Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 Aceasta pagina isi propune sa va familiarizeze cu Slovacia, una dintre cele mai frumoase tari din centrul Europei. Speram ca aceasta pagina sa vina in ajutorul tuturor slovacilor din Romania dar si elevilor care studiaza limba slovaca.

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 


Inapoi la cuprins
 

Iluminismul

Osvietenstvo

Iluminismul este o replica la adresa barocului, care incearca sa inlature dogmele religioase si sa infiltreze luminarea maselor pe baza experientei proprii.
In Germania, bazele Iluminismului sunt puse de Kant, ce a considerat acest curent ca fiind “epoca majoratului intelectual”, o orientare spre cunoasterea stiintifica prin idei si metode pur personale, si nu preconcepute.

In Anglia, Olanda, Franta si Spania, o importanta deosebita o au schimburile comerciale si de idei spirituale, culturale si teologice, care puneau accent pe filosofia experimental rationala. In Franta, este introdusa prin René Descartes, cu prilejul revolutiei franceze din 1789. Lozinca acestei revolutii “Liberté, egalité, fraternité” este preluata si de Montesquieu, in 1748, in “Spiritul legilor”. Tot in Franta, se incearca popularizarea “Enciclopediei Universale”, la care lucreaza Voltaire, Rousseau, Diderot. Voltaire este considerat ‘capul miscarii iluministe franceze’.
In secolul al 18-lea, in Austro-Ungaria, din care facea parte si Slovacia, Maria Teresa, adepta a ideilor iluministe, introduce in planul de invatamant universitar obiecte de studiu, care azi ar corespunde invatamantului real, sau stiintelor naturale. Actiunile sale sunt continuate de Josej II, care a avut un rol deosebit in afirmarea tendintelor iluministe in Slovacia, prin introducerea “Actului de toleranta” (‘Toleračnỳ patent’), in data de 13 oct 1781, tocmai cand perioada barocului se incheie. Acest act sustinea infiintarea scolilor, trecerea acestora sub tutela statului, adoptarea unui nou plan de invatamant, infiintarea unor noi tipografii, desfiintarea cenzurii.

Astfel, apar primele scoli cu profil economic si juridic, precum: Academia Miniera (Banská Akádemia), in Šťavnice, Academia Juridica de la Bratislava.
František A. Kollar, care se afla la curtea Mariei Teresa, a facilitat patrunderea in institutiile culturale a ideilor revolutiei franceze, opunandu-se astfel influentelor germane si punand bazele unor principii favorabile afirmarii unei limbi si culturi nationale.
Pe plan politic, sunt criticate reformele Bisericii, fapt ce duce la un conflict intre reprezentantii epocii si Biserica.
In literatura slovaca iluminista, se face remarcat Josef Jgriat Bajza prin publicarea celui dintai roman slovac. Bajza isi lanseaza ideile prin intermediul unor discursuri, pentru ca, in cazul unor acuzatii, sa nu existe probe materiale. Lui i s-au alaturat si alti reprezentanti, cat si oponenti ai ideilor franceze (Michal Mošovsky).
In Slovacia, Iluminismul ramane limitat la ideile teologice care amintesc de asa-zisa libertate divina, ce reprezinta o usoara intoarcere la dogma Barocului. Caracteristici de baza ale curentului iluminist sunt: iluminarea maselor (ľudovosť osvietenstva) si lupta pentru afirmarea unui spirit national (narodnosť), in virtutea caruia tinerii erau indrumati spre studiul istoriei epocii anterioare.
In scopul propagarii ideilor iluministe, se infiinteaza societati stiintifice (učene spoločnosti). Cea mai de seama este Slovénske učenie tovarištstvo, aparuta in 1792, in scopul propagarii literaturii vechi. Activeaza A. Bernolák, a carui activitate a precedat-o pe cea a lui Štur, in tentativa de formare a limbii literare slovace.

O alta este Societatea Stiintifica de la Trnava, care contribuie la formarea ideii de constiinta nationala.
In 1793, se infiinteaza Socetas slavo-boemica, care se ocupa cu studiul istoriei slavilor din Ungaria. Isi propusese, de asemenea, studiul istorico etnografic, care implica studierea portului, obiceiurilor, monumentelor vechi, editarea de carti.
In 1801, la Bratislava, ia fiinta Institutul de Limba si Literatura Cehoslovaca (Ústav Reči Literatúry Čehoslovenskỳ), unde activeaza o serie de scriitori ai vremii, care infiinteaza o societate stiintifica paralela la Bánska Šťavnica, unde se studiaza ceha si slovaca.
Toate aceste societati au la baza un plan de actiune aproape comun, datorita spiritului pedagogic in insusirea si propagarea sentimentului de spirit national. Se pun bazele unor programe pedagogice moderne.

Un rol important il are presa, care constituie mijlocul cel mai potrivit pentru raspandirea cunostintelor cultural-stiintifice si politice.
Primul ziar a aparut la Bratislava, in 1764, si avea titlul in germana “Presburger Zeitung”, care devine “Prešpurské noviny”, in 1783. Redactorul acestui ziar este Štefan Leška, fost elev al lui Josef Dobrovsky, care a permis publicarea unei puternice polemici referitoare la existenta in timp a limbii slovace, polemica intre slovaca de apus, sustinuta de Bernolak, si slovaca centrala, al carei adept era Štur.
In 1785, apare un al doilea ziar, intitulat “Staré noviny literního umení” (“Vechiul ziar al literaturii”), a carui aparitie a fost subventionata de Societas slavica (1785), sub tutela redactorului-sef Ondrej Plachý (1755 – 1810), preot evanghelic din orasul Martin. Intrucat Plachý sustine aceleasi idei ca si Petru Maior in “Nomocanonul” sau, in primul numar al revistei “Staré noviny” apare un articol, prin care lauda intelepciunea lui Iosif al II-lea si expune imensa gratitudine a protestantilor slovaci fata de emiterea “Patentei de toleranta”, care asigura drepturi egale celor doua confesiuni religioase.
“Staré noviny” reprezinta prima gazeta lunara in care, pe langa stiri, apar si articole serioase pe teme stiintifice, istorice si filosofice, prin care se incearca propagarea cunostintelor stiintifice ale Tezelor Iluministe. Lui Plachý ii este atribuita o poezie anonima, “Eternitate”, care expune ideea ca, in afara Fiintei Supreme, nimic nu este etern: “Creator etern! Tu ai creat si eternitatea.”

Este, de asemenea, publicata o prima poezie de structura premoderna, “Vesnicie” (“Večnosť”), sub numele lui Ondrej Plachý, prin care se lanseaza ideea ca viata este intr-o continua permanenta, se transmite din generatie in generatie si va dainui cat Universul. Poezia este insotita si de un comentariu al autorului, care, pentru prima data, substituie ceea ce avea sa fie articol de critica literara. Comentariul atrage atentia asupra faptului ca orice poem trebuie sa aiba o forma perfecta, pentru a sustine cat mai clar ideea de baza, cuprinsa, de regula, in titlu si sa indeplineasca o anume structura prozodica. Pentru intaia oara se incearca o analiza a formei si continutului unui poem.
De asemenea, este pentru intaia data lansata initiativa ca o revista slovaca sa se intereseze de literatura straina. Articole despre activitatea lui Voltaire sunt publicate in diverse numere ale gazetei. Cu privire la evenimentele din timpul “noptii Sfantului Bartolomeu” a anului 1572 din Paris, este publicat articolul “Nunta insangerata” (“Krvavá svädba”). Alte articole critica polemicile distructive provocate de reprezentantii Iluminismului, mai ales cand catalogheaza in mod gresit valori de seama ale culturii slave din trecut. In graba lor de a progresa spre a ajunge din urma concepte filosofice avansate in tarile europene, iluministii slovaci uita de traditiile culturale si se avanta in critici distructive la adresa unor lucrari din perioada Renasterii si a Medievalitatii Slave si Latine.

Din cercul colaboratorilor gazetei “Staré noviny”, se distinge si Ján Hrdlička (1741 – 1810). Savarsindu-si studiile la Jena, se implica in probleme lingvistice, dar, mai ales, atrage atentia asupra diferentelor existente intre limba ceha si slovaca, fara a ignora nici importanta cehei, dar nici necesitatea celei de-a doua. Ceha devine dialect periferic, dar nu este mentionat al carei limbi. Hrdlička ii critica pe cei care considera ca limba slovaca va ceda limbii germane, sustinand necesitatea ca o limba nationala sa-si pastreze propriul lexic si sa fie deschisa oricarui imprumut din alte limbi. In viziunea acestuia, limba slovaca este “mama” tuturor limbilor slave.
Aceste ziare au constituit pentru Slovacia, in Secolul Luminilor, un mijloc de raspandire a ideilor de culturalizare si a celor mai noi notiuni de limba, cultura si filosofie, ceea ce reprezinta punctul cel mai pozitiv al progresului greu de raspandit a stiintei si a culturii.
In perioada Luminilor, un important rol il are istoriografia, care manifesta tendinte de punere in valoare a rolului limbii nationale si a celor care o folosesc. Stiintele istorice, care se nasc acum, sunt propulsate de orgoliul national, care invadeaza scrierile istorice.

Cartea lui Montesqueue, “Consideratiuni asupra maretiei si decaderii romanilor” (1734), cat si Enciclopedia frenceza, devin punctul de plecare al lucrarilor istoriografilor. O importanta deosebita o are lucrarea lui Josef Dobrovsky, “Geschichte der boemische Sprache und Literatur” (1792).
Ján Severini (1716 – 1789) este autorul lucrarii “Conspectus Historiae Hungaricae a prima gentis origine ad memoriam nostram productae” (“Schita de istorie a Ungariei de la obarsiile neamului pana in timpurile noastre” – 1769), in care se ocupa de asezarile slave din Panonia in timpul Moraviei Mari, stat din care au provenit bravi conducatori ai cnezatelor slave, care au pus bazele nucleelor de civilizatii cehe si slovace. Cartea a atras o serie de discutii contradictorii, intrucat nu multi erau de acord cu ideea ca din statul Mare Morav s-au desprins aceste civilizatii, deoarece considerau ca locuitorii Moraviei si Slovaciei au coexistat in timp si ca separarea lor lingvistica si culturalanu putea sa se infaptuiasca decat peste cu totul alte decenii.
Juraj Papánek (1738 – 1802), om de formatie intelectuala multilaterala, a studiat la Buda si Pécs filosofia, dreptul si teologia. Cartea lui, “Historia gentis slavae” (1780), este o replica la lucrarea lui Stefan Salagius, “De statu ecclesiae Pannonicae” (“Despre starea bisericii panonice”), care sustinea ca statul mare morav n-ar fi fost slav, ci slovac, si ca slovacii si ungurii sunt cei care au pus bazele si au asigurat protectia statului panonic. A starnit dispute serioase atat in Moravia, cat si in Ungaria.
Juraj Sklenár (1746 – 1790) a fost profesor la liceul catolic de la Bratislava si membru in ordinul iezuitilor. Cea mai impotanta scriere a sa este “Vetustissimus Magnae Moraviae situs et primus in eam Hungarorum igressus et incursus” (“Cea mai veche asezare a Marii Moravii si prima intrare si incursiune a ungurilor in ea” – Bratislava). Principalul subiect abordat este autohtonismul slovacilor. A prezentat date pe care nu multi le cunosteau, constituind un adevarat izvor de inspiratie pentru generatiile ce au urmat.
Ladislav Bartholomeides (1745 – 1825) este autorul lucrarii “Consideratii istorice, geografice si statistice” ale Comitatului General, in care Bartholomeides descrie ocupatiile, preocuparile din acest comitat. El este unul dintre intemeietorii Institutului de Limba si Literatura Slovaca de la Bratislava, care, la acea vreme, studia raportul dintre limba si literatura ceha si cea sovaca.

Ján Čaplovič (1780 – 1844) este renumit prin lucrarea sa “Slovacii din Ungaria”, in care vorbeste despre portul, obiceiurile si traditiile unei colectivitati de sine-statatoare, cea a slovacilor, pe care o denumeste “o oaza britanica pe teritoriul Ungariei”. Alaturi de Bartholomeides, incearca o definire a colectivitatii slave din Panonia, anticipand ideea de existenta a unei natiuni slovace.
Josef Ignác Bajza(1755 – 1836) este autorul primului roman slovac, ce s-a inscris in programul promovat de iluministi pentru sustinerea si legiferarea unei limbi nationale. Scrie numeroase versuri si epigrame, fiind autor si al primelor epigrame, prin care satiriza autoritate, dar si prietenii. Ca preot, isi redacteaza predicile si adauga un studiu referitor la pildele din Vechiul si Noul Testament, care i-au adus celebritate.
Romanul este intitulat “Intamplarile si experienta tanarului Renné” (“René mladenca skúsenosti a príhody”). In aceeasi perioada, apare in Spania romanul picaresc “Don Quijote”. Bajza are drept model nu numai romanul picaresc spaniol, dar si romanul lui Voltaire, “Candide”, care inclina spre o proza de aventura. Pentru a se face acceptat, va combina idei de inspiratie europeana cu fapte si intamplari specifice moralei si spiritului slovac.
Romanul prezinta doua parti, una de structura epica, in care predomina aventura, alta de structura moralizatoare. Pe intreg parcursul romanului, sunt relatate intamplarile unui tanar, care, plecand din Venetia spre Priponis pentru a-si cauta sora disparuta inca din copilarie, cade ostatic talharilor. In cele din urma, trecand de numeroase obstacole, isi regaseste sora si parintii la Venetia. Tipic acestui gen de roman, a carui atractivitate este asigurata inca din prima parte, este ca eroii ies intotdeauna invingatori si totul se incheie in mod fericit.
A doua parte a romanului are scop moralizator. Actiunea este localizata in Slovacia, mai exact, in Bratislava, unde eroul se intoarce, dupa care face o incursiune spre Trnava, prilej prin care noteaza intr-un jurnal toate evenimentele observate. Starea de ignoranta in care se afla statul slovac in acea perioada este sugerata printr-o intamplare consemnata de tanar in jurnalul sau, cand acesta remarca un grup de jandarmi, care conducea un taran la locul unde urma sa fie executat. Motivul pedepsei fatale este acela ca taranul ar fi omorat un iepure care nu-i apartinea. Cauza tuturor neplacerilor este data de ignoranta autoritatilor. Acest lucru se datoreaza lipsei de cultura si educatie a indivizilor, pe care insa Epoca Luminilor o impunea. Romanul este inspirat din opera lui Voltaire si contine o serie de citate ale poetului Ovidiu, in care este vizata insemnatatea educatiei maselor.
Bajza insista si asupra necesitatii organizarii statului, a administratiei, a Bisericii, a tuturor institutiilor care desemnau in acea vreme societatea. Intentia lui de baza este aceea de a acorda, prin textul lui, o anume importanta limbii slovace, care era pe atunci mai mult vorbita, bazata pe dialectele din jurul localitatii Trnava, cel mai dezvoltat centru cultural al Slovaciei. Este sprijinita actiunea de codificare a limbii slovace, pe baza dialectului de vest, cat si aceea a lingvistilor, prin care se promova limba nationala.
Deoarece nu era un filolog, contributia sa in promovarea limbii slovace era putin hoaotica, fapt pentru care propunerile sale teoretice, greu de inteles, au fost respinse de mai toti lingvistii pe care Bajza ii sustinea. Era considerat de multi un separatist, deoarece, in propunerile sale, s-a izolat de tendintele atunci existente in a promova o limba pe baza mai multor dialecte.
Cu toate acestea, Bajza nu renunta si continua prin a publica o serie de epigrame, sub numele “Epigrame slovace de doua tipuri, cu sfarsit la fel si cu masura sonora” (“Slovenské drojnásobne epigramata“). Aparute la Trnava, in 1985, au circulat multa vreme in copii, de-abia in 1985, la Bratislava, aparand o editie comentata si reactualizata. Epigramele constituie o moda a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizeaza defecte morale, mai putin fizice, ale individului. In special, se dezaproba lacomia, ipocrizia si alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al caror model este preluat din Antichitate.
Alte epigrame arata acceptul pentru miscarea lingvistica de formare a unei limbi literare pe baza unui dialect slovac, iar altele au un ton critic mai pronuntat, la adresa acelora care devin lacomi, ba chiar inumani, pentru a se instari. In spiritul epocii, Bajza scrie epigrame de tip anecdotic, care, pe langa cele etice, constituie o forma de protest, de critica la adresa prietenilor, care, in scopul de a se separa de ceilalti, adopta un comportament bizar. Epigramele anecdotice au ca punct de plecare versurile lui Martial, dar si cele care circula sub anonimat, cuprinse intr-un almanah literar din Boemia. Cunoscator al limbii germane, s-a inspirat si din Lessing, care critica reprezentantii culturii retrograde, pe cei care nu acceptau innoirea programului de educare a individului.
Inconsecventa principiilor sale, notata de istoricii literari slovaci, face ca a doua parte a creatiei sale sa fie un regres fata de ce scrisese pana atunci. Renunta la unele principii ale progresului Epocii Luminilor, fapt datorat incapatanarii lui de a accepta sfaturile centrului cultural de la Trnava, conform carora o reforma lingvistica trebuie sa fie bazata pe un progres stiintific bine stabilit, si nu pe masuri fortuite.
Punctul de vedere al lui Juraj Fándly, exprimat prin intermediul cartii ”Pactul secret intre un calugar si un drac” (“Dúverná zmlúva medzi mníchom a diablom“), nu este aprobat de Bajza, care sesizeaza organele clericale asupra aparitiei cartii, pentru a fi interzisa. Fándly se inscrie in programul Epocii Luminilor, intrucat critica Biserica, pentru ca nu se ocupa de educarea crestinarii. Bajza, alaturi de un coantor, editeaza o brosura anonima, intitulata „Impotriva lui Fándly“ („Proti Fándlym“), care este o polemica adusa cartii lui Fándly, a carei interzicere este asfel argumentata, incat il atrage si pe Bernolak. Biserica renunta a se implica intr-o astfel de disputa, iar lucrurile sunt treptat uitate.
Bajza ramane primul autor al unui text epic narativ cu doua stiluri: unul memoralistic, in care abunda interpretarea etica, altul cronicaresc, care prezinta fapte despre care autorul spunea ca nu sunt Samá básin, simple fantezii, ci fapte reale.

Anton Bernolák (1762 – 1817) este renumit in perioada Iluminismului prin actiunea sa de codificare a limbii slovace, pe baza dialectului de apus. Bazele unei norme lingvistice au fost puse, inaintea lui, de catre Pavol Dôleža si Vavrinec Benedikt, incluse in gramatici sau prospecte gramaticale. Acestia se bazau pe textul scris in limba ceha, numita si ceha biblica (Biblicka Čeština). Cu o norma gramaticala instabila, textul de acest gen era folosit mai mult de catolici, pentru ca protestanti, ca reactie la adversitatea manifestata impotriva lor de catolici, nu doreau sa foloseasca normele acestei limbi, fapt pentru care adopta limba slovacizata (Slovakizovana Čeština).
Bernolák studiaza la Bratislava, apoi la Viena, dupa care revine in Bratislava pentru a studia dialectele slovace. In studiile sale se inscriu si lucrari teoretice de ortografie, precum si gramaticile celorlalte limbi slave. In urma acestui studiu, in 1787, publica lucrarea cu titlul „Disertatio filologico critica de literis slavorum“, in care autorul sustine ideea ca Slovacia constituie un intreg etnic independent, fapt pentru care trebuie sa-si insuseasca un mod de comunicare propriu si sa renunte a mai folosi limba ceha ca limba literara („Spisovnỳ jázyk“), care trebuie sa aiba la baza lexicul limbii vorbite. Bernolák actioneaza cu mult tact diplomatic, incercand sa nu supere cehii cu aceasta decizie. Ulterior, lingvistii cehi sprijina publicarea altor lucrari teoretice, printre care si „Ortografia“, in care propune un sistem ortografic-fonetic, si nu etimologic. Astfel, fiecare semn/litera avea semnificatie proprie. Desi principiile sale au avut aderenta pe atunci, revazute acum, sunt considerate putin exagerate, intrucat s-au propus: trei feluri de i (i,j,y), iar consoanele d,t,n,l sa fie scrise peste tot cu e.
Bernolák ramane autorul primei gramatici slovace („Gramatica slavica“ – „Slovenská gramatika“), aparuta in 1790. Aceasta sustine principiile teoretice ale gramaticii cehe a lui Augustin Dôleža si lanseaza principii bazate pe studiul dialectului slovac apusean, folosit de cercurile catolice din centrul cultural de la Trnava.
In 1791, este publicata “Etimologia”, care, in doua capitole distincte, trateaza probleme de lexicologie ( I ) si probleme legate de modalitati de formare a cuvintelor ( II ). De asemenea, propune o anume terminologie gramaticala: pentru silaba, careia i se spune slabika, el propune slovka; pentru pronumele zameno, propune mestomena. Terminologia, insa, nu a fost adoptata, deoarece termenii nu exprimau concret notiunile.

Bohuslav Tablic (1769 – 1832), fiul unui dascal de tara, a studiat la liceul evanghelic din Bratislava, apoi la Universitatea din Jena, unde aprofundeaza notiuni de filosofie si teologie. Devine preot in Slovacia, functie prin care popularizeaza, in localitatile slovace centrale, aspecte ale culturii si literaturii europene, apoi poet, traducator de poezie, comentator istorico-literar si editor de texte literare slovace. Este un bun cunoscator al literaturii antice, implicit al literaturii vechi slovace, si un adept al Romantismului. Primele lui versuri sunt de felicitare, cu un caracter conventional, fiind recitate cu prilejul diferitelor aniversari, fie ale apropiatilor, fie ale unor personalitati ale vremii.
In anii 1806, 1807, 1809 si 1812, publica patru volume intitulate “Poezyje” (“Poezii”), care cuprind eseuri istorico-literare si poezii, originale si traduse. Sunt un fel de istorie a literaturii slovace, pe segmente de lirica slovaca, cu articole si studii comentate din punct de vedere estetic pe marginea versurilor introduse ca exemplificare.
In poeziile sale, se infatiseaza ca un ganditor iluminist, cu o vie constiinta nationala, avand drept ideal instruirea, educara si iluminarea individului. Conceptia sa rationalista asupra literaturii este clar evidentiata in poemul “Svobodné Volení” (“Liberul arbitru”). Doreste sa inlature toate prejudecatile si ideile mistice din randul cititorilor, sa inoculeze dorinta de cunoastere a culturii vremii si, in acest scop, da foarte multe citate din Goethe si Schiller, dar si din Shakespeare. In conceptia sa, poezia este cea care innobileaza omul si care da un impuls creator gandirii.
In volumul al IV-lea, din 1812, dedica o poezie “Slaviei”, adica lumii slave. Se adreseaza sustinatorilor Institutului de Limba si Literatura Slovaca, in dorinta de a lucra pentru propasirea si gloria intregii lumi slave prin arte:

“O, pretuiti mult Slavia mareata,
Caci tronul ei in lume larg straluce:
Mergi catra rasarit, apoi catra apus,
Nici ca gasesti puteri si glorii sa-i asameni.
Rusi, lesi si cehi,
Moravi, sarbi, temerari,
Croati, slezani,
Volgari, bosniaci, voinici,
In dulcega limba vorovesc slovenii,
Luzacienii si cei din Dubrovnik.”
Scrie si poezii in spiritul hedonismului care domina toata Europa in acea vreme, printre care “Uživání života“ (“Bucuria vietii” – in vol. al III-lea, 1809), care este un indemn adresat individului spre a trai din plin viata, care este, din pacate, foarte scurta:

“Scumpe fetite, surioare,
Scurte teluri mai are
Timpul pe pamant,
In zbor prea iute,
In clipe, minute,
Orice-ai de spus!”


M-asez un ceas,
Ca de ragaz
Si ceasu-i dus!
Zilele, lunile
Se duc ca visele,
Piere in vant.


Intr-o alta poezie, “Viata dupa moarte”, satirizeaza nedreptatile vremii si da sfaturi pentru imbunatatirea nu numai a vietii spirituale, dar si a celei materiale. Principiile lui Tablic sunt bazate pe ideile lansate de Revolutia franceza.
“Scriitorul” (“Spisovate”) este o poezie care relateaza despre rolul important pe care il are “el, creatorul, scriitorul”, care “toarna bucurie in sufletele celor necajiti. Ii determina sa renunte la gandurile negre si sa se apropie de mersul spre progres al celorlaltidin jurul lui”.
Punctul cordial al literaturii acestor vremuri il ating scrierile despre rolul pe care slavii il pot avea in promovarea ideilor iluministe. Simboluri ale vechilor slavi sunt reluate recurent in poemele clasicilor, dar mai ales, in cele ale lui Kollár. Acesta este considerat adeptul slavitatii, asa cum, in literatura romana, Alecsandri este considerat adeptul gintei latine.
Foarte raspandite, in acea vreme, erau si versurile de natura erotica. Insusi Tablic este autorul unor astfel de poezii, care, insa, au o mai mica insemnatate in opera sa, intrucat era mai mult preocupat de iluminarea maselor. Poeziile de tip romantic sunt menite sa innobileze sufletul cititorului. Pleaca de la ideea ca sunt o consecinta a influentei lejere franceze, sau a poeziei fugitive, prin care se promova ideea de inlaturare a scepticismului care tronase atmosfera saloanelor secolului al 18-lea. Inlaturarea scepticismului implica introducerea unei norme crestin-austere, prin care se recomanda un trai in apropierea naturii, lipsit de conventii si rigori sociale. In filosofie, aceasta tendinta se inscrie in curentul ‘sibalitism’ (požitkarskỳ). Tablic incearca sa indeplineasca normele impuse de sibalitism, insa, opera sa nu-si insuseste toate caracterele curentului, fapt pentru care autorul se limiteaza la a face traduceri ale unor scriitori care si-au insusit mai bine aceste norme impuse. Dintre scriitorii ale caror poeme au fost traduse de Tablic, se incadreaza Ignac si germanul Kr. Villandur.
In baladele lui Tablic, se mai afla si ode, epigrame si balade. Cele din urma au caracter ocazional, de „poezie de balci”, fapt datorat intamplarilor de senzatie, a caror veridicitate autorul o garanteaza, si locatiei in care erau prezentate (iarmaroace). Sursa de inspiratie pentru acest tip de versuri o constituie creatia populara si semipopulara a secolelor anterioare. Subiectele sunt potrivite poeziei si prozei romantice.
Balada „Lubinskỳ si Lubiná” infatiseaza finalul tragic al unei relatii amoroase dintre doi tineri. Sedusa de un mare senior si afurisita de propriul parinte, o fata isi ucide pruncul si apoi se sinucide.
Una din balade, „Jakub Žibrid de Žibridov”, contine, in titlul ei mentiunea, de „poezie de avertisment sau tristele urmari ale unei educatii proaste”.
O balada cu subiect actualizat este „Vilim Kostka, fiul nerecunoscator”, care prezinta un tanar slovac, ce isi reneaga neamul si clasa din care provine.
Printre traducerile sale se regaseste si balada ”Pustnicul din Warkworth”, a lui Oliver Goldsmith, un fragment din monologul lui „Hamlet” a lui Shakespeare, precum si versuri din Prior, Schubart, Sturm, Kotzebue, Niemayer, Kramer, s.a. A tradus chiar si „Arta poetica” a lui Boileau, publicata la Buda (1832). Publica si un volum de poezie engleza, „Anglické múzy v československém odevu” („Muze engleze in vesmant cehoslovac – 1831).
Fiecare dintre volumele lui prezinta o introducere, care relateaza consideratiile autorului asupra evolutiei literaturii slovace, sub denumirea „Pameti Československỳch basnířuv, kteříž se buďto v Uherské zemi zrodili aneb aspoň v Uhřích živi byli” („Memoriale ale poetilor cehoslovaci, care s-au nascut in Tara Ungurasca sau macar au trait in ea”).
Volumul „Slovenskí veršovcy” (I – 1805 si II – 1809) reprezinta una dintre cele mai bogate si mai vechi antologii de versuri din autorii slovaci mai vechi. Volumul include 3 poeme cu tematica haiduceasca, unul despre Sorovec Jakub, altul despre Janošik, iar al treilea despre Adam si Ilčik. Autorul figuraza ca anonim, apartine secolului al 18-lea si se inspira din cantecele folclorice inchinate acestor personaje. Este subliniata importanta pentru literatura vremii a temei haiduceasti, predominanta in arta. Personajele amintite au facut obiectul picturii si sculpturii. Poemele se caracterizeaza printr-o melodicitate deosebita, pentru a se retine mai usor de catre cei care nu cunosteau cartea. La baza lor stau motive existente in lirica si proza populara, precum: motivul alegoriei mortii – in poemul lui Janošik, moartea reprezinta mireasa eroului, motivul baltagului – obiect magic, care il ajuta pe erou sa invinga greutatile spre realizarea scopului propus.
Poeziile lui Tablic se incadreaza normelor impuse de lirica Epocii Luminilor, a carei caracteristica principala consta in dorinta de manierism (= utilitarism), prin care poezia isi propune ca, in virtutea tendintelor traditionale, sa impuna, prin eroii ei, un model de comportament in viata cotidiana, cat si in cea social-politica.

Matej Markovič debuteaza ca versificator al evenimentelor istorico-geografice din Ungaria, dupa care recurge la traducerea unor creatii de seama, printre care poezia bucolica (anacreontica).
Alaturi de Markovič, a tradus si Samuel Rožňaj, din Homer, Teocrit. Rožňaj se deosebeste prin traducerea unui poem epic din literatura veche rusa, „Cantec despre oastea lui Igor”. Spre sfarsitul vietii, traduce eposul polonez, „Šoričiada”, datorat polonezului Ignac Krasicky.
Rožňaj este considerat de critica literaturii slovace ca fiind predecesorul lui Ján Kollár, intrucat aborda aceleasi teme, de natura nationala, lucru pe care Kollár il savarseste la sfarsitul secolului al 18-lea.
Poezia Epocii Luminilor a fost profund influentata de evenimentele vremii, dar mai ales de catre Revolutia franceza (1789). Poezia micilor nobili, cat si cea anonima, isi propune alegerea unei teme cu un caracter propriu. Perioada imediat urmatoare incheierii Epocii Luminilor, conduce intelectualitatea spre concentrarea asupra problemelor privind limba nationala. Apar scrieri intr-o limba diferita de cea a predecesorilor, bazata pe anumite coordonate, in jurul carora se desfasoara discutii aprinse in cercul intelectualilor slovaci.
Juraj Palkovič (1769 – 1850) este primul poet slovac modern, care cultiva cu buna stiinta poezia laica. Provenea dintr-o familie de mici nobili si a urmat studiile in Germania, la Universitatea de la Jena (1792 – 1793), unde se aflau, in acea perioada, si alti studenti cehi si slovaci, organizati intr-un cenaclu de autoinstruire nationala. Cenaclul tinea conferinte despre diverse personalitati ale vremii, precum Hus, Jeronym de la Praga, Komenskỳ, iar Juraj Palkovič a activat aici, prezentand primele productii lirice. Ca profesie, a fost mai intai invatator, apoi profesor la Catedra de Limba si Literatura Slovaca din cadrul Liceului Evanghelic din Bratislava, care avea statutul unui colegiu. Paralel activitatii pedagogice, s-a implicat si in activitati publicistice, exceland ca publicist, editor, traducator si lingvist. Este rector al „Almanahului Nou si Vechi”, o revista care publica interesante studii literare, cronici de arta si recenzii ale operelor laice universale. Almanahul a cunoscut sprijinul intelectualilor cehi, printre care si Josef Dobrovsky, autorul primei gramatici cehe, care-i propune lui Palkovič colaborarea la redactarea unui important dictionar ceh-german-latin in doua volume (1820 – 1821). Contributia de seama i-a revenit lui Palkovič, Dobrovskỳ figurand doar ca indrumator.
Ca poet, adebutat in anul 1790, in revista pragheza „Pražské poštové noviny”, editata de Kramerius, cu poezia discursiva „O judecata sincera a unui slovac din Ungaria despre limba lui slovaca si despre un gazetar ceh”. Poezia, care pleda pentru mentinerea unitatii lingvistice cehoslovace, era o reactie imediata la actiunile separatiste ale intelectualilor catolici. Importanta poemului consta in atragerea atentiei asupra starii precare, din punct de vedere social si cultural, a slovacilor din Ungaria. Pentru imbunatatirea pe plan cultural, poetul propune schimbari pe plan social. Poemul este considerat, de catre istoricii literari, un preambul la ce avea sa se intample in anii ’20 – ’30 ai secolului al 19-lea, dar si o exagerare, atunci cand considera ca limba ceha este o ramura a limbii slovace.
In 1801, publica volumul de poezii „Muza din muntii Slovaciei” („Múza zo slovenskỳch hôr”), care contine productii de tip rococo, inspirate din Gellest si Wosh, cu versuri lirice, bucolice, cu tematica erotica, aventuriera, cu eroi reprezentati de pastori, pastorite sau zeitati antice. Poetul este preocupat atat de descrierea sentimentelor launtrice, cat si de cea a aspectului exterior. Terorizat fiind de ideea separatismului lingvistic, poetul publica, in prefata volumului, o serie de scuze la adresa cehilor, pentru utilizarea unor cuvinte slovace.
In acest volum, se face remarcata poezia „Slavin a Krasobyla”, de tip rococo, cu un usor caracter de roman picaresc.
Ca traducator, a excelat prin traducerea din latina a primului cant homerian din „Iliada”. Poetul este preocupat si de prezenta a prea multor piese dramatice, fapt pentru care scrie comedia „Dva buchy a tri šuchy” („Doi pumni si trei scatoalce”). Piesa prezinta un notar satesc, care, incercand sa invrajbeasca doi membri ai comunitatii, pentru a-i putea condamna, se alege in final cu pedeapsa. Comedia este scrisa intr-o slovaca cehizata, apropiata de normele lingvistice impuse in acea vreme, si s-a jucat frecvent, mai ales pe scenele pragheze.
Ca publicist, s-a facut remarcat prin saptamanalul „Ziarul national”, in ale carui pagini publica cronici artistice, literare si de dramaturgie, dar si numeroase articole cu un caracter iluminist, vizand, in mod practic, economia si gospodaria individuala. Ziarul cuprindea si o pagina cu stiri externe, facand cunoscute evenimentele din afara teritoriului slovac, cu precadere, despre Inchizitia spaniola, despre cronicile scriitorilor cehi si rusi. Punctul de vedere al lui Palkovič coincide cu cel al lui Kollár, care, in poemul „Fiica slaviei” („Slavy dcera”), pleda pentru cunoasterea reciproca a valorii culturale, mai ales a celei cehoslovace.
In 1832, editeaza revista „Tatranka”, care a aparut doar in trei numere si care punea in dicutie noi norme literare, atat de structura clasicizanta, cat si de nuanta romantica.
Istoricii literari il incadreaza pe Juraj Palkovič printre primii publicisti ai vremii, care, printr-o clarviziune estetica, vedeau progresul national in afirmarea unor noi norme estetice. Palkovič face trecerea de la Iluminism, la Clasicism, si chiar la Romantism.

Coordonator sectiune: Madalina Marcu | Gavrila Bogdan + Asociatia Studentilor din Facultatea de Limbi Straine | Contact

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania