< Inapoi la Cuprins Referate

Referat trimis de: Radu Serban | ADAUGA UN REFERAT! - APASA AICI!

Fisiere Pascal

Fişiere text

Se numeşte fişier text o succesiune de caractere ASCII terminată cu caracterul ^Z . Putem considera fişierul ca fiind alcătuit din linii separate prin două caractere (cr şi lf ) şI care nu au în mod obligatoriu lungimea egală , deşi în practică de multe ori fişiere text cu o singură linie.

Fişierele text au o importanţă deosebită din două motive:
• Sunt direct afişabile
• Orice editor de texte lucrează cu fişiere de acest tip.

Structura generală a unui fişier text se observă în figura de mai jos.



Întrucât , în general , liniile nu au acelaşi număr de caractere , accesul la o anumită linie in fişier se face secvenţional (se citesc pe rând liniile , până se ajunge la linia căutată ).
În program , un fişier text se declară ca variabilă de tip predefinit şi anume text:
VAR a, b :text;
Pentru a face legătura între numele fişierului din program şi numele său de suport extern pe care se află sau se creează , se foloseşte procedura assign.
Apelul procedurii se realizează prin :
ASSIGN (nume fişier în program , ‘nume fişier pe suport extern ‘).
 

Exemplul 1            var a:text;

                                     ..........

                                    assign(a,'f1.dat')

În acest caz , fişierul va fi creat sau se va găsi în directorul în care ne aflăm şi se numeşte f1.dat.
O formă echivalentă pentru assignare de acest tip este:
 

                                     Exemplul2     

      var a:text;

b:string;

...........

b:='f1.dat'

assign(a,b)

Exemplul3
Fişierul se găseşte sau se va găsi pe a şi va avea numele t.txt.

var a:text;

............

assign (a,'a:\t.txt')

Exemplul4
Fişierul se găseşte sau se va găsi pe C în subdirectorul v al directorului h şi se numeşte util

 

      var a:text;

............

assign (a,c:\h\v\util).

CREAREA ŞI EXPLOATAREA FIŞIERELOR TEXT

Odată declarat şi efectuată legătura între numele său din program şi numele său depe suport extern, un fişier se poate crea. Procedura care deschide deschide un fişier pentru a fi creat este rewrite. Formula generală este:

REWRITE (variabila fişier).

Scrierea înregistrărilor în fişier se face utilizând două proceduri – WRITE şi WRITELN. pentru început, vom face scrieri şi citiri în fişier utilizând numai variabile de tip string. Din acest motiv vom prezenta o formă simplificată a procedurilor enunţate. Forma de apel simplificată a procedurii WRITELN este:
WRITELN (var Fişier, variabilă de tip string);
Procedura WRITE scrie o linie în fişier, conţinutul liniei este dat de conţinutul variabilei de tip string şi marchiază sfârşiitul de linie (CR, LF).
După ce a fost creat, fişierul se închide (se marchează sfârşiitul de line).
Inchiderea se face utilizând procedura close. Forma generală a acesteia este:
CLOSE (nume fişier).

Programul următor creează un fişier text cu mai multe linii.

program txt1;

var   f:text;

      a:string;

begin

   assign(f,'f1.dat');

   rewrite(f);

   while not eof do

   begin

      readln(a);

      writeln(f,a)

   end;

   close(f)

end.

Datele sunt introduse de la tastatură .Să presupunem că introducem următoarele date:
Asdfghj(ENTER)
12weh(ENTER)
a g(ENTER)
1 ^z(ultimul caracter introdus s-a obţinut tastând (CTRL+Z).
Fişierul creat va conţine 4 linii:

Linia 1 asdfghj
Linia2 12weh
Linia3 a g
Linia4 1

Liniile sunt separate cu CR+LF. Funcţia booleană EOF ia valoarea TRUE dacă este întâlnit caracterul ^z (acesta va marca sfârşiitul introducerii datelor).
Considerăm programul următor ce creează un fişier text.

program txt3

var   f:text;

      a:string:

begin

   assign(f,'f2.dat');

   rewrite(f);

   while not eof do

begin

      readln(a);

      write(f,a)

      end;

      close(f)

end.

În acest program am înlocuit procedura WRITELN cu procedura WRITE . Consecinţa? La acelaşi şir de intrare, noul fişier text va avea o singură linie ce conţine toate caracterele introduse, mai puţin CR. Putem acum prezenta forma simplificată a procedurii WRITE. Aceasta este:
WRITE (variabilă de tip string).
Are rol de a scrie în fişier conţinutul variabilei string dar nu marchează sfârşitul de linie. Astefel, la un eventual apel ulterior al acestei proceduri se va scrie în continuarea liniei.
Este normal să şi citim fişierul creat anterior.
Pentru aceasta, trebuie prezentate alte trei proceduri: RESET, READLN, READ.
Procedura RESET deschide un fişier pentru citire şi are forma generală:
RESET (variabilă fişier)
Pentru procedurile READ şi READLN se vor prezenta forme simplificate.
Forma procedurii READLN este:
READLN (var fişier, variabilă de tip string)
Citeşte maxim 256 de caractere din linia curentă a fişierului. Dacă linia are mai puţin de 256 de caractere este citită toată iar conţinutul efectiv al variabilei de tip string va fi fişierul de caractere până la CR. Indiferent de caz, după citire se trece la linia următoare a fişierului. Funcţia booleană EOF (VARIABILĂ FIŞIER) ia valoarea TRUE dacă s-a la sfârşiitul fişierului , în caz contrar ia valoarea FALSE.
Programul următor citeşte fişierul creat cu ajutorul lui WRITELN.

program  txt3;

var   f:text;

      a:string:

begin

    assign(f,'f1.dat');

    reset(f);

    while not eof do

    begin

       readln(f,a);

       writeln(a)

    end;

end.

procedura READ are forma generală :
READ (var fişier, variabila de tip string)
Pentru a înţelege exact cum funcţionează READ ne imaginăm o linie de fişier cu mai mult de 256 de caractere . După deschiderea fişierului şi plasarea la începutul acestei linii apelăm pentru prim dată READ .Vor fi citite 256 (dacă au mai rămas atâtea caractere necitite în linie) sau câte au mai rămas până la întâlnirea sfârşitului de linie .În programul txt4 se citeşte fişierul text f2.dat (cel creat pe o singură linie ).

program  txt4;

var   f:text;

      a:string;

begin

   assign(f,'f1.dat');

   reset(f);

   while not eof(f) do

   begin

      read(f,a);

      writeln(a)

   end;

end.

Oare variabilele de tip string sunt singurele care se pot scrie şi citi din fişiere? Răspunsul la această întrebare este negativ , şi cum este momentul să prezentăm instrucţiunile de citire şi scriere în mod generalizat.
Atât cu READ cât şi cu READLN se pot citi mai multe tipuri de variabile :
• De tip char
• De tip string
• De tip numeric
Forma lor generală este:
READ(var nume fişier, v1[,v2,…,vn]);
READLN(var nume fisier,v1[,v2,…,vn]);
Variabilele v1…vn sunt de tipurile prezentate anterior .
Procedura READLN se execută la fel ca READ după care se face saltul la linia următoare .
Pentru a înţelege exact modul de citire (scriere) a acestei variabile , să ne imaginăm întregul fişier text(ca însuşire de caractere ASCII). De asemenea , ne imaginăm o săgeată (se numeşte pointer) care ne indică în permanenţă la care caracter am ajuns. Când deschidem un fişier pentru citire , pointer-ul indică primul caracter din prima linie a acestuia. Considerăm, de asemenea, mulţimea caracterelor ASCII împărţită în două submulţimi:
• cu rol de separare (spaţiu, CR, LF, TAB, BACKSPACE, BELL) .
• submulţimea alcătuită din restul caracterelor.

CITIREA VARIABILELOR DE TIP CHAR

Se citeşte acel caracter care se găseşte pe poziţia curentă a pointer-ului (nu interesează dacă este vorba de caractere care au un rol separator. După citire , pointer-ul avansează în fişierul cu un caracter . Că este aşa , o demonstrează programul următor:

program txt5;

var   f:text;

      a:char;

begin

   assign(f.'f1.dat');

   reset(f);

   while not eof(f) do

   begin

      read(f,a);

      write(a)

   end

end.

Acest program listează fişierul creat la începutul lucrării. Liniile apar listate exact în ordinea în care au fost introduse (se ştie că f1.dat a fost creat pe mai multe linii).


CITIREA VARIABILELOR DE TIP STRING


Aceste variabile se citesc din poziţia curentă a cursorului până este citit numărul de caractere necesar tipului sau până s-a ajuns la sfârşit de linie. Programul următor demonstrează acest fapt (dacă linia 1 a fişierului are 3 caractere , se vor tipări două pe un rând şi unul pe al doilea rând). După citirea unei astfel de variabile , pointer-ul se află sau pe caracterul ce urmează după ultimul caracter citit sau pe CR. În situaţia în care pointer-ul se află pe CR şi se forţează o nouă citire de tip string , se returnează şirul vid.

program  txt6;

var   f:text:

      a:string[2];

      b:string;

begin

   assign(f,'f1.dat');

   reset(f);

   read(f,a);

   writeln(a);

   read(f,b);

   writeln(b)

end.

CITIREA –VARIABILELOR DE TIP NMERIC

Se plecă de la poziţia curentă a pointer-ului . Dacă se întâlneşte un caracter separator , pointer-ul care la următorul caracter şi procedeul se repetă până s-a ajuns la un caracter ce nu este separator sau până când s-a ajuns la sfârşit de linie. În al doilea caz , se solicită o nouă linie , iar pointer-ul sare la începutul liniei următoare . În primul caz , se tastează caracterele cuprinse între poziţia curentă a pointer-ului şi primul caracter separator. Dacă acestea se încadrează în diagrama de sintaxă pentru întreg (dacă se citeşte un tip întreg ) sau real(dacă se citeşte un tip întreg) , citirea se face , iar pointer0ul se aşează pe primul caracter separator ; dacă sintaxa nu este îndeplinită , programul se încheie cu eroare.
Exemple
Avem următoarele variabile a:integer , e:real , d:string[2].
• Se execută read (f,a,f,e); pointer-ul este poziţionat pe primul caracter din linie , iar linia este bbb12b34bbbbt (prin b am notat caracterul blanc). În urma execuţiei vom avea : a=12 , f=34 , d=bbbbt.
• Se execut[ read (f,d,e,f) , prima linie din fişier este bm iar a doua 2b3 (prin b am notat blanc). Variabila d va conţine bm ,e va conţine şirul vid , iar f va fi 2.
• Se execută read(a) iar prima linie din fişier va fi 3t (pointer-ul va fi poziţionat pe primul caracter din linie). Execuţia se încheie cu o eroare (a nu respectă tipul numeric).
Procedura READLN fără parametri de tip variabilă produce saltul pe linia următoare (exemplul READLN(F) ) , iar cu parametri , după ce a reuşit tentativa de citire se sare pe linia următoare.
Pentru scriere , se folosesc procedurile WRITE şi ERITELN .Forma generală a acestor proceduri WRITE este:
WRITE (var nume fişier , v1[v2,…,vn])
unde v1,v2,…,vn reprezintă nume de variabile sau date ce se scriu în fişier.
Procedura WRITELN are forma generală:
WRITELN(var nume fişier , v1 [v2,…,vn] ).
Parametri au aceeaşi semnificaţie ca la procedura WRITE. Spre deosebire de WRITE , după scriere procedura WRITELN încheie linia din fişier (scrie CR şi LF) şi trece pe linia următoare ( pointer-ul este poziţionat pe primul caracter al liniei următaoare ). Se pot scrie de tipul:
• Numeric (întreg sau real );
• Char;
• String;
• Boolean;
Scrierea se poate faceîn două feluri:
• Cu format implicit ;
• Cu format explicit.

SCRIEREA CU FORMAT IMPLICIT

În toate aceste cazuri , se scrie incepând din poziţia curentă a pointer-ului .
• Datele întregi se scriu cu toate cifrele semnificative , iar dacă numărul este negativ , se scrie în faţa semnului -;
• Datele reale se scriu în forma ştiinţifică (exemplu : -3.35 se scrie –3.3500000000E-01 ) care se citeşte ce numaăr (cu semn ) * 10 la puterea (cu semn) ;
• Datele de tip caracter se scriu pe o singură poziţie ;
• Datele de tip string se scriu pe o lungime efectivă a şirului;
• Pentru o dată de tip boolean se scriu TRUE sau FALSE;

SCRIEREA CU FORMAT EXPLICIT

SCRIEREA DATELOR DE TIP ÎNTREG

Pentru fiecare variabilă întreagă (prezentă în instrucţiunea de scriere ) se poate preciza numărul m de poziţii pe care se face scrierea .
Exemplu : WRITE (F,A :6) .
În cazul în care numărul de poziţii ocupate de un număr este mai mare decăt numărul m , parametrul este ignorat , iar dacă m este mai mare decât numărul de poziţii ocupate efectiv , numărul se scrie aliniat dreapta (se va ţine cont de faptul ca un număr negativ va fi precedat de semn).

SCRIEREA DATELOR DE TIP REAL

Pentru aceste date se pot preciza doi parametri m şi n.
Exemplu WRITE ( f,a:5:2)
unde a este o variabilă reală , m are valoarea 5 iar n are valoarea 2 .
Parametrul m specifică numărul de poziţii pe care se csrie data reală.
Parametrul n specifică numărul de poziţii rezervate părţii zecimale(exclusiv punctul). În cazul în care sunt prezenţi ambii parametri , numărul se scrie în forma cunoscută nouă şi anume cu punct (de exemplu 23.67) .Dacă valoarea parametrului m este prea mică (numărul ocupă mai multe poziţii) , ea este ignorată (se scrie numărul cu toate cifrele lui), numărul va fi scris rotunjit cu un număr de zecimale egal cu valoarea lui n. În cazul în care numărul aliniat dreapta (în faţă se pun blancuri). Dacă parametrul m are o valoare prea mică , numărul este rotunjit , iar dacă are o valoare prea mare , el este aliniat la dreapta.

SCRIEREA DATELOR DE TIP CARACTER

Pentru aceste date se poate folosi numai parametrul m care semnifică numărul de poziţii pe care se scrie acesta. Dacă m este mai mare decât 1 , datase scrie aliniată la dreapta , iar în faţă se pun blancuri.

SCRIEREA DATELOR DE TIP STRING

Pentru date de acest tip, se iau în considerare lungimea efectivă a şirului şi valoarea parametrului m ce specifică numărul de poziţii pe care se face scrierea. În cazul în care valoarea lui m este mai mică decât lungimea efectivă a şirului, acestea se ignoră, şirul va fi scris pe lungimea sa efectivă. Dacă valoarea lui m este mai mare decât lungimea efectivă a şirului, acesta este scris pe m poziţii aliniat dreapta, iar în faţă se pun blancuri.

CRIEREA DATELOR DE TIP BOOLEAN

Avem numai două astfel de date, TRUE şi FALSE. Şi pentru date de acest tip se poate preciza numărul de poziţii pe care să se facă scrierea. Dacă numărul de poziţii este mai mic, se ignoră, iar dacă este mai mare, acestea se scriu aliniat dreapta, în faţă se pun blancuri (ex. WRITE (f, TRUE:9)).

ALTE PROCEDURI ŞI FUNCŢII CARE LUCREAZĂ CU FIŞIERE TEXT

PROCEDURA APPEND

Această procedură are rolul de a deschide un fişier text care a creat pentru extindere (scriere la sfârşit de fişier). Forma generală este APPEND (var fişier text.
În situaţia în care fişierul nu există , se generează o eroare de intrare ieşire.
Pentru un fişier deschis cu APPEND este posibilă numai operaţia de scriere. În exemplul care urmează , se adaugă alte linii fişieruului f1.dat.

program  txt;

var  f:text;

     a:string;

begin

  assign(f,'f1.dat');

  append(f);

  while  not  eof  do

  begin

    readln(a);

    writeln(f,a)

  end;

  close(f);

end.

FUNCŢIA EOLN

Are ca parametru formal o valoare fişier şi este de tip boolean. La execuţie , funcţia întoarce valoarea TRUE dacă pointer-ul este la sfârşit de linie şi FALSE în caz contrar.
In progranul care urmează se tipăreşte ultumul caracter al primei linii pentru un fişier text crteat anterior.

program  txt7;

var  f:text;

     a:char;

begin

assign(f,'f1.dat');

reset(f);

while not eoln(f) do read(f,a);

writeln(a);

close(f)

end.

FIŞIER TEXT STANDARD

FIŞIERELE INPUT ŞI OUTPUT

Aceste fişiere se consideră declarate (nu mai este necesară declararea lor ca fişier text). Ele se asignează în mod automat la tastatura INPUT şi monitor OUTPUT. În situaţia în care procedurile READ, READLN, WRITE, WRITELN nu au precizată la apel variabila fişier, aceasta este considerată automat IMPUT pentru procedurile de citire şi OUTPUT pentru procedurile de scrieere.
Toate operaţiile de citire şi scriere efectuate în programele din capitolele anterioare au fost făcute cu aceste fişiere.

FIŞIERUL PRN

Dacă dorim ca rezultatele programului să fie scrise la imprimantă, folosim fişierul standard PRN. Aceasta se declară în cadrul proce4durt5ii ASSIGN ca nume extern pentru fişier.
Vom lua, ca exemplu , o imprimantă care scrie pe hârtie de format A4 (coală normală de scris). Se consideră că pe o astfel de coală se pot scrie 55 de rânduri. În programul care urmează vom scrie în primele două rânduri texte, după care se sare la pagină nouă (se scriu 53 de rânduri vide cu ajutorul procedurii WRITELN) .

program txt;

var  imp:text;

     i:integer;

       begin

  assign(imp,’prn’);

  rewrite(imp);

  writeln (imp,’am scris un text');

  writeln(imp,’am scris alt text’);

  for i:=1 to 53 do writeln(imp);

close(imp);

end.

Regulile prin care se scriu diversele date la imprimantă sunt aceleaşi ca pentru oricare alt fişier text.

VALIDAREA OPERAŢIILOR DE INTRARE / IEŞIRE

Din categoria operaţiilor de intrare / ieşire fac parte citirile , scrierile în şi din diverse fişiere dar şi operaţii cum ar fi deschiderea unui fişier pentru citire sau scriere. Nu întotdeauna aceste operaţii se desfăşoară în mod normal. Să ne imaginăm următoarea situaţie : programul nostru citeşte o variabilă numerică şi noi, din greşeală introducem o literă . Programul se va opri şi va da un mesaj de eroare. Poate veţi spune
Că trebuie să fim atenţi la introducerea datelor . Dar sunt situaţii în care erorile sunt inerente . De exemplu, pentru a crea un fişier ce se foloseşte în practică (şi nu unul didactic, care are doar câteva linii) se introduc mii de date. Este aproape imposibil ca la introducerea lor să nu se greşească –caz în care ar trebui să o luăm de la capăt. Ce este de făcut pentru preîntâmpinarea acestor situaţii? Limbajul Turbo Pascal ne permite să prevedem în program astfel de cazuri şi să acţionăm în consecinţă.
Presupunem că programul pe care l-am conceput nu a prevăzut posibilitatea ca operaţiile de intrare / ieşire să nu se desfăşoare în mod corespunzător. În acest caz programul se încheie cu eroare (se afişează codul erorii). Într-un prim pas , este necesar ca programul să nu se oprească într-o astfel de situaţie. Pentru aceasta există o posibilitate şi anume directiva de4 compilare {$I} ce poate avea două valori {$i-} şi {$i+} . Directiva {$i-} determină ca toate operaţiile de intrare / ieşire cuprinse între ea şi directiva {$I+} sau sfârşitul programului să nu determine întreruperea acestuia.
Ne putem întreba ce realizăm dacă procedăm astfel , pentru că oricum rezultatele vor fi eronate. Există posibilitatea să determinăm dacă operaţia de intrare / ieşire a reuşit sau nu . Funcţia IORESULT (funcţie de tip byte care se găseşte prezentă în unit-ul SYSTEM ) ne ajută în acest sens. În cazul unei opraţii reuşite , la execuţie funcţia ia valoarea 0, în caz contrar ia valoarea diferită de 0. Pin testul valorii pe care o furnizează această funcţie avem posibilitatea să reluăm operaţia până când ea reuşeşte. În cele ce urmează se va da mai multe exemple ca re au menirea să convingă de utilitatea de a lucra în acest mod.

Exemplul 1:

program  v1;

var  a:=integer;

begin

      repeat

        write('a=');

        {$i-} readln(a) {$i+}

   until  ioresult=0

end.

Exemplul 2:

Să presupunem că se doreşte crearea unui fişier text. Deschiderea lui pentru scriere se face utilizând procedura REWRITE. În situaţia în care pe suport se găseşte alt fişier cu acelaşi nume , acesta din urmă este şters. Este bine să fim avertizaţi în acest sens. Prin urmare , se încearcă deschiderea fişierului care urmează a fi creat (prin RESET). Dacă el se găseşte pe suport , funcţia IORESULT va lua valoarea 0 iar în caz contrar va lua valoarea 1. În cazul în care aceasta ia valoarea 0, operatorul va decide dacă fişierul se va crea(deci cel vechi se distruge) sau nu.

program v2;

var  f:text;

     a:string;

     rasp:char;

begin

  write('Dati  numel fisierului ce se va crea  ');

  readln(a);

  assign(f,a);

  {$i-}  reset(f)  {i+};

  if ioresult<>0 then

  begin

    write  (Fisierul  se gaseste pe suport.Continuam?  (y/n');

    readln(rasp)

  end;

  if  rasp='y'  then

  begin

    writeln   ('Fisierul  a fost  sters');

    rewrite(f)

  end

end.

Exemplul 3:

Dorim să scriem un text la imprimantă . Există mai multe motive pentru care tentativa noastră poate eşua:
• Imprimanta nu este deschisă;
• Imprimanta nu este ON LINE;
• Nu am pus hârtie.
În toate aceste cazuri , un program neprotejat se opreşte . Programul care urmează scrie mesajul până când operaţia de scriere reuşeşte (IORESULT ia valoarea 0).

program  v3;

var  imp:text;

begin

   assign(imp,'prn');

   rewrite(imp);

   repeat

     {$i-}  writeln(imp, 'un mesaj');

   until  ioresult=0

end.

ALTE TIPURI DE VALIDĂRI

VALIDAREA NATURII DATELOR

Din acest punct de vedere datele se pot clasifica astfel:
• Date numerice ( numere întregi şi reale);
• Date alfabetice (nu conţin cifre, sunt formate din literele mari şi mici ale alfabetului);
• Date alfanumerice (conţin atât literele alfabetului cât şi cifre).
Să presupunem că se doreşte citirea unor nume de persoane . Evident, acestea sunt date alfabetice. Cum putem testa dacă nu cumva , din greşeală , în cadrul unor nume nu s-au introdus şi cifre? Exemple de acest tip ar putea continua.

TESTATREA NATURII NUMERICE A DATELOR

O modalitate de test numeric a fost deja prezentat (prin introducerea unei litere la citirea unei variabile numerice funcţia IORESULT ia valoarea 0).
Există şi o altă modalitate de a efectua acest test. Pentru aceasta se procedează astfel :
• Citirea datei se face într-o variabilă de tip string (deci se pot introduce orice fel de date)
• Se face o tentativă de conversie din tipul string în tipul numeric solicitat (procedura VAL)
• În situaţia în care tentativa reuşeşte , data introdusă a fost numerică
• În caz contrar , data introdusă nu a fost numerică deci se reia citirea .
Această modalitate de lucru prezintă şi mari avantaje de a ne oferi posibilitatea să tastăm numărul de cifre introduse , prin analiza lungimii şirului de tip string (funcţia LENGTH)
În programul care urmează se citeşte o dată care trebuie să fie numerică şi să fie scrisă pe trei cifre (care pot fi şi 0).

program  v4;

var  a:string;

     c_er,b:integer;

begin

  repeat

    write('b=');

    readln(a);

    val(a,b,c_er)

  until (c_er=0)and(length(a)=3)

end.

TESTAREA NATURII ALFABETICE A DATELOR

Pentru acest test se procedează astfel:
• Literele mari şi mici ale alfabetului alcătuiesc o mulţime şi se declară constante
• Citirea se face într-o variabilă de tip string
• Se testează toate caracterele şirului citit
• Dacă cel puţin un caracter nu aparţine mulţimii considerate , citirea se reia.
În programul care urmează se explică acest test.

program  v5;

const  alfabet=['a'..'z','A'..'Z'];

var a:string;

    i,c_er:integer;

begin

  repeat

    c_er:=0;

    write('dati data ');

    readln(a);

    for i:=1 to length(a) do

      if not (a[i] in alfabet thenc_er:=1

  until  c_er=0

end.

Datele alfanumerice nu necesită validitate.
Toate tipurile de validare prezentate aici sunt valabile indiferent de tipul de fişier ales.


FIŞIERE CU TIP

Fişierele cu tip sunt construite din articole cu lungime fixă , de acelaşi tip , motiv pentru care se mai numesc şi fişiere cu prelucrare la nivel de articol.
Tipul fişier cu tip se declară conform figurii de mai jos:



EXEMPLE de declarare

• Se declară două fişiere ale căror articole sunt construite dintr-un singur octet:

type  fisoct=file of byte

var f1,f2:fisoct;

Aceleaşi două fişiere se pot declara printr-un tip anonim:

var f1,f2 : file of byte

• Se declară un fişiere ale carui articole sunt numerice îtregi :

type  fisint=file  of   integer;

................................

var  a:fisint;

• Se declară un fişier cu articole de tip record:

type   inreg=record

    nume:string[30];

    varsta:bvyte

    end;

    fisier=file  of  inreg;

var f:fisier;

Ca şi pentru fişierele text , procedura ASSGN face legătura între numele fişierului din program şi numele de pe suportul extern. Forma generală este :
ASSIGN(nume fişier în program,’nume estern’).
Numele extern este de tip string.
Exemplu : assign (f,’fişier’) unde f reprezintă numele variabilei fişier în program ier ‚fişier’ reprezintă numele sub care aceasta se găseşte pe suport.

CREAEA FIŞIERELOR CU TIP

Pentru a putea realiza o astfel de operaţie , trebuie cunoscute câteva proceduri şi funcţii.
Procedura REWRITE are forma generală:
REWRITE (var fişier)
şi are rolul de a deschide un fişier spre a fi creat în situaţia în care există un fişier cu acelaşi nume , acesta se distruge. Din acest motiv , este bine să se facă testul de existenţă .
Procedura WRITE are forma generală:
WRITE(var fişier,v1…vn)
Parametrii v1…vn reprezintă variabile ce vor fi scrise în fişier . Principiul de execuţie este următorul:
• Se scrie prima înregistrare preluată din cadrul variabilei v1;
• Se scrie a doua înregistrare preluată din cadrul variabilei v2
.
.
.
• Se scrie înregistrarea n din cadrul variabilei vn;
• Pointer-ul se poziţionează pe următoarea înregistrare.

Funcţia booleană EOF are forma generală:
EOF (var fişier)
Şi returnează TRUE dacă pointer-ul se găseşte la sfârşit de fişier, în caz contrar returnează FALSE.
Procedura CLOSE are forma generală:
CLOSE (var fişier)
Şi are rolul de a închide fişierul.
În programul care urmează , după fiecare înregistrare citită da la tastatură şi scrisă în fişier, utilizatorul este întrebat dacă să se continue sau nu. După ce au fost scrise toate înregistrările, fişierul se închide.

program  ft1;

type inr= record

            nume:string[10];

            varsta:byte

          end;

fisier=file  of  inr;

var  inreg:inr;

     f1:fisier;

     c:char;

begin

  assign(f1,'fdat');

  rewrite(f1);

  repeat

    write('nume');

    readln(inreg.nume);

    write('varsta');

    readln(inreg.varsta);

    write(f1,inreg);

    write('comtinuati ? (y/n) ');

    readln (c);

  until c='n';

  close(f1)

end.

Evident , nu este obligatoriu ca un fişier să se creeze de la tastatură , e3l poate fi creat utilizând informaţii preluate din alte fişiere, însă pentru aceasta trebuie să ştim cum se citeşte un fişier.
Pentru a fi citit, un fişier se deschide cu ajutorul procedurii RESET, care are forma generală:
RESET(var fişier).
Procedura READ are rolul de a citi una sau mai multe înregistrări ale unui fişier. Forma generală a acestei proceduri este:

READ (var fişier, v1,v2,…vn).

Principiul de execuţie este următorul:
• Se citeşte înregistrarea pe care se află pointer-ul în variabila v1;
• Pointer-ul trece pe următoarea înregistrare care este citită în variabila v2;
• Procedeul continuă până când este citită variabila vn şi pointer-ul se plasează pe următoarea înregistrare necitită sau pe marcajul de sfârşit de fişier.
Programul care urmează citeşte fişierul creat anterior şi îl tipăreşte pe monitor.

program ft2;

type inr=record

           nume:string[10];

           varsta:byte

         end;

fisier=file  of  inr;

var  inreg:inr;

     f1:fisier;

begin

  assign(f1,'fdat');

  reset(f1);

  while not eof(fi) do

  begin

    read (f1,inreg);

    writeln(inreg.nume, ' ',inreg.varsta)

  end;

  close(f1)

end.

Aplicaţie:

Concatenare de fişiere

Dacă se dau două fişiere , prin operaţia de concatenare a lor se înţelege crearea cu ajutorul lor a unui al treilea fişier care conţine înregistrările celor două în ordinea următoare: înregistrările primului fişier urmate de înregistrările celui de-al doilea fişier.
Programul care urmează concatenează două fişiere. În esenţă , pentru a realiza această operaţie, se procedează astfel:
• Se deschid toate fişierele (două pentru citire , unul pentru scriere);
• Toate înregistraările primului fişier se copiază în cadrul celui de-al treilea;
• Toate înregistrările celui de-al doilea fişier se copiază, în continuare, în cadrul celui de-al treilea;
• În final, se închid cele trei fişiere.

program ft3;

type  inr= record

             nume:string[10];

             varsta:byte

           end;

fisier=file  of  inr;

var inreg:inr;

    f1,f2,f3:fisier;

begin

  assign(f1,'fdat');

  assign(f2,'fdat1');

  assign(f3,'fdat2');

  reset(f1);

  reset(f2);

  rewrite(f3);

  while not eof(f1) do

  begin

    read (f1,inreg);

    write(f3,inreg);

  end;

  while not eof(f2) do

  begin

    read(f2,inreg);

    write(f3,inre4g);

  end;

  close(f1);

  close(f2);

  close(f3);

end.

PROCEDURA SEEK ŞI FUNCŢIA FILESIZE

Înregistrările unui fişier cu tip au aceeaşi lungime. Fiecărei înregistrări i se poate asocia un număr de ordine cuprins între 0 (pentru prima înregistrare) şi n-1 (pentru înregistrarea n). Datorită lungimii fixe a înregistrărilor, acestea pot fi accesate direct (se poate poziţiona pointer-ul pe înregistrarea cu un anumit număr de ordine). Este firesc să fie posibil acest lucru, întrucât dacă se doreşte să poziţionăm pointer-ul pe înregistrarea i, adresa de început a acesteia (a primului ei octet) se obţine înmulţind lungimea unei înregistrări cu i (înregistrările sunt numerotate între 0 n-1).
Procedura SEEK are forma generală:
SEEK (var fişier, număr înregistrare)
Şi are rolul de a poziţiona pointer-ul pe înregistrarea cu numărul de ordine ’număr înregistrare’ .
Funcţia FILESIZE având forma generală :
FILESIZE (var fişier)
Este tip longit şi furnizează numărul de componente pe care le are fişierul. Dacă din rezultatul furnizat de această funcţie se scade 1, obţinem numărul de ordine al ultimei componente din fişier.
În programul care urmează , se listează un fişier utilizând funcţia FILESIZE

program ft4;

type inr= record

            nume :string[10];

            varsta:byte

          end;

fisier=file  of inr;

var inreg;inr;

    f1:fisier;

    i:integer;

begin

  assign(f1,'fdat2');

  reset(f1);

  for i:=0 to filesiye(f1)-1 do

  begin

    read (f1, inreg);

    writeln(inreg.nume, ' ',inreg.varsta);

  end;

  close(f1)

end.

[vezi continuarea referatului ->]

   Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru bacalaureat, teze nationale, etc.