REZUMAT

Cunoasterea si investigarea structurii de personalitate a liderului militar ne furnizeaza informatii suficiente pentru a determina stilul de conducere cel mai des utilizat. Aplicând un ansamblu corelat de probe psihologice se poate alcatui o tipologie a structurii de personalitate si a stilului de conducere derivat din functionarea acesteia. Prezentam câteva profile psihologice reprezentative pentru liderii militari.

Cuvinte cheie: structura de personalitate, stil de conducere, potential intelectual general, locus de control, charisma.

Argument

În toata lumea civilizata, conducerea reprezinta o problema care este intens studiata, deoarece stilul conducatorului conditioneaza eficienta oricarei organizatii sociale. Acesta reprezinta unul din motivele pentru care preocuparile stiintifice actuale se axeaza pe studierea mijloacelor de perfectionare a conducerii si pe alegerea liderilor care prezinta abilitati si capacitati pentru exercitarea cu succes a unor astfel de functii.

Premiza fundamentala de la care se porneste este aceea ca liderul conteaza, ca oamenii din vârful ierarhiei influenteaza în mod cert productivitatea oricarei organizatii. Prin stabilirea de standarde, obiective si prioritati un lider poate sa aduca schimbari în performanta de zi cu zi. El poate permanent sa-i influenteze sensul evolutiei prin stabilirea unei viziuni strategice si formularea obiectivelor pe termen lung. Dintre diferitele feluri de organizatii, una din cele mai implicate în evolutia de ansamblu a întregii societati, o reprezinta organizatia militara.

În domeniul militar problematica conducerii capata o importanta si un specific aparte, deoarece pregatirea personalului si organizarea activitatilor se realizeaza în perspectiva unor conditii de activitate cu care nu se confrunta în prezent, si care pot furniza multe elemente imprevizibile, mult modificate fata de asteptarile si previziunile organizatorice. Restructurarile rapide din domeniul profesiei militare, implicatiile aderarii tarii noastre la aliantele militare internationale, participarea cu efective în teatrele de operatii, atrag tot mai frecvent atentia asupra însusirilor pe care cei din fruntea ierarhiei militare trebuie sa le detina pentru a putea organiza si coordona complexele activitati care se deruleaza în sistemul militar. Din acest motiv, cunoasterea particularitatilor psihice ale conducatorilor, selectia si formarea lor reprezinta un obiectiv care detine prioritate.

Obiectivele lucrarii se subsumeaza cerintelor exprimate anterior si se refera la:
1. Studierea relatiilor de interdependenta reciproca dintre structura de personalitate si stilul de conducere, ca dimensiuni fundamentale ale comportamentului liderului militar.
2. Alcatuirea unor tipologii a structurii de personalitate si a stilurilor de conducere specifice liderului militar.

Ipoteze
1. Presupunem ca structura de personalitate ca expresie a trasaturilor generale, stabile si esentiale ale liderului militar se manifesta cu pregnanta în stilul de conducere pe care acesta îl abordeaza în organizatia militara.

Din aceasta ipoteza deriva urmatoarele ipoteze de lucru:
1. a. Este de asteptat ca persoanele echilibrate din punct de vedere al structurii de personalitate sa detina si un stil de conducere eficient, orientat adecvat spre rezolvarea sarcinilor si spre problematica umana.
1. b. Este de asteptat ca persoanele care înregistreaza accentuari si disfunctionalitati de o anumita intensitate la nivelul structurii de personalitate, (manifestate în relationarea interpersonala, în maturizarea sociala si care sunt inadecvat motivate pentru activitati intelectuale), sa detina si un stil de conducere mai putin eficient sau ineficient.

2. Este de asteptat ca nivelul de dezvoltare a potentialului intelectual general sa constituie o premiza favorabila pentru exercitarea unor functii de conducere, prin garantia pe care o furnizeaza privind rapiditatea, eficienta si flexibilitatea adaptarii la sarcini dificile, noi si complexe.

3. Presupunem ca locul situarii controlului comportamentului este o dimensiune cardinala, care influenteaza atât functionarea structurii de personalitate în ansamblu, cât si stilul de conducere al liderului.
Repere metodologice

Cercetarea noastra a utilizat mai multe probe psihologice, deoarece recomandarile recente ale Asociatiei internationale a psihologilor prevad utilizarea a cel putin 10 probe, pentru a avea încredere în diagnoza psihologica si mai ales în formularea prognozei privind evolutia ulterioara a persoanei investigate. Aceste au fost:

1. Chestionarul de potential de lider C. h. T. r;
2. Chestionarul de evaluare a stilului de conducere C. L.;
3. Testul de abilitati generale Wonderlik (T. A. G.);
4. Testul de inteligenta Domino (D. 48);
5. Chestionarul de personalitate Freiburg;
6. Inventarul de personalitate California C. P. I.;
7. Scala de locus de control intern- extern Rotter.

Descrierea lotului de subiecti
Am utilizat în cercetarea noastra un lot de 160 de subiecti, lideri militari, care se prezentau pentru selectie în vederea admiterii la Academia de Înalte Studii militare (A. I. S. M.).

Subiectii aveau vârste cuprinse între 30 si 38 de ani si grade militare de capitan si maior. Toti subiectii îndeplinisera functii de conducere si obtinusera calificative profesionale de F. Bine, care au constituit criteriul de selectie pentru a primi recomandarea de participa la examenul de selectie pentru admiterea în U. N. A.

Subiectii sunt absolventi ai Academiilor de forte- terestre, aeriene sau navale, cu durata de 4 ani si cu specific de Management al resurselor de aparare.

Analiza rezultatelor

I. Analiza rezultatelor la probele de performanta intelectuala s-a realizat prin raportarea scorurilor brute la etaloanele special alcatuite pentru aceasta categorie profesionala. Etalonarea s-a facut în 9 clase.

II. Analiza rezultatelor la probele de potential de lider
S-au utilizat doua modalitati de analiza:
1. S-a procedat la utilizarea unui etalon în trei clase normalizate care cuprindeau urmatoarea repartizare a frecventelor:
prima clasa - scoruri brute situate între valoarea bruta cea mai mica si media minus 1 abatere standard;
clasa 2- scoruri brute situate între valoarea bruta aflata din calcularea mediei minus 1 abatere standard si media.
clasa 3- scoruri brute situate între medie plus/ minus 1 abatere standard.
2. S-a încadrat fiecare scor brut obtinut într-un etalon în noua clase, special alcatuit pentru aceasta categorie profesionala.

III. Analiza rezultatelor la chestionarul de personalitate C. P. I a fost efectuata în scopul realizarii unei tipologii a structurii de personalitate pe care o detin liderii militari investigati. Pentru aceasta am procedat astfel:
1. Am analizat factorii dupa grupajul elaborat de autori.
2. Am determinat împartirea în trei clase normalizate a scorurilor pentru fiecare scala. Am procedat la calcularea mediei grupajului de scale care intra în componenta fiecarui factor.
Prezentam grupajul dimensiunilor în factori:
1. Factorul grupal al eficientei interpersonale este format din sase scale care indica dimensiunile personalitatii implicate în afirmarea persoanei, siguranta de sine, imaginea de sine si adecvarea interpersonala: dominanta (Do), capacitatea de statut (Cs), sociabilitatea (Sy), prezenta sociala (Sp), acceptarea de sine (Sa) si starea de bine psihic (Wb);
2. Factorul grupal al maturitatii interrelationale este format din sase scale care rezuma optiunile valorice si maturitatea sociala: responsabilitate Re), socializarea (So), autocontrolul (Sc), toleranta (To), impresia buna (Gi) si comunalitatea (Co);
3. Factorul grupal al motivatiei intelectuale, este format din trei scale care configureaza nivelul potentialului motivational pentru persoanele focalizate pe realizarea personala prin valori intelectuale: realizarea prin conformism (Ac), realizarea prin independenta (Ai) si eficienta intelectuala (Ie);
4. Factorul grupal al modalitatilor intelectuale personale, este format din trei scale care evidentiaza constructul modelator al stilului personal: Intuitia psihologica (Py), flexibilitatea (Fx) si feminitatea (Fe).

IV. Analiza rezultatelor la chestionarul de personalitate F.P.I
Pentru a putea valorifica datele obtinute prin aplicarea chestionarului F. P. I., am procedat la gruparea factorilor chestionarului în subgrupe, dupa criteriul semnificatiei lor si dupa corelatiile obtinute.
Grupul 1 al chestionarului F. P. I.
Include factorii: nervozitate, depresivitate, agresivitate.
Combinând cei trei factori obtinem o tipologie a nucleului clinic, în sensul ca anumite scoruri la factorii nervozitate, depresivitate si agresivitate pot descrie o personalitate cu tulburari nevrotiforme, alte scoruri una cu accentuari usoare, sau o personalitate fara accentuari.
Grupul 2 al chestionarului F. P. I.
Este constituit din scalele: emotivitate, inhibitie, calm, care indica maniera în care sunt resimtite si interiorizate evenimentele, reliefând si gradul de toleranta al subiectului fata de situatiile neobisnuite si destabilizatoare.
Grupul 3 al chestionarului F. P. I.
Reuneste scalele: sociabilitate, extraversie, tendinta de dominare, si se refera preponderent la maniera de relationare a subiectului.

Tabelul 1. Tipul 1 de personalitate si stil de conducere

 

TIPUL 1 DE PERSONALITATE SI STIL DE CONDUCERE

Persoana care detine un nivel intelectual superior, o structura de personalitate echilibrata, fara accentuari nevrotiforme, fara tendinte spre depresivitate, fara tulburari ale dispozitiei, fara inhibitii si trac. Este o persoana sigura de sine, care stie sa se stapâneasca si sa-si controleze micile slabiciuni, prietenoasa, adaptabila, capabila sa se impuna în grupul din care face parte si pe care îl poate organiza si conduce prin capacitatea sa de adaptare, prin maleabilitatea si responsabilitatea pe care le detine, prin toleranta si întelegerea fata de problematica umana si de sarcinile asumate, prin intuitie, simt psihologic si empatie. Este în acelasi timp o persoana centrata pe valorile activitatii intelectuale, fata de care manifesta forme adecvate de motivatie, multumita de sine si încrezatoare în propriile posibilitati, în prezenta caruia te simti confortabil, înteles si ajutat, daca este cazul. Acest tip de personalitate detine o capacitate crescuta de a-si sustine statutul sau social, de a deveni activ, eficient în grupul din care face parte, datorita perspicacitatii, ingeniozitatii si inteligentei sale. Poate deveni lider datorita creativitatii, maturitatii interrelationale, spiritului participativ, spontaneitatii si eficientei intelectuale de nivel superior. În ipostaza de lider, va manifesta un interes egal fata de problematica umana si fata de activitatea desfasurata, va aborda un stil de conducere participativ si democrat, va dovedi consideratie si respect fata de activitatea subordonatilor, va fi curajos si capabil sa-si asume multiple responsabilitati. Poate constitui un model pentru subordonatii sai, cu mare probabilitate este o persoana charismatica, care îsi poate conduce, organiza si motiva adecvat subordonatii pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor încredintate, în special în conditiile luptei moderne.
 

Tabelul 2. Tipul 2 de personalitate si stil de conducere

 

TIPUL 2 DE PERSONALITATE SI STIL DE CONDUCERE

Persoana care detine un nivel intelectual superior, cu o structura de personalitate în care prezenta tulburarilor psihosomatice se manifesta prin: tulburari de somn, fatigabilitate, disconfort psihosomatic, iritabilitate, însotite de stari de depresivitate, fluctuatii ale dispozitiei, lipsa vitalitatii, anxietate, putere de concentrare redusa, centrare pe instantele interioare. Acestea sunt persoane care prezinta deseori complexe de inferioritate si detin un slab autocontrol al manifestarilor comportamentale, fiind de multe ori explozivi, nestapâniti, manifestându-si în mod direct nemultumirea, intoleranta fata de situatiile stresante. Imaginea de sine este deformata, autoeficacitatea perceputa este redusa, sunt nesiguri, nemultumiti de sine, încapatânati, conservatori, conformisti si neeficienti. În grupul din care fac parte se manifesta ca persoane putin sociabile, fara initiativa în relationarea interpersonala, cu o maturitate relationala de nivel scazut, cu dificultati de adaptare, cu slabe capacitati organizatorice, fara initiativa, necreativi, sâcâitori, comozi, rigizi si individualisti. Tensiunile interioare, centrarea excesiva pe problematica personala, fac ca aceste persoane sa manifeste slabe preocupari pentru trairile si problemele celorlalti, pe care le considera neimportante. Atribuie esecurile personale celorlalti, întâmplarii, nesansei.

Acest tip de personalitate nu este optim pentru a exercita functii de conducere, datorita instabilitatii psihice, impulsivitatii, capacitatii reduse de a-si asuma responsabilitati, interesului redus fata de problematica umana din organizatie si capacitatilor organizatorice de nivel scazut, interesului slab fata de valorile muncii intelectuale, inadecvarii formelor motivationale cu specificul activitatii pe care o desfasoara.

Daca totusi este numit în functii de conducere, se va manifesta cu mare probabilitate ca un lider comod, încrezut, orgolios, autoritar, superficial în îndeplinirea sarcinilor, nesigur în luarea deciziilor si extrem de influentabil, negativist fata de subordonati si obedient fata de sefi. Subordonatii îl percep drept o persoana afectata, rece insensibila si nepasatoare, comoda si încrezuta, marginita si rigida.
 

Tabelul 3. Tipul 3 de personalitate si stil de conducere
 

TIPUL 3 DE PERSONALITATE SI STIL DE CONDUCERE

Persoana cu potential intelectual mediu- inferior si cu o structura de personalitate în care instabilitatea emotionala, depresivitatea, slaba toleranta fata de situatiile frustrante devin trasaturi cardinale.

De cele mai multe ori potentialul intelectual scazut nu i-a permis celui în cauza obtinerea de performante crescute în activitate, i-au îngreunat adaptarea sociala, eficienta si promptitudinea în îndeplinirea unor activitati. Acestea au fost resimtite si au provocat trairi afective cu sens negativ, au generat complexe de inferioritate, stari de dezamagire, depresii trecatoare, cea ce determina abordarea cu rezerva a activitatilor, tendinta de a nu se implica, lipsa de initiativa. Este o persoana care si-a structurat maniere de atribuire externaliste, considerând hotarâtoare influenta a factorilor destin, întâmplare, sansa în devenirea propriei personalitati.

Preferinta pentru activitati rutiniere, familiare, face ca atunci când se confrunta cu sarcini noi sa manifeste trac, inhibitii, sa oscileze mult în alegerea unei modalitati rezolutive. Externalist, este usor de destabilizat deoarece considera ca efortul personal în viata are un rol prea mic, norocul oportunitatile valorificate rapid si întâmplarea stabilesc sensul evolutiei. Resimte ca o frustrare orice tendinta de a- l solicita în rezolvarea unor sarcini în care trebuie sa manifeste ingeniozitate, creativitate sau sa-si asume anumite riscuri. Este însa un bun executant, docil, constiincios, obedient.

În grup manifesta tendinta de a stabili contacte interpersonale, însa nu reuseste, fiind o persoana mai putin întreprinzatoare, neorganizata, oportunista, inconsecventa. Daca este numit în functii de conducere nu poate gestiona problematica din organizatiei si nu se poate finaliza cu succes nici îndeplinirea sarcinilor, nici pe rezolvarea problemelor ce rezulta din relationarea interpersonala, devenind un lider “laissez- faire”, dezorganizat, delasator, care evita sa-si asume responsabilitatile, minimalizeaza dificultatea si importanta sarcinilor, demobilizându-i si dezorganizându-i si pe ceilalti. Creeaza conflicte în organizatie deoarece este schimbator, ezitant, nehotarât si ia decizii sub influenta momentului.

CONCLUZII

1. Structura de personalitate a liderului militar detine un ansamblu structurat de trasaturi tipice de personalitate, care îl diferentiaza de alte categorii de lideri.
2. Pentru a avea o imagine cât mai corecta, coerenta si veridica asupra personalitatii trebuie sa utilizam un ansamblu cât mai cuprinzator de probe psihologice.
3. Rezultate la probele psihologice este necesar a fi interpretate cu prudenta, nuantat si diferentiat pentru ca fiecare personalitate prezinta dincolo de trasaturile tipologice, o varietate de trasaturi individuale, care nu pot fi ignorate într-un demers psihodiagnostic.
4. Studiul personalitatii liderului militar trebuie sa cuprinda si date referitoare la situatiile concrete în care personalitatea s-a format si a evoluat, si date referitoare la contextele organizationale în care ea functioneaza în prezent (familie, organizatie profesionala, alte organizatii).
5. Structura de personalitate este un rezultat al interdependentei dintre factorii ereditari, educationali si practica exercitarii profesiei militare si a conducerii, care au structurat însusirile de personalitate si abilitatile exersate social sub forma unor competente specifice, ce se manifesta în actul de conducere. Din acest motiv, studiul structurii de personalitate a liderului militar ne furnizeaza informatii si despre stilul sau de conducere.
6. Stilul de conducere al liderului militar este în interdependenta cu structura sa de personalitate si se manifesta cu un grad de stabilitate care permite evaluarea lui si formularea unui prognostic psihologic.
7. Restructurarile din sistemul militar românesc, impuse de optiunea de aderare la structurile N.A.T.O., impun implementarea în practica conducerii a unui stil nou, care este mai apropiat de realizarea unei conduceri suple, flexibile, eficiente, ce îmbina într-o maniera echilibrata rezolvarea problemelor impuse de sarcinile profesionale, cu organizarea activitatilor, cu rezolvarea în mod creativ a problematicii umane si cu motivarea adecvata a subordonatilor pentru atingerea scopurilor organizationale.
8. Demersul de psihodiagnoza a structurii de personalitate si a stilului de conducere al liderului militar trebuie sa aiba o finalitate ameliorativa, concretizata prin activitatea de asistenta si consiliere psihologica acordata de psihologul din organizatia militara, atât comandantului (în vederea cunoasterii subordonatilor), cât si fiecarui cadru militar în parte, în vederea adâncirii preocuparilor privind cunoasterea de sine si a sustinerii efortului de modelare a personalitatii în concordanta cu cerintele profesiei militare.


BIBLIOGRAFIE

1. *** Conducerea în domeniul militar. Studii (1972), Ed. Militara, Bucuresti.
2. *** Hotarîrea comandantului în viziune sistemica, (1994), A. I. S. M., Bucuresti.
3. Aradavoaice, Ghe., (1998), - Managementul organizatiei si actiunii militare, Editura Militara, Bucuresti.
4. Bass, B. M., (1985), - Leadeship and Performance Beyound Expectation, Free Press, New York.
5. Bennis, W. G., (1989), - Profession Leader, on Becoming a Leader, New York.
6. Ceausu, V., (1978), - Psihologia organizarii. Relatiile dintre sefi si subordonati. Ed. Militara Bucuresti.
7. Chirica, S., (1996), - Psihologie organizationala. Modele de diagnoza si interventie. Casa de editura si consultanta “Studiul organizarii”, Bucuresti.
8. Neculau, A., (1994), - Liderii în dinamica grupurilor, Ed. stiintifica si enciclopedica Bucuresti.
9. Pitariu, H., Iernutan, L., (1984), - Utilizarea chestionarului de personalitate Freiburg, în investigarea capacitatilor de adaptare la viata militara, Revista Sanitara militara nr. 1. Bucuresti.
10. Radu, I., Ilut P., Matei, L., (1994), - Psihologie sociala, Cluj Napoca Ed. Exe.

* Secţia de Psihologie a Statului Major General