Vara trecuta si vara asta… in care am sa ma indragostesc

Vara trecuta am scris primul editorial aici, pe e-scoala, si daca nu ma insel, se intampla undeva in perioada asta a anului. Tot atunci primisem un loc de munca, primul de altfel, iar experienta de atunci a fost una foarte misto, ca sa ma exprim tinereste. Un job te invata multe, iti arata alti oameni si alte puncte de vedere, iti aduce bani (mai multi sau mai putini) si te creste. Dar un job te tine ocupat si partea urata e ca nu poti sa chiulesti, asa cum ai face la facultate. Sau poti sa lipsesti neanuntat, dar e posibil ca a doua zi sa nu te mai primeasca nimeni.

Vara trecuta mi-am petrecut-o in Capitala. Printre articole, taste, cafea, tigari sau cola se strecura timpul meu de vacanta, timp in care odihna ar fi fost binevenita, mai ales dupa o sesiune cam urata. Nimeni nu s-a impotrivit incapatanarii mele de a lucra din facultate, ai mei m-au sprijinit, dar entuziasmul lor nu era nici pe jumatate cat al meu si nu prea intelegeam de ce, pana ce a venit toamna.

Vara trecuta mi-am promis ca n-am sa misc un deget anul acesta! Am lucrat cu drag si am invatat foarte multe; am cunoscut oameni frumosi, sa ne intelegem. Doar ca la sfarsitul vacantei nu m-am simtit odihnita si gata de un nou an studentesc, ci usor obosita si cu o continua idee ca a fugit timpul pe langa mine si eu nici macar n-am ajuns la mare. Va dati seama? Sa fiu la doua ore de mare si sa nu o vad, macar o zi, macar un week-end!

Si mi-am promis o vara fara restante, o vara in care merg la mare (chiar maine plec), apoi la munte. Mi-am promis ca am sa-mi vad bunica mai des si ca o sa cutreier dealurile de la tara, zona pe care inainte o uram, dar acum ii simt lipsa. Mi-am promis aer curat si linistea casei mele. Iubesc Bucurestiul, insa e genul acela de oras care iti fura toata energia si ai nevoie de baterii rezistente ca sa-i supravietuiesti cum trebuie. E frumos sa vad ca ma pot tine de promisiuni! Am in fata o vacanta intreaga, fara restante, fara griji, doar ceva mofturi ca ma plictisesc, insa vine acel plictis dulce care te determina sa iti doresti sa inceapa odata scoala!

Povestesc toate astea nu pentru a va descuraja sa lucrati pe vara, chiar daca asta vom face toata viata, cu totii, si nu doar vara…Ci pentru a va reaminti ca nimeni nu e de fier si nici timpul nu sta in loc. Odata intrati in campul muncii si cu o oarecare independenta financiara, veti vedea ca nu puteti scapa de acest "microb", sa-i zic, de dorinta de a evolua, de a castiga cat mai mult, cat mai repede! Si munciti, munciti, pana va treziti la 30 de ani ca nu va mai amintiti de senzatia noptilor pierdute aiurea, pe maidan, de bucuria plecarii la mare sau de dormitul pana la amiaza.

O sa muncim toata viata, iar banii aia chiar n-aduc fericirea. Cel putin nu acum, cand suntem studenti, cand e lege sa n-avem bani, ca doar d-aia avem atatea reduceri la transport! Asa ca bucurati-va de niste ultimi ani in care va puteti juca de-a "nea' Pierde-Vara", cand ti se aduce mancarea ca la botul calului fara sa ti se reproseze nimic! Esti student si nu dureaza o vesnicie, deci fugi la mare si prajeste-te! Urca-te pe munti si inroseste-ti obrajii de vant sau stai la tara si aduna prune pentru tuica, numai fa ceva cu vara asta!

Si nu uita sa te si indragostesti…daca nu pe bune, atunci pe vara.

Home \| BAC/Teze \| Biblioteca \| Jobs \| Referate \| Horoscop \| Muzica \| Dex \| Games \| Barbie					Search!

Index \| Forum \| E-mail
Editorial \| Alexandra este alaturi de tine pe parcursul studentiei. Fie ca esti in eterna stresiune si trebuie sa faci fata examenelor sau daca pur si simplu te plictisesti intre doua cursuri, o ai pe Alex prin preajma ca sa-ti faca viata de student mai usoara!




Meniu rapid Portalul e-scoala \| CAMPUS ASLS \| Forum discutii \| Premii de excelenta \| Europa