I. Introducere

Climatul psihosocial se constituie ca un fenomen cu caracter integrativ, fiind o rezultanta în planul trairilor subiective generalizate a ansamblului proceselor, fenomenelor si a factorilor care, într-un mod direct sau indirect, actioneaza asupra grupurilor si asupra membrilor acestora.

Datorita multiplelor conditionari în care este implicat, climatul mijloceste printr-un complex de conexiuni inverse desfasurarea activitatii si vietii de grup, reprezentând o veriga esentiala a mecanismului de autoreglare interna a grupului ca sistem. Datorita acestui fapt, optimizarea oricarui aspect sau dimensiuni implicate în activitatea grupului va determina pe lânga un efect pozitiv specific, si un efect nespecific manifestat la nivelul climatului psihosocial de grup: cele doua categorii de efecte se vor potenta reciproc, ceea ce va determina atât cresterea nivelului performantial al grupului, cât si capacitatea acestuia de a asigura o integrare socioprofesionala optima a membrilor ei.

HELBRIEGEL si SLOCUM considera climatul organizational drept o componenta a sistemului social.
Multi autori sunt de acord ca organizatiile difera prin climat, sugerând ca acesta este un atribut organizational.

Formarea climatului de grup este un proces care implica o suficienta cunoastere interpersonala în contextul oferit de relatiile functionale impuse de realizarea sarcinii; se constata o crestere brusca a convergentei opiniilor privind posibilitatile rezolutive ale grupului, opiniile respective exprimând fie încredere, fie neîncredere, în functie de împrejurarile specifice.

S-a demonstrat ca, prin mecanismul conexiunii inverse, climatul conditioneaza la rândul sau performanta grupului si satisfactia membrilor sai.

Din cercetari a rezultat concluzia conform careia controlul efectelor interventiei trebuie facut la nivelul fenomenelor derivate –coeziune, climatul si moralul grupului-, singurele care ne pot informa asupra eficientei interventiei.

Identificarea tipului de climat si a tipurilor de atitudini interpersonale constituie premise ale dezvoltarii organizationale (DO), definita ca “un efort planificat si continuu pentru a schimba organizatia spre a fi mai eficienta si mai umana, un puternic accent fiind pus pe procesele interpersonale si de grup" (Johns Gary; 1998, p. 532).

O trasatura necesara unei bune functionari a grupurilor militare, mai ales a celor operative, este spiritul de echipa.

Consider ca în formarea acestei trasaturi se poate porni si de la identificarea punctelor forte si a celor slabe ale CPS în grupul respectiv, precum si de la constelatia atitudinala ce sta la baza diferitelor comportamente ale membrilor grupului militar.

Formarea spiritului de echipa vizeaza cresterea eficientei echipelor de lucru prin îmbunatatirea proceselor interpersonale, clarificarea obiectivelor si a rolurilor.
Organizatiile difera din punctul de vedere al climatului precum indivizii se deosebesc ca personalitati. În mod similar, anumite tipuri de personalitati sunt compatibile cu anumite roluri, dupa cum unele climate sprijina si încurajeaza anumite comportamente.

Cercetarile au aratat ca un climat necorespunzator exacerbeaza relatiile socioafective cu caracter negativ, fapt care influenteaza negativ si relatiile functionale dintre membrii grupului, rezultatul direct constând în micsorarea performantei grupului; în acest context, climatul se înrautateste si mai mult si relatia circulara continua.

Importanta deosebita a climatului psihosocial în asigurarea functionalitatii grupurilor sociale ne determina sa actionam în vederea identificarii a noi modalitati de optimizare a acestei dimensiuni majore a vietii de grup.

II. Consideratii teoretice

Climatul psihosocial este considerat unul dintre cele mai semnificative fenomene care reflecta si sintetizeaza aspectele esentiale ale vietii de grup. La acest nivel întâlnim într-o forma sintetica ansamblul trairilor subiective ale membrilor grupului generate în contextul obiectiv al vietii de grup, fenomenul rezultat din aceasta integrare având complexe functii reglatorii. De aceea, climatul psihosocial este considerat de majoritatea specialistilor ca un fenomen-cheie în întelegerea dinamicii microgrupurilor sociale.

Climatul psihosocial are urmatoarele caracteristici:
o caracter sintetic reprezinta o rezultanta a unui ansamblu de factori interni si externi, obiectivi si subiectivi.
În acest sens, I.CZITROM defineste climatul psihosocial ca “o atitudine colectiva a grupului fasa de totalitatea mediului profesional, atitudine determinata de interactiunea tuturor factorilor obiectivi si subiecrtivi (tehnico-materiali, sociali si psihologici) care actioneaza la locul de munca" (Apud Cristea Dumitru, p.271.)
DUMITRU CRISTEA considera ca dintre toti factorii care actioneaza asupra grupului într-o situatie data, numai aceia care au semnificatie pentru grupul în cauza îndeplinesc rolul de factori determinanti ai climatului psihosocial; factorii neutri nu intra în aceasta categorie, desi pot avea un caracter activ, influentând unele aspecte ale vietii de grup.

o stabilitate relativa si independenta în raport cu factorii care l-au generat.
Un anumit tip de climat nu se dezvolta imediat dupa declansarea actiunii unor factori determinanti, dupa cum nici nu se modifica foarte usor în cazul variatiei sau disparitiei de scurta durata a unora dintre acesti factori. Fenomenul manifesta o anumita inertie, calitate care face posibila explicarea functiei reglatorii si compensatorii pe care o îndeplineste climatul în dinamica microgrupurilor sociale.

o caracter generalizat la nivelul grupului respectiv, chiar daca atitudinea unora dintre membrii grupului fata de unele aspecte ale vietii de grup este diferita. De aceea, climatul este definit mai degraba ca o "dispozitie" sau "stare psihica colectiva" decât ca o "atitudine colectiva".

Sintetizând cele expuse mai sus, climatul psihosocial poate fi definit ca un nivel superior de integrare a factorilor interni si externi, obiectivi si subiectivi care au semnificatie pentru grup si care genereaza o dispozitie psihica relativ stabila si generalizata la nivelul membrilor grupului (Cristea Dumitru, p.272).

La formarea lui contribuie urmatorii factori:
a) fizico-materiali (conditiile fizice si materiale în care grupul îsi desfasoara activitatea) ;
b) sociali (care tin de cadrele sociale generale, de caracteristicile sistemelor economice, politice sau juridice care au impact asupra grupului ca întreg, cel mai frecvent prin intermediul mediului institutional sau organizational caruia îi apartine grupul) ;
c) psihosociali (rezultati din interactiunea membrilor grupului sau dintre acestia si alti indivizi din exteriorul grupului, cu care vin în contact în contextul activitatii) ;
d) psihici (constând din caracteristicile psihoindividuale ale membrilor manifestate în contextul vietii si activitatii de grup).
Pentru ca acesti factori sa devina factori generativi ai climatului, este necesar sa capete semnificatie pentru viata de grup.

Acelasi factor poate avea sau nu influenta asupra climatului, sau poate afecta în moduri foarte diferite profilul climatului de grup, în functie de semnificatia pe care i-o acorda membrii grupului respectiv.
Totodata, trebuie sa existe circumstante relativ stabilizate pe fondul carora se poate dezvolta climatul psihosocial al grupului.
Factorii determinanti ai climatului psihosocial pot fi structurati pe 6 dimensiuni: dimensiunea socioafectiva, motivational-atitudinala, cognitiv-axiologica, instrumental-executiva, proiectiv-anticipativa si structurala, dimensiuni care se afla într-un raport de interconditionare, fiecare continând mai multi factori :
a. Dimensiunea socioafectiva contine factori care se refera la urmatoarele aspecte ale vietii de grup:
- relatiile de simpatie, antipatie sau indiferenta dintre membrii grupului;
- existenta subgrupurilor ("grupulete", "clici", "bisericute") ca rezultat al scindarii grupului pe plan afectiv;
- gradul de acceptare/inacceptare afectiva a liderului, precum si existenta unor lideri informali.
În general, aceasta dimensiune reflecta gradul de integrare socioafectiva a membrilor grupului, masura în care grupul ca sistem genereaza la membrii sai sentimentul de acceptare afectiva, pe fondul caruia se dezvolta coeziunea de grup.
b. Dimensiunea motivational-atitudinala include urmatoarele categorii de factori:
- atitudinile interpersonale (respect, consideratie) ;
- atitudinea fata de grup si fata de activitatea pe care o desfasoara membrii grupului;
- gradul de congruenta a intereselor si trebuintelor membrilor grupului, compatibilitatea acestor interese si trebuinte;
- satisfactii/insatisfactii rezultate din contextul activitatii în comun în cadrul grupului, satisfactia profesionala;
c. Dimensiunea cognitiv-axiologica cuprinde factori care reflecta urmatoarele aspecte:
- comunicarea interpersonala, gradul de realizare, modul si forma de desfasurare;
- gradul de cunoastere interpersonala;
- gradul de convergenta si compatibilitate a opiniilor, convingerilor si conceptiilor membrilor grupului;
- gradul de elaborare si modul de functionare a normelor de grup (traditia grupului).
d. Dimensiunea instrumental-executiva include factorii care se refera la conditiile si mijloacele de realizare a sarcinii grupului, si anume:
- relatiile functionale dintre membrii grupului;
- gradul de coparticipare la realizarea sarcinii;
- stilul de conducere si competenta liderului formal;
- conditiile obiective în care se desfasoara activitatea (mediul fizic, conditiile materiale, dificultatea sarcinii) ;
- coordonarea externa a grupului pe linia realizarii sarcinii sale: gradul si modul de sprijinire a activitatii;
- numarul de membri în raport cu cerintele obiective ale sarcinii; gradul de încarcare a membrilor grupului;
- conflicte intra- si intergrupale generate în contextul activitatii de rezolvare a sarcinii.
e. Dimensiunea structurala se refera la factorii care reflecta unele aspecte legate de structura si compozitia umana a grupului:
- vârsta medie a membrilor grupului;
- gradul de omogenitate a pregatirii generale;
- proportia dintre numarul de barbati si femei;
- mediile sociale de provenienta (sat, oras, categorie sociala, profesia parintilor în cazul-elevilor si studentilor) ; pozitia sociala (extragrupala) a membrilor grupului si a celor apropiati lor (parinti, rude foarte apropiate).
f. Dimensiunea proiectiv-anticipativa implica un ansamblu de factori care, în conditii obisnuite - de stabilitate a grupului -, au o pondere redusa în determinarea climatului de grup. Însa, în situatiile care implica o anumita incertitudine în ceea ce priveste posibilitatea realizarii sarcinii, conditiile viitoare ale activitatii, sau chiar existenta grupului ca atare, ponderea acestor factori creste considerabil, determinând în planul trairilor subiective ale membrilor grupului ceea ce în mod obisnuit se numeste "moralul grupului".
Deci, trebuie facuta o distinctie neta între "climatul psihosocial al grupului", care apare sub incidenta unor factori relativ stabilizati, si "moralul grupului", care reprezinta capacitatea de mobilizare a resurselor psihofizice ale membrilor grupului în contextul unor situatii problematice, pe fondul aprecierii anticipate a fortelor proprii si a posibilitatilor d a se obtine rezultatele scontate.
Categoriile de factori care tin de dimensiunea proiectiv-anticipativa sunt urmatoarele:
- perspectiva grupului si, implicit, a membrilor acestuia (în ceea ce priveste pozitia viitoare a grupului, dezvoltarea sa, statutul profesional) ;
- existenta sau aparitia unor stari de incertitudine, neliniste, asteptari tensionale în raport cu situatia viitoare a grupului (fie referitor la sarcina, fie la existenta grupului ca atare) ;
- anticiparea rezultatelor ce pot fi obtinute de catre grup într-un anumit context problematic;
- unitatea de vointa a membrilor grupului în raport cu obiectivele urmarite (coezivitatea functionala a grupului).

În functie de ponderea acestor factori, se poate aprecia gradul de "maturizare sociala" a grupurilor, prin prisma deplasarii accentului de la factorii afectivi spre cei atitudinali, cognitivi, axiologici, instrumentali si executivi.

S-a constatat ca, în cazul grupurilor recent formate, în care procesele psihosociale de grup sunt într-o faza incipienta de structurare, ponderea cea mai mare în determinarea climatului o are dimensiunea socioafectiva: pe masura ce grupurile se maturizeaza, printr-o structurare superioara a proceselor psihosociale specifice, ponderea factorilor socioafectivi se reduce, accentul deplasându-se asupra factorilor atitudinal-motivationali si cognitiv-axiologici, în grupurile studentesti, si asupra factorilor instrumental-executivi si cognitiv-axiologici, în grupurile industriale.

În baza celor specificate, se poate considera ca determinarea profilului climatului psihosocial de grup permite evaluarea operationala a gradului de structurare a proceselor psihosociale din cadrul respectivelor grupuri, precum si nivelul de integrare a unui anumit membru în cadrul grupului de apartenenta. Se pot elabora astfel strategii de optimizare a diferitelor dimensiuni ale proceselor si fenomenelor psihosociale, si anume a acelora care se dovedesc deficitare din punct de vedere al desfasurarii optime a activitatii de realizare a obiectivelor grupului.

Una din categoriile de factori care structureaza dimensiunea motivational-atitudinala este reprezentata de atitudini: interpersonale, fata de grup, fata de activitatea desfasurata. Consider ca atitudinile joaca un rol esential în structurarea comunicarii si cunoasterii interpersonale.

Marea majoritate a definitiilor propuse de diferiti autori denumesc atitudinea o dispozitie sau predispozitie de a reactiona într-un chip caracteristic fata de datele realitatii. Este vorba deci de o variabila latenta care devine analizabila pe plan experimental prin opinii, sentimente, moduri de comportare fata de situatii, evenimente, persoane, idei, valori. Practic, atitudinea transpare în coerenta sau consistenta modurilor de comportare ale individului, în unitatea sau convergenta acestora.

Atitudinile se dezvaluie si se formeaza în sistemul de relatii al individului : atitudinile manifeste devin relatii, iar relatiile interiorizate, privite în timp, constituie atitudini.

Definitoriu pentru atitudini este referinta continua la valori, prezenta unui moment de evaluare, concretizat în selectivitatea relatiilor, a modului de comportare în genere.

De mic, individul traieste într-un câmp valoric si atitudinal si e supus determinarilor din partea instantelor socializatoare (persoane, grupuri, institutii, organizatii).

Atitudinile interpersonale pot fi clasificate în :
a) atitudini evaluative – implica un punct de vedere moral, personal; o judecata de aprobare sau dezaprobare; o critica; o cenzura morala;
b) atitudini interpretative – introduc distorsiuni si deformari, preluari selective din spusele interlocutorului, întelegeri partiale, subiective;
c) atitudini suportive – vizeaza încurajarea, consolarea, compatimirea, sugereaza altora sa evite dramatizarea;
d) atitudini rezolutive – aduc solutii imediate la problemele ridicate, în loc de a-l împinge pe interlocutor spre actiune, reactionati dvs. Însiva prin actiune; oferiti solutia pe care dvs. ati alege-o fara a astepta sa stiti mai multe;
e) atitudini comprehensive – reflecta un efort de simpla introducere în problematica interlocutorului, asa cum este traita de el; un efort de a-l întelege, de a va transpune în propriile sale probleme, fapt care îl relanseaza si îl antreneaza în a se exprima mai mult, convins fiind ca este ascultat fara partinire;
f) atitudini investigative – presupun solicitarea de informatii suplimentare pentru a ajuta întelegerea continutului transmis.

În interactiunea concreta dintre indivizi, MIELU ZLATE (1999, p.25) considera ca : « doua elemente au o importanta covârsitoare : pe de o parte, comportamentul în expresia sa nuda, deci asa cum se exteriorizeaza el, indiferent de motivatiile care îi stau la baza, pe de alta parte, sistemul de imagini pe care partenerii si-l formeaza unii despre altii ».

Sistemele de imagini ale partenerilor se diferentiaza între ele dupa valoarea si dupa stabilitatea lor. Astfel, exista imagini pozitive (bune, favorabile) sau negative (proaste, nefavorabile) despre sine si despre altii. De asemenea, exista imagini durabile, trainice, formate în timp, ca urmare a unor contacte îndelungate, dar si imagini fluctuante, extrem de mobile si dinamice, datorate îndeosebi unor situatii de moment si care produc, de altfel, o « psihologie de moment » (Mielu Zlate; 1999, p.25)

Sistemele de imagini sunt foarte importante pentru functionarea relatiilor interpersonale, iar acestea îsi pun amprenta asupra climatului psihosocial.

În timp ce autoperceptia (personalitate autoatribuita) este dependenta de capacitatile de autocunoastere ale individului, de exigentele în raport cu sine, putând fi o perceptie corecta sau eronata (bazata pe supra sau subapreciere), perceptia altuia în raport cu fiecare membru al grupului este mult mai complexa, fiind dependenta pe de o parte de capacitatea persoanei cunoscute de a se exterioriza comportamental, iar pe de alta parte, de capacitatea celui care cunoaste de a întelege, descifra, aprecia, într-un cuvânt de a decodifica corect comportamentele manifestate de individul în cauza. Cum însa capacitatile de exteriorizare comportamentala si cele de perceptie si apreciere sunt diferite de la individ la individ, unul si acelasi comportament poate fi perceput diferit, determinând o anumita functionalitate a relatiilor interpersonale. Astfel, într-un grup poate apare compatibilitate în perceperea unui individ sau pot exista divergente de aprecieri. Aceste aspecte pot constitui factori facilitatori sau perturbatori al relatiilor interpersonale si al rezolvarii unor sarcini ale grupului. Cu cât opozitia (diferenta) între cele doua imagini este mai accentuata, cu atât mai mare este probabilitatea ca între individ si grup sa apara relatii de incompatibilitate, individul considerând ca nu este apreciat de grup, iar grupul suspectând individul pentru comportamentul sau.

Acest lucru poate determina dificultati în dinamica concreta a grupului, afectând climatul psihosocial. În acest caz trebuie depistate cauzele. Uneori, ele se pot datora anumitor trasaturi de personalitate, alteori, grupului care este insuficient abilitat în procesul de cunoastere interpersonala, judeca dupa aparente, superficial.

Rezolvarea unor asemenea situatii pe baza analizarii cauzelor care le-au generat are mare importanta în orice grup social, mai ales în grupurile de munca, unde se urmareste atingerea obiectivului propus.

Dupa cum am mai precizat, s-a demonstrat, fara echivoc, ca acest atribut al organizatiilor, climatul, poate influenta si performanta în munca si satisfactia membrilor.

De aceea, consider ca o frecventa mai mare a atitudinilor rezolutive în grup conduce la solutionarea diferitelor disfunctionalitati aparute în grup si la atingerea scopurilor propuse.

Cercetarile au evidentiat ca sistemele de imagini asemanatoare între ele, creeaza conditiile unei bune interactiuni psihosociale, deoarece “au capacitatea de a fi reciproc consonante si gratificante » (Mielu Zlate; 1999, p.31)

Discrepanta între « imaginea sociala atribuita sinelui », cum as numi personalitatea perceputa de altii, si imaginea de sine, se poate institui într-o sursa potentiala de conflict între grup si individ, de îndepartare a individului de grup, de închidere în sine, de marginalizare. Totodata, va fi afectat echilibrul psihosocial al grupului si climatul psihosocial. Cu cât diferentele dintre cele doua imagini vor fi mai mari si mai variate în timp, cu atât este mai probabil ca acel grup, în timp, sa aiba un climat negativ, cu disfunctionalitati. Consider ca existenta atitudinilor interpersonale rezolutive poate compensa aceasta deficienta, mentinând climatul la valori pozitive.

MIELU ZLATE considera ca persoanele la care întâlnim concordanta sistemului de imagini apartin tipului de personalitate unitar si armonios dezvoltat.

Aplicând aceasta concluzie la nivelul grupului, putem presupune ca diferentele între imaginea de sine si « imaginea sociala atribuita sinelui » constituie un instrument de diagnoza privind climatul psihosocial într-un anumit grup. În cazul unor diferente mici între cele doua imagini, putem considera ca « eul declarat » (Mielu Zlate; 1999, p.54) se apropie de cel real, iar polaritatea acestuia sa influenteze relatiile interpersonale

III. METODOLOGIA CERCETARII

3.1. Obiective

OBIECTIV GENERAL: elaborarea profilului atitudinal al unui grup militar având o anumita specialitate si identificarea gradului în care modificarea tipurilor de atitudini influenteaza CPS.
OBIECTIV SECUNDAR: identificarea valentelor psihodiagnostice a celor 2 instrumente la nivel de grup.


3.2. Ipoteze

1) Având în vedere specificul activitatii militare, daca într-un grup CPS este pozitiv, atunci în acel grup tipul de atitudini dominante sunt cele rezolutive.
2) Existenta unui climat negativ în grup determina diferente semnificative între personalitatea autoatribuita si cea perceputa de membrii unui grup privind o serie de însusiri de personalitate. Existenta atitudinilor rezolutive în grup poate compensa aceste diferente, ameliorând valoarea climatului psihosocial.

3.3. Esantion

Pentru a verifica ipotezele am organizat o cercetare pe 2 grupuri de subiecti : grupul A format din 25 de militari, având specialitatea N.B.C. si grupul B format din 36 de militari, cu specialitatea transmisiuni.
Ambele grupuri fiind constituite în timp si sistemele de referinta ale grupului fiind elaborate, se poate vorbi de o unitate a opiniilor în ceea ce priveste aspectele si situatiile ivite în viata grupului si o stare de spirit comun.

3.4. Metode

a) Chestionar de evaluare a climatului psihosocial, itemii vizând numai trei dimensiuni: dimensiunea socioafectiva, motivational-atitudinala si cognitiv-axiologica, urmarindu-se numai influenta acestor factori asupra climatului de grup si modul cum se structureaza relatiile interpersonale, prin raportarea la ipotezele stabilite si cel de-al doilea instrument folosit.
Aprecierea se realizeaza pe o scala cu 5 trepte, pentru fiecare indicator în parte.
Pentru fiecare dimensiune se va calcula media, pe baza valorilor indicatorilor din compunerea sa.
Valoarea climatului psihosocial se va calcula dupa formula :
CPS= (P1*D1 + P2*D2 + P3*D3) / 100, unde:
P1…..P3-ponderile dimensiunilor;
D1…..D3-mediile dimensiunilor.
Interpretarea climatului psihosocial se va realiza prin compararea ponderilor dimensiunilor, pentru a se identifica tipul factorilor dominanti si, pe aceasta baza, a gradului de maturitate psihosociala a grupului, precum si prin compararea valorii climatului psihosocial si a scorurilor partiale pe dimensiuni, cu valorile din tabelul de mai jos:

 b) Test situational pentru determinarea atitudinilor interpersonale - Fragmente de întretinere. Întretinerea este o metoda cu grad de intimitate ridicat. Este vorba de o întretinere interpersonala, în care o persoana face confidente. Prin acest instrument se masoara atitudinile interpersonale, însa ale persoanei care raspunde. Sunt apreciate 6 tipuri de atitudini: evaluative, interpretative, suportive, rezolutive, comprehensive si investigative.
Exista doua modalitati de prelucrare:
- la nivel individual;
- la nivel de grup.
Se pun în evidenta 3 situatii tipice:
- existenta unor atitudini dominante;
- existenta unor atitudini rigide, conservatoare;
- existenta unei subatitudini;
- lipsa de atitudine.

c) Scala Lickert pentru aprecierea celorlalti si autoapreciere în functie de anumite atribute, urmarindu-se diferentele care apar între personalitatea autoatribuita (imaginea de sine) si personalitatea perceputa de altii (imaginea sociala atribuita sinelui), conform modelului de mai jos:

 

IV. PREZENTAREA sI INTERPRETAREA REZULTATELOR

S-a realizat evaluarea climatului psihosocial prin intermediul unui chestionar, conform metodologiei prezentate.
Pe baza evaluarilor facute de catre membrii celor doua grupuri asupra influentei factorilor determinativi privind climatul psihosocial, s-au calculat ponderea fiecarei categorii de factori, valorile medii pe fiecare dimensiune, fapt ce a permis calcularea valorii climatului psihosocial si desprinderea unor concluzii privind dinamica generala a grupului (tabelul 1).
 

Tabel nr.1- ponderile celor trei categorii de factori, media indicatorilor pentru fiecare dimensiune si valoarea climatului psihosocial pentru cele doua grupuri
În cadrul grupului A valoarea climatului psihosocial este 0, 90. Se poate observa din tabel ca în cadrul primului grup membrii se centreaza, în primul rând, pe aspecte cognitiv-axiologice, apoi pe cele socioafective, însa diferentele ponderilor între cele 3 categorii nu sunt semnificative, existând un grad mai redus de motivare. Este vorba de un grup matur, pentru care prioritate are, în primul rând, dimensiunea interactionala.
Spre deosebire de primul grup, valoarea climatului psihosocial al celui de-al doilea grup este mai scazuta (0, 76), dar diferenta nu este semnificativa. Metodologia calcularii valorii climatului psihosocial (indicator sintetic), nu a permis analiza statistica a valorilor obtinute.
În ceea ce priveste ierarhia valorilor obtinute pe cele 3 categorii de factori, aceasta este aceeasi ca la primul grup, însa valorile sunt mult mai scazute, demotivarea membrilor grupului fiind mai accentuata, ca urmare a faptului ca nu exista unitate de interese în grup, iar întâlnirile extraprofesionale între membrii grupului în timpul liber sunt rare.
În ceea ce priveste ponderea dimensiunilor, ierarhia este mult mai evidenta, pe primul loc fiind dimensiunea cognitiv-axiologica, iar pe ultimul loc cea socioafectiva.
Grupul este mult mai centrat pe rezolvarea sarcinii si atingerea scopului, spre deosebire de primul grup.
În urma aplicarii testului situational, s-a obtinut urmatoarea repartizare a tipurilor de atitudini interpersonale pe grupurile investigate:
• Grupul A:
- la nivel individual - Atitudini rigide: 0 mt.
Atitudini dominante: 1 mt.
Subatitudini: -eval. =3 mt.
-interpret. = 4 mt.
-sustin. = 4 mt.
-rezol. = 7 mt. -înteleg. = 1 mt.
-m.multe atitud. = 4 mt. (la 2 mt una dintre ele este rezolutiva)
Lipsa atitudine = 1 mt.
-scoruri obtinute la nivel grupal -evaluative =56
-interpretative = 28
-sustinere=36
-investigative =27
-rezolutive =65 -întelegere =38 unde semnificatia
valorilor este urmatoarea:
- 1-74 lipsa de atitudine
- 75-124 subatitudine
- 125-224atitudine dominanta
- 225-250atitudine rigida
• Grupul B:
- la nivel individual - Atitudini rigide: 0 mt.
Atitudini dominante:11 mt. (la 6 mt dominante sunt cele rezolutive)
Subatitudini: -eval. =3 mt.
-interpret. = 0 mt.
-sustin. = 0 mt.
-rezol. = 12 mt.
-înteleg. = 0 mt.
-m.multe atitud. = 10 mt. (la 9 mt una dintre cele 2 existente este rezolutiva)
Lipsa atitudine = 0 mt.
-scoruri obtinute la nivel grupal -evaluative =101
-interpretative = 25
-sustinere=50
-investigative =22
-rezolutive =128
-întelegere =34
unde semnificatia valorilor este urmatoarea:
- 1-74 lipsa de atitudine
- 75-124 subatitudine
- 125-224atitudine dominanta
- 225-250atitudine rigida
Analizând datele prezentate, se pot constata o serie de diferente între cele doua grupuri : în primul grup un singur militar are atitudine interpersonala dominanta, în timp ce în al doilea exista 11 militari cu atitudini dominante. Atitudinile rezolutive au frecventa cea mai mare în ambele grupuri, însa în primul grup ele reprezinta 36%, iar în cel de-al doilea grup 75%, în conditiile în care valoarea climatului psihosocial este mai mare la primul grup. Acest lucru se poate explica prin diferentele care exista între personalitatea autoperceputa si cea perceputa de altii si care apar la un numar mult mai mare de subiecti în al doilea grup comparativ cu primul, fiind si mai mari ca valoare. Diferentele pot fi explicate prin faptul ca cel de-al doilea grup acorda o pondere mai mica dimensiunii socioafective, mai importanta fiind atingerea scopului. Procentul mai mare de atitudini rezolutive are efect compensatoriu pentru diferentele care exista între cele doua sisteme de imagini, mentinând valoarea pozitiva a climatului psihosocial.
La 5 subiecti din primul grup exista o corelatie mare între cele doua tipuri de imagini (corelatie pozitiva: S2, S18, S20, S23, S25) si numai la 6 din al doilea grup (corelatie pozitiva: S13, S22, S29, S30 si corelatie negativa: S26, S32).
La nivel de grup, dominante sunt atitudinile rezolutive, manifestate ca subatitudine în primul grup si ca atitudine dominanta în cel de-al doilea grup. Centrarea pe scop a celui de-al doilea grup impune rezolvarea divergentelor interpersonale si luarea de atitudine, chiar daca ponderea cea mai mare nu o are dimensiunea socioafectiva.
Aceste concluzii se pot urmari în tabelele de mai jos, unde semnificatia simbolurilor este urmatoarea:
S1 = subiectul numarul 1
A-L = atributele apreciate pe scala Lickert
** = mai multe atitudini, dintre care una este rezolutiva
* = atitudine rezolutiva (manifestata ca subatitudine)
* = atitudine rezolutiva (manifestata ca atitudine dominanta)
a = personalitate autoperceputa
b = personalitate perceputa de altii
c = a-b

PAGINA URMATOARE>

* U.M. 01083 Craiova