte de-a pleca; am folosit cana ta speciala.
Am ales cartea aceasta pentru c-a fost ultima pe care ai citit-o.
Focul l-am tinut arzand zile in sir: flacarile acestea
Sunt tot acelea pe care le-ai vazut. Vasul cu lapte? Retinut,
Pentru ca l-ai lasat acolo. Ma pacalesc singur
Cu vraji, conexiuni, care sa te faca reala
Dar striga absenta ta in fiecare fapt.

Pastrez lucrurile prea mult; lumanari pe care nu le ard,
Busteni, idem, doar in sarbatori sau in zile ploioase;
Se pare ca maine ar putea fi mai rau.
Iar acum este. Te-am pastrat indeajuns de mult.
Invat sa ma bucur de spatiul rece
Ce-mi strange mainile in locul mainilor tale,
Si merg prin iarba sa privesc luna cum rasare
Pentru ca e posibil s-o privesti si tu. Pentru ca.