Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

 NOTA pentru REFERATE si ESEURI: Articolele prezentate in aceasta sectiune de referate au scop strict didactic. Ele sunt elaborate de profesori, elevi sau studenti care s-au documentat atent pentru elaborarea lor. Prezenta sectiunii de REFERATE in cadrul site-ului are un rol enciclopedic. Pagina de referate interzice strict predarea acestor materiale pentru orele de curs in gimnaziu, liceu sau facultate!

 

 
 
 
 
 + Click:  Grupuri | Newsletter | Portal | Ziare,Radio/TV | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa

 

 

 

 

  < Inapoi la Cuprins Referate

ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

 

Psihologie asociata

Această concepție poate fi legată de numele filozofului englez Herbert Spencer care, influențat de doctrina compatriotului său Charles Darwin, a fost primul care a introdus noțiunea de evoluție în asociaționism. li datorăm, de asemenea, o teorie a structurii mentale care face o sinteză între concepțiile asociaționiste, apărate de empiriști englezi ca Hume, Stuart Mill si apriorismul lui Kant. Pentru Spencer, categoriile a priori descrise de Kant, si grație cărora experiența poate fi organizată, sunt înnăscute în raport cu individul, dar învățate în raport cu specia.

0 consecință a acestei concepții a fost observată de neurologul englez Hughling Jackson: întrucât ontogeneza repetă filogeneza, organizarea cerebrală va urma o schemă verticală complexă: o aceeași funcție va fi reprezentată repetitiv în cadrul sistemului nervos: mai întâi la un nivel "inferior" (măduva spinării și trunchiul cerebral), apoi la un nivel "mediu" (centrii senzoriali si motori), și în sfârșit la un nivel "superior" în lobul frontal. Se poate adăuga că aceeași schemă de organizare cerebrală în ordine compusă se va regăsi chiar în interiorul cortexului, însoțind dezvoltarea individului în cursul învățării. Neurologi ca Jackson, Head, von Monakow si Mourgue, apărători ai acestei concepții, s-au preocupat, în consecință, foarte puțin de localizările corticale, considerând că localizarea unui simptom, produs prin lezarea unui sector cerebral limitat, nu poate fi interpretată ca localizare a funcției acestuia.

Noțiunea de localizare corticală a devenit mai subtilă în urma lucrărilor lui Vzgotski și Luris, pe de o parte, și ale lui Hebb, pe de altă parte. După primii autori. O funcție psihologică, dezvoltată din copilăria individului, are un corespondent cerebral dinamic și nu static. Organizarea cerebrala se modifică permanent în funcție de gradul de dezvoltare atins de o funcție. Acest lucru poate fi ilustrat printr-un exemplu de învățare a scrisului, datorat lui Luria: la început, scrisul depinde de memorizarea formelor grafice ale fiecărei litere; aceasta este posibilă datorită unui lanț de impulsuri motorii izolate, fiecare din ele fiind responsabil de realizarea unui singur element grafic. Cu practica, structura procesului se modifică radical și lasă loc unei singure "melodii cinetice", care nu necesită nici memorizarea formelor individuale ale fiecărei litere, nici lanțuri izolate de impulsuri nervoase. Odată cu automatizarea sa din ce în ce mai mare, scrisul nu va mai depinde de analiza complexului acustic al cuvântului sau de analiza formei vizuale a literelor individuale; el este realizat ca o melodie cinetcă unică.

În teoria sa a ansamblurilor celulare și în aprofundările sale ulterioare Hebb expune o concepție sofisticată a acționismului neurologic care exprimă remarcabil principiul funcționării pe nivele. în primele faze ale dezvoltării copilului, în fiecare lob cerebral se formează ansambluri celulare. De exemplu, pentru vederea unui triunghi se vor constitui trei ansambluri celulare de ordinul întâi, corespunzând celor trei laturi și rezultând din activitatea combinată a aportului senzorial în cortex si a activității reverberante în cortex a asociației și a structurilor conexe. Excitarea sincronă a acestor trei ansambluri celulare va dezvolta treptat un ansamblu celular de ordinul doi, corespunzător percepției triunghiului ca un tot si într-o singură orientare. Percepția unui triunghi în orientări diferite va dezvolta atâtea ansambluri celulare de ordinul doi câte orientări diferite există; când ansamblurile celulare de ordinul doi vor fi activate simultan, va fi posibilă percepția unui obiect în toate orientările, aceasta dând naștere unor ansambluri celulare de ordinul trei. Ulterior, ansambluri celulare de ordinul n vor fi responsabile de constanța perceptivă și de activitatea conceptuală corespunzătoare triunghiului. Se vor forma alte ansambluri celulare superordonate, legând între ele ansamblurile formate în diferiți lobi. Excitațiile reciproce între aceste ansambluri se vor face în ceea ce Hebb numește "cicluri de fază". Melodia cinetică corespunzătoare scrisului (în exemplul precedent al lui Luria) poate avea corespondentul său neurologic în succesiunea de excitații, din ce în ce mai integrate în timp, dintre ansamblurile celulare. Să examinăm acum mai amănunțit principalele teze ale inițiatorilor concepției pe nivele.

Doctrina disoluțiilor a lui Jackson
Fundamentul doctrinei jacksoniene și opoziția sa față de concepția de centre de imagini derivă din constatarea clinică a faptului că o funcție psihologică nu se pierde niciodată complet în urma unei leziuni cerebrale.

Este principiul lui Baillarger, după numele neurologului francez care 1-a enunțat: dacă anumite utilizări ale limbajului se pierd, altele rămân posibile. Cuvinte imposibil de pronunțat în anu-mite situații vor fi utilizate în altele, amintiri imposibil de evocat timp de lungi perioade revin brusc; pacienți care, la examenul clinic, sunt incapabili să descrie utilizarea unui cuțit, îl pot utiliza fără probleme la masă. Pe scurt, constatarea acestor fenomene, greu conciliabile cu doctrina centrelor de imagini, stă la baza doctrinei jacksoniene a disoluțiilor.

Ideea centrală a acestei doctrine este că funcțiile nervoase se dezvoltă progresiv si ierarhic, după același principiu, atât la embrion de la formarea tubului neural, cât și, după naștere, m organizarea funcțiilor psihologice superioare: de fiecare dată când o nouă structură nervoasă ajunge la maturitate, ea nu numai că face posibile funcțiile care îi sunt proprii, ci ia sub control structurile nervoase dezvoltate anterior. Astfel, dacă un proces patologic atinge sistemul nervos, vor apărea două consecințe: un fenomen negativ de distrugere, din cauza pierderii funcției care era posibilă grație structurii nervoase dispărute, si un fenomen pozitiv de eliberare, deoarece funcțiile inferioare vor fi eliberate de controlul exercitat asupra lor de structurile lezate.

Constituirea funcțiilor nervoase se va efectua după schema triplă care urmează: evoluția spre trecerea dinspre mai puțin organizat spre organizat, adică din centrele inferioare integrate primele și puțin susceptibile de schimbare, în centrele superioare cu integrare mai tardivă si care rămân în curs de organizare permanentă toată viața; u) evoluția este trecerea de la simplu la complex, adică de la centrele inferioare la centrele superioare. Centrele cele mai complexe sunt și cele mai puțin organizate, cele mai plastice. Acest lucru este ușor de înțeles: într-o rețea nervoasă cu o mare bogăție sinaptică, posibilitățile de traseu ale unui impuls nervos vor fi considerabile, iar incertitudinea asupra direcției de urmat, foarte mare; cu cât organizarea sinaptică a unei rețele va fi mai puțin bogată, cu atât traiectele unui impuls vor fi mai previzibile; iii) evoluția este trecerea de la automat la voluntar.

Pentru Jackson, acțiunea cea mai voluntară (sinonim cu "cea mai propozițională" și "cea mai simbolică") nu poate fi realizată fără a fi pregătită de procese mai automate (sau mai puțin voluntare, mai puțin simbolice, mai puțin propoziționale): este contrapartida organizării centrelor nervoase. De fapt, centrele inferioare pot funcționa relativ autonom; dimpotrivă, centrele superioare nu se mobilizează decât în urma excitării centrelor subordonate, în ordinea subordonării lor. Anumite experiențe de acte ratate si substituție de cuvinte pot ilustra acest principiu pe plan psihologic.

Concepția jacksoniană, a evoluției sistemu-lui nervos prin integrări succesive după schema triplă descrisă mai sus, poate fi ilustrată și la nivel psihologic prin fazele dezvoltării limbajului după Ombredane7. După acest autor există utilizări multiple ale limbajului care se situează la nivele diferite ale evoluției sale: utilizarea afectivă; utilizarea ludică; utilizarea practică; utilizarea reprezentativă; utilizarea dialectică. După Ombredane, aceste utilizări apar în momente succesive ale evoluției:

i) limbajul cel mai primitiv, care se manifestă primul la copil, este utilizarea afectivă. Ea se naște din exprimarea emoțiilor și se regăsește la adult în grade variabile, în funcție de situații. Corespunde exprimării durerii, bucuriei, fricii, furiei; se manifestă prin utilizarea de interjecții, exclamații, înjurături;
ii) utilizarea ludică, apărută destul de devreme la copil, se manifestă mai ales prin lălăieli, care se caracterizează prin repetarea ritmată de foneme, cuvinte, fraze, în afara oricăror griji pentru sens;
iii) utilizarea practica este limbajul care are ca funcție de a facilita o acțiune în curs si implică un context presupus ca fiind cunoscut de toți. De exemplu: "Împinge! Trage! Lasă! Ușa! Gazul!" etc., în loc de: "Ușa e închisă: deschide-o!", "Nu uita să plătești gazul!" etc.;
iv) utilizarea reprezentativa constituie o etapă importantă a dezvoltării limbajului și corespunde unor situații în care trebuie ca ceea ce este absent să fie făcut prezent în imaginație, ca în nararea unor evenimente trecute sau fictive, care trebuie coerent organizate și apoi exprimate în fraze, respectând ordinea semnificațiilor si sintaxa;
v) utilizarea dialectică reprezintă situația cea mai elaborată. Este prezentă în raționamentul logic și matematic. Pentru Ombredane, deci, structurile lingvistice diferă după cum subiectul exprimă stări afective, joacă, acționează, povestește sau calculează.

În limbajul curent, toate aceste utilizări se întrepătrund strâns, dar nivelele reprezentativ si dialectic constituie formele cele mai complexe, mai propoziționale sau simbolice.

Ce se întâmplă acum în urma unei leziuni cerebrale în aria limbajului? După doctrina jacksoniană, bolile sistemului nervos trebui-e considerate inversiuni ale evoluției, adică di soluții. Acestea afectează mai întâi ceea ce este mai fragil, adică mai puțin organizat, mai complex, mai puțin automat, si apoi ceea ce este mai rezistent, adică mai organizat, mai puțin complex, mai automat.

Ca oricare alt sindrom de disoluție nervoasă, tulburarea de limbaj va avea simultan un aspect negativ si un aspect pozitiv. Aspectul negativ al tulburării este re-prezentat de pierderea utilizării celei mai voluntare, adică de pierderea limbajului intelectual sau propozițional (utilizările reprezentativă si dialectică ale lui Ombredane). Aspectul pozitiv corespunde eliberării limbajului mai automat (utilizare afectivă sau ludică).
Analiza aspectului pozitiv al tulburării este pentru Jackson la fel de importantă ca si cea a aspectului negativ, pentru că datorită ei va putea fi cunoscut gradul de profunzime a disoluției.

Pierderea limbajului propozițional se explică: a vorbi, nu înseamnă numai a se servi de cuvinte, ci si a se servi de cuvinte într-o propoziție. Un cuvânt izolat nu are sens determinat: sensul său decurge din relațiile sale cu alte cuvinte. Leziunea cerebrală va fi urmată de diminuarea sau pierderea utilizării reprezentative a limbajului. Aceasta explică limbajul rezidual: același cuvânt poate fi utilizat sau nu în funcție de utilizarea cerută. Astfel, o pacientă, incapabilă de a spune "nu" la comandă, strigă, după mai multe tentative infructuoase: "Doctore, nu pot să spun nu!". Un cuvânt poate fi el singur propozițional dacă subînțelege relații cu alte cuvinte neexprimate; astfel, răspunsul unui afazic care îi spune "garaj" fiului său care caută o unealtă, are valoare propozițională. Invers, fraze întregi pot fi utilizate fără propoziționalitate, ca fraza unui orator comunist: "Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt ateu". Anumite formule de politețe automate fac parte din aceeași categorie.

Un alt exemplu va ilustra acest punct de vedere: în timpul șederii la spital, este posibil ca un pacient cu tulburări mentale să confunde infirmiera cu propria soție sau să creadă că este acasă și nu la spital. După doctrina jacksoniană, acest sindrom se explică prin eliberarea automatismelor pacientului; acesta este capabil încă să reacționeze la categoriile generale de "femeie" si "casă". Nemaiputând să se adapteze propozițional la situațiile noi ("infirmiera" și "spital"), el le va interpreta după răspunsurile cele mai automatizate de sistemul său nervos: femeia lui, casa lui.

Acest dublu aspect al disoluției este un fenomen cu totul general și nu limitat la limbaj. Astfel, este frecvent că un apraxic, incapabil de a utiliza un cuțit la comandă, se folosește de el fără probleme la masă; sau ca un agnozic vizual, incapabil să descrie o ceașcă, să ia una pentru a bea.

0 altă fațetă importantă a doctrinei jacksoniene este dispunerea centrilor nervoși în ordine compusă; această compunere reflectă, în organizarea nervoasă a unui individ, diferitele etape ale filogenezei. 0 funcție dată are reprezentări multiple m sistemul nervos: dacă o funcție dată este reprezentată la nivelul inferior a, ea va fi din nou reprezentată nivelul superior b ca fiind ba1; ba1 va fi la rândul său reprezentată la nivelul superior c sub forma cb2a3; în d vom avea dc2b3a4 și așa mai departe.

Această organizare a centrilor nervoși în ordine compusă explică prezența aspectului negativ și a aspectului pozitiv în tabloul clinic. Exemplul reprezentării mișcării în sistemul nervos va ilustra această idee.

Coamele anterioare ale măduvei spinării constituie centrul nervos inferior pentru re-prezentarea mișcărilor unei părți limitate a corpului (nivelul a). Dar mișcările acestei părți a corpului pot fi produse si prin stimularea unui centru superior, ca trunchiul cerebral (nivelul b), care va reprezenta un nu-măr mai mare de mișcări, înglobându-le pe cele ale nivelului n. 0 reprezentare de al treilea nivel se va regăsi în regiunile motorii ale fiecărei emisfere (c), de al patrulea nivel în regiunile premotorii (d), si de al cincilea nivel în regiunea prefrontală (e). De această ultimă regiune depind inițierea si organizarea mișcărilor.

În concepția pe nivele, tulburările de limbaj nu sunt rezultatul pierderii imaginilor articulatorii sau auditive ale cuvintelor. După Jackson, tulburările de limbaj se datorează unei incapacități de a propoziționa, adică de a ști să plaseze cuvinte într-o propoziție. Dar ce semnifică propoziționarea? A fi capabil de a propoziționa la nivelul limbajului vorbit, înseamnă a putea prevedea ce se va spune pe mai multe planuri: planul discursului, cu capacitatea de a alege ordinea ideilor și a paragrafelor, relațiile de subordonare a unor fraze în raport cu altele; planul alegerii cuvintelor si a ordinii lor într-o frază, după regulile sintaxei; planul alegerii fonemelor, în realiza-rea cuvintelor.

Importanța anticipărilor, ca prealabile alegerii cuvintelor într-o frază, a fost remarcabil ilustrată de Lashley în exemplul următor:
"the millwright on my right thinks is right that some conventionnl rite should symbolize the right of every man to write as he pleases". Cuvântul "right" este în această frază substantiv, adjectiv, adverb si verb; are patru ortografii si cel puțin 10 semnificații. în fraza de mai sus, ordinea cuvintelor este determinată de semnificația lor, care depinde ea însăși de relații mai largi. Cuvântul "right" nu își poate lua locul decât atunci când una din numeroasele sale semnificații devine dominantă. Un alt exemplu de anticipare semnificativă în fraze este cel al poligloților, care pot exprima același gând în două limbi diferite, utilizând totuși cuvintele în ordini cu totul neasemănătoare.

Ce se întâmplă cu scrisul si cititul? Pentru Jackson, incapacitatea sau dificultatea de a citi a unui afazic nu se datorează lezării unui centru responsabil de imaginile vizuale ale cuvintelor; dimpotrivă, ea provine dintr-o inaptitudine de a propoziționa la un nivel mai complex, pentru că a citi înseamnă a utiliza simboluri care nu au sens decât în raport cu cuvintele, ele însele simboluri ale limbajului vorbit. Scrisul nu ar depinde nici el nici de un anumit centru, nici, după Wemicke, de incapacitatea pacientului de a-și dicta un text. Scrisul cere maximum de propoziționalitate, pentru că necesită alegerea si organizarea simbolurilor limbajului vorbit si scris, pentru realizarea sa manuală.

In final, Jackson consideră că a înțelege limbajul reprezintă un nivel de propoziționalitate mai mic decât de a-1 vorbi.

Localizarea cronogenă sau structura temporală a funcțiilor cerebrale și psihologice
Există două tipuri de localizare după von Monakow si Mourgue: localizarea sincronă și localizarea cronogenă.

Localizarea sincronă indică o proprietate mai mult mecanică a țesuturilor nervoase, prezentă mai ales în fazele inițiale ale dezvoltării, si care poate fi evidențiată în anumite situații de laborator. De exemplu, stimularea electrică a circumvoluțiunii frontale ascendente produce întotdeauna mișcări, fie de flexie, fie de extensie; dar aceste mișcări nu sunt decât elemente de organizare mai generală a acțiunii, care prezintă localizare cronogenă. De asemenea, mișcările necoordonate si fragmentare ale copilului după naștere fac și ele parte din localizarea sincrona, dar nu sunt decât etape în formarea mișcărilor mai complexe care vor apărea mai târziu și care vor deveni localizare cronogenă.

După von Monakow si Mourgue, învățarea mersului în poziție bipedă ilustrează bine principiul acestor două moduri de localizare. La naștere, mișcările copilului sunt fragmentate si fără legătură între ele; învățarea mersului cuprinde următoarele etape:
i) flexii ale gâtu-lui în leagăn;
ii) mișcări care îi permit să-si întoarcă tot corpul de la stânga la dreapta, mișcări fără obiect și fără direcție definită, incomplete, si care reprezintă încercări izolate;
iii) copilul își tensionează membrele inferioare, împingând în leagăn;
iv) într-un stadiu mai avansat, copilul se poate așeza în leagăn, este începutul cuceririi spațiului;
v) copilul ridicat în picioare nu se poate ține singur; în acest stadiu, pot fi observate mișcări necoordonate ale întregului corp;
vi) poate în sfârșit să se mențină în picioare, dar, ca si în stadiile anterioare, nu este vorba decât de acorduri temporare, fără legătură unele cu altele;
vii) copilul avansează, dar echilibrul său fiind instabil, trebuie încă susținut; este vorba de o veritabilă necoordonare statică si dinamică;
viii) mersul este posibil, dar numai în linie dreaptă si cu pași repezi.

Până în stadiul al optulea, componentele locomoției nu lucrează încă în comun, si nici succesiv. Chiar când copilul merge singur, i se întâmplă deseori să cadă, pentru că integrarea componentelor, care constituie situația de la adult, nu este încă realizată. Abia mai târziu vom asista la adaptarea corectă a mersului la accidentele terenului, la alegerea direcției, a scopului și a modalităților de avansare. Este vorba de "melodia cinetică" sau de localizarea cronogenă a mersului, adică rezultanta unei suite de nenumărate acte individuale, învățate succesiv. "Melodia cinetică" executată la un moment dat (mersul, îmbrăcatul, cântatul la pian etc.) nu este nimic altceva decât rezultanta unor acte extrem de complexe, care s-au derulat de un mare număr de ori în combinații diferite, si a căror mobilizare succesivă, când aprindem o țigară sau când scriem, se face în afara conștiinței.

Pentru ca "melodia cinetică să se poată desfășura normal, este indispensabil ca fiecare proces elementar sa fie suscitat la momentul potrivit și apoi să înceteze, pentru a permite intervenția normală a altor procese. 0 întârziere, o anticipare sau o perseverare în declanșarea unui proces elementar va perturba profund ansamblul acțiunii sau al funcționării psihologice. Acest lucru survine în urma unei leziuni cerebrale.
Cum toate funcțiile psihologice se desfășoară în timp, leziunea cerebrală va antrena o tulburare în succesiunea elementelor lor. Pro-gresia diaschisis-ului, prin modificarea organizării sinaptice, ar putea provoca o creștere a pragului de excitabilitate neuronală, a întârzierii sau devansării în sosirea impulsurilor nervoase. Aceste modificări pot sta la originea dezintegrării unui proces psihologic global, ca apraxia, afazia sau agnozia; procesele elementare care au făcut parte dintr-o anumită melodie cinetica s-ar emancipa față de controlul cortical si s-ar impune anarhic, în funcție de ponderea experienței trecute. Controlul ierarhic fiind pierdut sau diminuat, incoerența va lua locul subordonării.

Pe scurt, pentru von Monakow și Mourgue, leziunea cerebrală nu va distruge imaginile înmagazinate în creier, ci se va opune desfășurării unuii proces psihologic. Localizarea cronogenă îi face pe acești autori să nege existența autonomă a reprezentărilor vizuale. Imaginea unui obiect sau a unei persoane este mai mult decât: reprezentarea sa vizuală: este și o melodie cinetică ce rezultă din influențe reciproce, derulate în timp, între evenimente de origine cognitiva, vizuală, auditivă, olfactivă, tactilă și kinestezică etc. După părerea noastră, se poate regăsi o concepție. actuală a localizării cronogene în teoria ansamblurilor celulare a lui Hebb.

Noțiunile sale de ansambluri celulare, de secvențe de fază si de cicluri de faze exprimă într-o altă manieră succesiunea temporala a unor evenimente psihologice numite cronogene. Noțiunea de instinct, capitală în concepția lui von Monakow si Mourgue, este similară, în sens restrâns, noțiunii de motivație si de vigilență.
 



NOTA IMPORTANTA:
ARTICOLELE PUBLICATE IN PAGINA DE REFERATE AU SCOP DIDACTIC SI SUNT ELABORATE IN URMA UNEI DOCUMENTARI SUSTINUTE. ESTE STRICT INTERZISA PRELUAREA ARTICOLELOR DE PE SITE SI PREZENTAREA LOR LA ORELE DE CURS. Referatele din aceasta sectiune sunt trimise de diferiti colaboratori ai proiectului nostru. Referatele va sunt prezentate pentru COMPLETAREA STUDIULUI INDIVIDUAL, si va incurajam si sustinem sa faceti si voi altele noi bazate pe cercetari proprii.

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc. 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania