Nigel Forde

The Law of Diminishing Departures

I make tea from the water that you boiled
Before you left; use your special cup.
I choose this book because you read it last.
The fire I’ve kept in for days: these flames
Are still the ones you saw. The milk jug? Stet,
Because you left it there. I fool myself
With charms, connections, that should make you real
But punch your absence into every act.

I keep things too long; candles I won’t burn,
Logs, ditto, saved for feasts or rainy days;
The chances are tomorrow could be worse.
And now it is. I’ve kept you long enough.
I study to enjoy the chilly space
That closes round my hand instead of yours,
And walk on grass to watch the rising moon
Because you might be watching too. Because.

Ioana Tudor

Nigel Forde

Cum sa micsorezi departarea

Pregatesc ceaiul cu apa fiarta de tine
Inainte sa pleci; folosesc ceasca ta speciala.
Aleg aceasta carte pentru ca ultima data a fost citita de tine
In focul pe care-l intretin de zile-n sir
Sunt inca flacarile ce ti-au cunoscut privirea.
Cana de lapte. E nemiscata,
Pentru ca acolo ai lasat-o. Ma amagesc
Cu vraji, legaturi desarte care sa te faca reala,
Dar care iti adancesc absenta cu fiecare miscare.
Pastrez lucrurile prea mult; lumanari pe care nu le aprind,
Butuci si alte asemenea, pentru sarbatori sau zile ploioase;
Sansele sunt ca maine sa fie mai rau.
Iar acum este mai rau. Te-am pastrat indeajuns.
Invat sa ma bucur de spatiul rece
Ce se strange in jurul mainii mele, acolo unde ar trebui sa fii tu.
Pasesc pe iarba, privind rasaritul lunii
Pentru ca poate si tu il privesti. Poate.