ZOE

(repezindu-se la el)

D-le Cațavencu, ai voit să mă pierzi pe mine și te-ai pierdut și pe d-ta. La ce-ai fugit, pentru Dumnezeu! La ce-ai dispărut? Fănică are în mână o poliță, ale cărei giruri le-ai plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei de la societate... Știi?

CAȚAVENCU

Știu, madam, că o are, (dezolat) știu, dar ce e de făcut?

ZOE

Om nebun! Ți-ai pierdut mințile? Mai întrebi ce e de făcut! Nu știi? Să-ți dau polița: scapă-mă, să te scap! Să schimbăm: dă-mi scrisoarea...

CAȚAVENCU

(dezolat)

Madam! Madam! Peste putință...

ZOE

Ce?

CAȚAVENCU

Scrisoarea d-voastră...

ZOE

Ei?

CAȚAVENCU

N-o mai am!...

ZOE

Nu se poate!...

CAȚAVENCU

N-o mai am!...

ZOE

Minți!

CAȚAVENCU

Nu minț; n-o mai am!...

ZOE

Nenorocitule! Ce ai făcut-o?

CAȚAVENCU

Am pierdut-o!

ZOE

(dând un țipăt și uitându-se pierdută în toate părțile)

A! De ce nu pot să te omor!

CAȚAVENCU

Omoară-mă, madam, omoară-mă, dar nu e vina mea!

ZOE

Cum ai pierdut-o? Când ai pierdut-o? Unde ai pierdut-o?

CAȚAVENCU

În scandalul, în bătaia de alaltăieri seara, de la întrunire, cine nu știu... mi-a smuls pălăria din cap... scrisoarea o aveam în căptușeala pălăriei...

ZOE

Care va să zică, adevărat ai pierdut-o?

CAȚAVENCU

Da!

ZOE

Mi-ai pierdut scrisoarea... și nu știi, nu bănuiești pe unde poate rătăci scrisoarea mea?

CAȚAVENCU

Nu.

ZOE

Nu?

CAȚAVENCU

Nu...

ZOE

(desperată)

A! Ești un om pierdut!... Pierdut!... Eu poate să mai scap... căci poate să mai scap! Dar d-ta... (cu putere) d-ta ești pierdut!... Când te-a arestat Fănică, te-am scăpat eu... acuma te arestez eu și n-ai să scapi decât atunci când mi-oi găsi scrisoarea... pentru că poate să mai ai noroc s-o găsesc... Roagă-te la Dumnezeu s-o găsesc... A! S-a întorsc jocul, d-le Cațavencu... începe să te părăsească norocul și să mai treacă și-n partea noastră... A! Ești pierdut!, Da, pierdut!... (strigând în fund.) Ghiță! Ghiță!

CAȚAVENCU

Doamnă, pentru Dumnezeu! (se uită-n toate părțile.)

ZOE

Ghiță! (cătră Cațavencu.) Nu te uita pe unde să scapi... Nu mai e scăpare: plastografii dovediți nu mai au scăpare... s-a mântuit... Ghiță! Ghiță! (merge strigând în fund și se-ntâlnește piept în piept cu Cetățeanul turmentat.)