TRAHANACHE

(clopoțind)

Faceți puțintică tăcere...

CAȚAVENCU

(care, în timpul scurt al rumorii provocate de intrarea lui Pristanda și a Cetățeanului turmentat, și-a consultat hârtiuțele, cu ton predomnitor)

Fraților, iată ce spun statutele soțietății noastre la art. I-iu: "Se formează în urbea noastră o soțietate enciclopedică-cooperativă cu numele de ‘Aurora Economică Română’. Scopul societății este ca România să fie bine și tot românul să prospere!"

CETĂȚEANUL

(care, de la intrare, a venit șovăind până la mijloc și s-a turnat pe un scaun în fața tribunii, se scoală și ridică mâna)

Și eu! (sughite) și eu sunt! (șovăie și iar se toarnă pe scaun. - Râsete în fund, rumoare în față.)

CAȚAVENCU

(cătră Trahanache, întorcându-se spre masa prezidențială)

Domnule președinte, rog să nu fiu întrerupt...

TRAHANACHE

Parcă ziceai, stimabile, că întreruperile...

CAȚAVENCU

Da (cu dignitate) dar...

TRAHANACHE

În sfârșit... (clopoțind.) Nu întrerupeți, mă rog...

CAȚAVENCU

(căutând șirul)

Ziceam dar: "... ca România să fie bine și tot românul să prospere"...

CETĂȚEANUL

(se scoală șovăind și ridică mâna)

Și eu sunt! (sughite rău; râsete, rumoare.)

TRAHANACHE

A! (sculându-se peste masă.) Ce? Ce ești d-ta, stimabile?...

CETĂȚEANUL

(sughițând)

Mă cunoaște d. Nae... (arată spre Cațavencu.) Cioclopedică... (râsete, rumoare.)

CAȚAVENCU

(nervos)

Ce?

CETĂȚEANUL

Română!... (râsete; sughite.) Aurora!... (sughite; râsete, rumoare din ce în ce mai mare.)

TRAHANACHE

(nervos și el, cătră adunare, clopoțind)

Faceți tăcere, stimabile!... (cătră Cetățeanul turmentat.) Cum?

CETĂȚEANUL

(șovăind)

Cioclopedică! (sughite.) Comportativă! (sughite.) Iconomie! (sughite.) Soțietate care va să zică... (râsete și rumoare mare.)

IONESCU

E turmentat!...

POPESCU

E tun! (grupul se mișcă; unii se scoală.)

CETĂȚEANUL

(sughițând și strigând)

Sunt nembru!

TRAHANACHE

(agitând clopoțelul cu putere, cătră Ionescu și Popescu)

Stimabile! Stimabile, (cu afabilitate) rog, dați afară pe onorabilul!

IONESCU, POPESCU și GRUPUL

Afară! E turmentat! Afară! (Ionescu și Popescu îl îmbrâncesc spre ușă. Cațavencu s-a dat jos de la tribună și vorbește cu câțiva din grup.)

CETĂȚEANUL

(îmbrâncit de dascăli și opunându-se)

Nu mă-mbrânciți... că amețesc!

IONESCU, POPESCU și GRUPUL

Afară!

CETĂȚEANUL

Nembru!

(Toată scena aceasta a fost însoțită de râsete și rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetățeanul turmentat. În adunare, mișcare. Pristanda se apropie la tribună, în vreme ce dascălii și grupul lor, în mijloc cu Cațavencu, se agită și-și reiau locurile.)

PRISTANDA

(misterios lui Trahanache)

Coane Zahario, dă-i zor! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul, pe d. Nae Cațavencu; ordinul lui conul Fănică... Sunt la ușă, când oi tuși de trei ori, d-ta proclamă catindatul și ieși pe portiță... și pe urmă-i treaba mea...

TRAHANACHE

(încet)

Bine.

PRISTANDA

(încet)

Când oi tuși de trei ori: nu mi-a sosit încă oamenii!... (trece lângă ușa din fund, pe unde intră cu zgomot Farfuridi, Brânzovenescu și alți câțiva. Pristanda vorbește încet cu dânșii. Toți se aranjează în fund, astupând ușa de ieșire.)