Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Sectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

< Inapoi la cuprins

 

PSIHOLOGIA SUPRAVIETUIRII ĪN OPERATIILE ANTITERORISTE
Manuela Bratosin*

 

 

A poseda deprinderi de supravietuire este important, a supravietui este esential.


Lucrarea īsi propune sa identifice si sa explice comportamentul militarilor īn situatii reale de supravietuire asociate misiunilor antiteroriste. Militarii se confrunta pe de o parte cu atitudinile teroristilor, iar pe de alta parte cu stresul produs de propria minte, care īmpreuna creeaza situatii tensionante ce īi pot destabiliza.


Elementul cheie īn orice situatie de risc este atitudinea mentala, orice eroare īn gestionarea propriului comportament pot transforma un luptator instruit si sigur pe el īn unul nehotarāt, ineficient si cu deprinderi īndoielnice care poate sa-si puna atāt propria viata īn pericol, cāt si pe cea a camarazilor sai.

I. Operatii antiteroriste. Perspectiva psihosociala

Īn ultimul timp auzim din ce īn ce mai des cuvintele: teroristi, terorism, actiuni antiteroriste. Nu exista emisiune de stiri prezentata la radio sau televiziune fara sa prezinte acte grave de violenta concretizate īn explozii care au ca urmare morti si raniti. Acestea se petrec cu frecventa mare īn Irak, locul unde sunt dislocati si militari romāni.


Pe lānga pregatirea militara specifica fiecarei arme īn parte militarii trebuie sa-si cunoasca din punct de vedere psihologic adversarii, sa-si constientizeze propriul potential si nu īn ultimul rānd sa se poata autogestiona ca sa nu devina victime sau chiar agresori ai oamenilor lipsiti de aparare.


Ca fenomen complex, terorismul a fost abordat mai ales din perspectiva stiintelor juridice ca savīrsirea unor explozii, incendieri sau a altor actiuni care creeaza pericol pentru viata oamenilor ori cauzeaza daune materiale considerabile, ori provoaca alte urmari sociale grave īn scopul violarii securitatii publice, intimidarii populatiei sau determinarii autoritatilor publice ori a persoanelor fizice sa ia anumite hotarāri, precum si amenintarea cu savārsirea unor astfel de actiuni īn aceleasi scopuri.


Din perspectiva psihosociala [Hudson,1999,McCauley,2002, Mansdorf, 2003, O’Connor, 2004, Zimbardo 2004 ] au concluzionat ca actele de terorism nu pot fi puse pe seama problemelor psihopatologice si a tulburarilor de personalitate. Terorismul este o consecinta a patologiei organizationale care le ofera un sens celor atrasi de aceste grupuri.


Analizānd din perspectiva psihologica abuzurile comise de militarii americani asupra prizonierilor irakieni din Abu Ghraib - Irak, un psihiatru militar a afirmat ca acele acte s-au datorat actiunii īntr-un mediu periculos īn lipsa supervizarii [Taguba, 2004 ]. Abuzurile savārsite nu au fost doar ca urmare a esecului unor indivizi īn a se conforma unor standarde, ci esecul unor lideri īn a īntari disciplina.


Compararea teroristilor cu membrii dezirabili ai societatii, din aceeasi zona geografica, a relevat faptul ca acestia au frecvente similare īn manifestarea tulburarilor de personalitate [ Mc.Caully, 2002 ]. Acceptāndu-se ipoteza ca persoanele care comit acte de terorism manifesta tulburari de personalitate, nu trebuie sa neglijam faptul ca ei fac parte din grupuri care functioneaza pe baza discretiei, īncrederii si sprijinului reciproc si nu recruteaza oameni care pot fi usor reperati īn public. Īn manualul Al Qaeda sunt descrise trasaturile pe baza carora sunt recrutati membrii organizatiei. Ei trebuie sa fie capabili sa pastreze secretul organizatiei atāt īn interior cāt si īn afara, sa fie calmi si sa īndure traume psihologice cum ar fi: arestul sau moartea camarazilor, sa fie de īncredere, sa posede abilitati de observare, analiza si sinteza.


Daca analizam cu atentie trasaturile de mai sus ele sunt printre cele care definesc si profilul unui militar implicat īn operatiile antiteroriste. De aceea este vital pentru un asfel de luptator sa-si cunoasca bine adversarul, sa-i cunoasca mentalitatea, cultura din care face parte, ideologia religioasa ca sa-i poata anticipa reactiile si misiunea sa se īncheie cu succes.

II. Semnificatia psihologica a supravietuirii

Un militar implicat īntr-o situatie de risc are nevoie de mult mai mult decāt stiinta si īndemānarea de a construi adaposturi, a procura alimente, a face focul si a se deplasa fara mijloace standard de navigatie. Unii luptatori avānd o instruire minima din punct de vedere a tehnicilor de supravietuire au trecut cu bine prin situatii care le puneau viata īn pericol, altii care erau instruiti, dar care nu au avut capacitatea de a folosi aceste tehnici au murit. Cheia este atitudinea celor implicati care fara o autogestionare comportamentala riguroasa, informatiile obtinute la instruire nu le foloseste la nimic.


Īntr-un mediu ostil care presupune supravietuirea, militarul este supus īn permanenta stresului care are impact nu īn ultimul rānd asupra mintii sale. Gāndurile, ideile necontrolate, rationamentele gresite amplificate de emotii puternice creeaza anxietate ce poate transforma un soldat sigur pe el, instruit īntr-unul indecis, ineficace, cu o abilitate īndoielnica de supravietuire.


Este imperativ ca cei implicati īn situatii tensionate, conflictuale sa fie avizati asupra propriilor reactii comportamentale si a modului de gestionare a acestora. Stresul la care sunt supusi nu este o maladie care poate fi tratata si eliminata, este o conditie pe care īn functie de situatie fiecare o experimenteaza. Stresul are si o parte pozitiva deoarece ofera provocari si da sansa fiecaruia sa-si evalueze popriile calitati de adaptare si flexibilitate, relevānd totodata importanta situatiilor. Gestionarea ineficienta a stresului īnsa aduce latura negativa a acestuia, ceea ce duce la dezordine mentala si emotionala concretizata prin urmatoarele:
- dificultati īn luarea deciziilor corecte;
- atitudine rautacioasa fata de ceilalti;
- uitare;
- nivel energetic scazut;
- anxietate constanta;
- predispozitie spre comiterea unor erori;
- idei despre moarte sau suicid;
- dificultati de comunicare si relationare;
- izolare;
- evitarea asumarii responsabilitatii;
- neglijenta fata de propria persoana.


Īn concluzie stresul poate avea un rol constructiv sau distructiv asupra psihicului militarului. El poate īncuraja sau descuraja, poate impulsiona sau poate duce direct la moarte.Va supravietui militarul care va domina propriul stres īn loc sa lase stresul sa-l domine pe el.


Orice interventie antiterorista implica risc, iar acesta are ca efect direct stresul asupra psihicului militarului. De multe ori evenimentele producatoare de stres nu apar pe rānd ci simultan: informatii insuficiente asupra misiunii sau a locului, obstacole, probabilitatea ranirii sau chiar a pierderii vietii. Odata acestea recunoscute de psihic acesta fie se pregateste sa lupte, fie sa cedeze. Aceasta pregatire implica un S.O.S. intern trimis īntregului organism. Din punct de vedere fiziologic se elibereza energie prin intensificarea metabolismului lipo-glucidic, ritmul respiratiei se intensifica pentru a creste aportul oxigenului īn sānge, creste tensiunea musculara, mecanismle de coagulare sunt activate pentru reducerea sāngerarii ranilor; simturile devin mai ascutite, auzul mai sensibil, se dilata pupilele, mirosul devine mai sensibil. Aceasta mobilizare a organismului permite militarului sa faca fata pericolelor potentiale. Cu toate acestea nivelul de alerta nu poate fi mentinut la nesfārsit mai ales cānd sursele de stres au continuitate si se cumuleaza, instaurāndu-se epuizarea, de aceea mecanismele de supravietuire implica strategii de administrare eficienta a stresului. Luptatorul trebuie sa cunoasca tipurile de factori situationali care favorizeaza stresul.

III. Factorii situationali ai stresului īn actiunile antiteroriste


1. Ranirea, Boala sau Moartea
Ranirea, boala sau moartea sunt fenomene reale carora un supravietuitor trebuie sa le faca fata. Nimic nu este mai stresant decāt un mediu de risc īn care se poate muri ca urmare a actiunii adversarului, a unui accident sau ranirii letale. Boala si ranirea genereza durere si discomfort. O buna gestionare a stresului aduce dupa sine marirea curajului si scaderea vulnerabilitatii acestuia, marind considerabil sansele de supravietuire.

2. Nesiguranta si Lipsa Controlului
Militarii participanti la actiunile antiteroriste nu au īntotdeauna informatii complexe despre misiunea la care participa. Singura garantie este ca nimic nu este sigur. Este extrem de stresant sa lupte cānd au la dispozitie doar un minim de informatie si un control limitat asupra cāmpului de lupta. Acestea cumulate pot duce la ranire sau chiar moarte.

3. Zona de responsabilitate
Īn misiuni militarii trebuie sa cunoasca zona de responsabilitate care poate contine elemente, pe care daca le cunosc dinainte reduc efectul stresului de acomodare, prevenind totodata īmbolnavirea, ranirea. Aceste elemente pot fi: alternari bruste de temperatura (noaptea foarte frig si ziua foarte cald), temperaturi de peste 60 C, furtuni de nisip, insecte, reptile periculoase, cultura, obiceiurile si religia locuitorilor din zona si nu īn ultimul rānd atitudinea lor fata de straini.

4. Satisfacerea trebuintelor primare : foamea si setea
Oricāt ar fi de antrenat, un luptator fara apa si māncare nu poate supravietui. Astfel procurarea si proviziile de hrana si apa sunt importante pentru supravietuire.

5. Oboseala si Izolarea
Unele misiuni implica rutina, timp de asteptare īndelungat ceea ce duce la cresterea gradului de oboseala a militarilor (deminarea cladirilor, eliberarea de ostateci).
Īn conditii de izolare , luptatorul are prilejul de a-si demonstra capacitatile de autosupravietuire, fiind doar el si agresorul sau obiectul agresiunii ( īn cazul doar a explozibilului īn lipsa factorului uman ). Nu trebuie neglijat faptul ca teroristii amplaseaza explozibilul īn zone greu accesibile, izolate. Īn astfel de situatii fiecare individ reactioneaza diferit, avānd modalitati proprii de gestionare a stresului.

IV. Reactii naturale ce apar la stresul de lupta

Studierea problemelor de ordin emotional ale militarilor care au interventii īn misiuni cu grad crescut de risc au relevat urmatoarele prin tehnica debriefingului: luptatorii sunt mai īntāi de toate oameni "de actiune" si abia dupa aceea de "cuvinte" sau "rationamente". Odata īnsa īnceputa conversatia, ei rememoreaza interventiile socante si constientizeaza starile emotionale prin care au trecut:

1. Frica
Frica este un raspuns emotional la circumstantele periculoase īn care se desfasoara interventia antiterorista. Ea are un potential cauzator de moarte, ranire sau īmbolnavire. Vatamarea nu se reduce doar la probleme de natura fizica ci si la cele psihice, emotionale.
Pentru soldatii care īncearca sa supravietuiasca, frica poate avea o functie pozitiva de īncurajare producānd cutezanta chiar si īn cazul ranirii.
Din nefericire pentru altii frica poate imobiliza, astfel individul fiind incapabil sa se salveze. Multi militari manifesta frica cānd sunt īntr-un mediu necunoscut si conditiile din jur sunt īmpotriva lor.
Fiecare luptator trebuie sa dezvolte modalitati proprii de sapānire a fricii pornind de la specificul misiunilor si al propriei personalitati, deoarece el este o entitate unica, iar reactiile īi sunt specifice .

2. Anxietatea
Asociata cu frica este anxietatea. Īn situatii de lupta este natural ca militarii sa se teama pentru viata lor, face parte din instinctul de conservare.


Anxietatea poate trece īnsa de limitele de a pune īn garda organismul pentru autoconsevare si apar atacurile de panica care dezorganizeaza psihicul uman .


Exista mai multe maniere de manifestare a fenomenului anxios:
- Atacurile recurente de panica (anxietate acuta care apare brusc īn cele mai diverse situatii);
- Stari de anxietate generalizata īn care predomina o stare de frica de mai mica intensitate, dar de durata mai mare si care īsi au explicatia īn idei nerealiste sau cu motivare excesiva care apar din interpretarea unor fenomene ale vietii. Multe reactii somatice (datorate reactiilor vegetative) pot apare īn acest tip de anxietate (tensiune musculara, oboseala, tremuraturi, transpiratii, uscarea gurii, ameteli, diaree, greturi, mictiuni frecvente, insomnie, iritabilitate). Gāndurile care apar pe acest fond sunt variate, dar toate au ca tematica ideia ca individul nu este capabil a tine sub control aceasta situatie, motiv pentru care el anticipeaza nerealist situatia si evaluarile din partea altora, combinānd frica cu aspecte de suferinta somatica difuza.


Modul de debut a crizelor de panica apare brusc sau dupa o perioada īn care soldatul a avut anxietate generalizata, debutul putānd apare īn timpul misiunii sau dupa ( posttraumatic ).


Anxietatea generalizata poate apare si brusc, dar si gradat dupa un eveniment cu efect de soc pentru individul īn cauza. Pentru ambele forme evenimentele stresante sunt acelea care declanseaza fenomenul, aceste evenimente ducānd adesea la declansarea crizei (termenul folosit este acela de "eveniment de pericol" sau "eveniment ecran" pentru ca el serveste doar la declansare, cauza fiind mult anterioara. Exista si fenomene combinate de anxietate si depresie.


Īn anxietate se percepe un pericol fizic sau psiho-social (se supraestimeaza de fapt acest pericol). Este o supraestimare reflexa, automata care duce la activarea programului anxios (amintirea ancestrala.)


Īn situatii de risc, daca individul are o percepere realista a pericolului starea de anxietate nu se mai produce. Cānd se produce anxietate patologica individul automat supraestimeaza pericolul care ar fi cuprins īn situatia respectiva. Aceasta supraestimare automata si reflexa activeaza "programul anxios" ancestral, care este reprezentat de un set de raspunsuri, probabil reactivate din trecutul evolutiei noastre ca specie si care avea rolul de a ne proteja de distrugere īn mediul primitiv Aceasta reactie ancestrala cuprinde urmatoarele componente:
- Prepararea luptei sau a fugii (cele 2 reactii adaptative la un mare pericol);
- Scanarea selectiva a mediului pentru posibilele surse de pericol si panica;
- Inhibarea comportamentului (frica paralizeaza sau dimpotriva, activeaza daca reactia este adaptativa ).

 

Reactia adaptativa reprezinta de fapt activarea resurselor psihice de a se mentine īn viata si a nu fi ranit.

3.Furia si frustrarea
Frustrarea apare cānd o persoana este īnfrānta īn mod constant īn īncercarea de a a-si atinge un scop. Arta supravietuirii presupune ca militarul sa ramāna īn viata pāna cānd apare ceva sau cineva care l-ar putea ajuta. Pentru atingerea unui astfel de scop, soldatul trebuie sa folosesca un minim de resurse si aproape inevitabil va īntāmpina si dificultati care-i vor scapa de sub control. Astfel, mai curānd sau mai tārziu, luptatorii vor fi pusi īn fata frustrarii cānd unele din planurile lor esueaza. O consecinta a acestei frustrari este furia. Sunt multe evenimente īntr-o actiune de lupta care pot produce furie: ratacirea, uitarea sau deteriorarea echipamentului, temperatura, cāmpul actiunii cu multiple obstacole, agilitatea adversarilor si limitele fizice. Frustrarea īncurajeaza reactiile impulsive si comportamentul irational, deciziile nefundamentate si abandonarea actiunii.


Daca luptatorul īsi poate valorifica si canaliza corespunzator intensitatea emotionala asociata cu furia, el poate actiona productiv atunci cānd raspunde provocarilor misiunii, din contra daca se lasa prada sentimentelor de mānie, el poate pierde multa energie si pune īn pericol propria viata si pe a camarazilor.

4.Depresia
Privatiunile impuse de misiunile de lupta produc sentimente de māhnire, suparare. Pe masura ce acestea se adāncesc si se cumuleaza apare "depresia ". Depresia este īn corelatie cu frustrarea si furia. Militarul frustrat este din ce īn ce mai suparat pe masura ce nu īsi poate atinge scopurile. Daca furia nu īl depresurizeaza ( prin exteriorizari ), atunci nivelul frustrarii creste. Arcul distructiv furie-frustrare se amplifica pāna cānd individul este epuizat fizic, mental si emotional. Ajuns īn acel punct, el īncepe sa renunte si atentia se muta de la " Ce pot sa fac? " la " Nu mai este nimic de facut! " Depresia este o expresie a acestui sentiment de lipsa de speranta si deznadejde.


Nu este nimic anormal sa fii suparat atunci cānd te gāndesti la cei dragi si īti aduci aminte cum este īn lumea civilizata. Astfel de gānduri, de fapt ar trebui sa impulsioneze militarul sa termine misiunea cu bine si sa nu cedeze depresiei.

5. Singuratatea si plictiseala
Omul este o fiinta sociala. Foarte putini oameni īsi doresc sa fie singuri tot timpul. Militarul trebuie sa fie constient ca exista posibilitatea de a fi izolat īntr-un caz de supravietuire. Partea pozitiva a acestui lucru ar fi ca singuratatea poate releva abilitati si talente ascunse pe care individul nu le constientizase īnca. Īntr-o astfel de situatie se pot descoperi forte si puteri interne nebanuite. Partea negativa este ca singuratatea si plictiseala pot fi surse ale depresiei. Īntr-o situatie de supravietuire, singur sau īmpreuna cu camarazii, soldatul trebuie sa gaseasca cai pentru a-si tine mintea ocupata productiv si sa-si dezvolte un nivel de autosuficienta.

6. Vinovatia
Circumstantele care conduc la o situatie de supravietuire sunt uneori tragice si dramatice, mai ales cānd este vorba de o operatie antiterorista cu pierderi de vieti omenesti. Luptatorul trebuie sa fie constient ca poate fi singurul sau unul din putinii supravietuitori. Nu este neobisnuit pentru supravietuitori sa se simta vinovati pentru ca au ramas īn viata, īn timp ce altii au murit. Acest sentiment, cānd este folosit īn sens pozitiv, a īncurajat oamenii sa fie si mai hotarāti sa supravietuiasca pentru un scop maret īn viata. Uneori supravietuitorii īncearca sa continue actiunea celor care au fost ucisi. Indiferent de motivatia pe care o au, militarii nu trebuie sa se lase cuprinsi de sentimente de vinovatie. Cu totul aparte, avānd legatura tot cu sentimentul de vinovatie este "necesitatea de a ucide". Fiind nevoiti sa ucida inamicul, pentru unii militari acest fapt poate deveni un important factor al stresului de lupta. Majoritatea oamenilor au convingeri morale puternice impotriva uciderii si ranirii semenilor nostri, iar pentru unii militari este aproape imposibil din punct de vedere psihologic sa se angajeze īn a omorā, cel putin la primele contacte cu inamicul. Īn cazuri extreme, astfel de militari pot fi chiar incapabili sa reactioneze, sa se apere pe ei īnsisi cānd sunt atacati. Pe parcursul angajarii īn lupta militarii pot deveni īnsa obisnuiti sa ucida militarii inamici, iar unii dintre ei chiar se māndresc cu aceasta.

7. Sinuciderea
Un alt raspuns la solicitarile deosebite ale vietii de misiune antiterorista l-a constituit sinuciderea. Aceasta apare mai ales īn conditiile īn care luptatorul este luat prizonier. Analizele facute asupra frecventei sinuciderilor īn rāndul prizonierilor ne arata ca acest fenomen nu constituie un simptom dominant. Īn general, sinuciderile au loc īn perioada initiala a starii de prizonierat, cānd de fapt se produce impactul negativ cel mai puternic, ca urmare a distrugerii īntregului suport social al vietii prizonierului. Ruperea tesaturii interindividuale ramāne un factor al producerii stresului, īn orice conditii, si cu atāt mai semnificativ īn situatiile captivitatii. Rezistenta individuala este astfel permanent corelata cu rezistenta data de forta coeziva, de solidaritatea sociala a grupului. S-a constatat un raport invers proportional al frecventei sinuciderilor cu gradul de integrare īntr-un grup al unui individ si un raport direct proportional cu cresterea rezistentei acestuia, atāt a celei fizice cāt si a celei psihice.


Posibilitatile de supravietuire a grupului au fost realizate si dezvoltate numai īn masura īn care acesta si-a dovedit capacitatea de organizare si de subordonare a intereselor individului la necesitatile colective. Existenta unui grup organizat, animat de idealuri corespunzatoare, elaborarea unor strategii comune pentru supravietuire au asigurat cresterea vointei individuale si de grup, a rezistentei psihofiziologice, diminuarea si eliminarea starii de apatie.


Conditiile prizonieratului pot induce o apatie generala a grupului ce determina la rāndul ei scaderea capacitatii de decizie si de actiune. Sinuciderea presupune un anumit grad de mobilizare si decizie activa pe care prizonierii, slabiti si apatici, nu-l ating. Īn sprijinul acestei ipoteze se invoca frecventa mai mare a sinuciderilor la ofiteri (supusi unui grad mai mic de constrāngere) fata de soldati. Asa s-ar explica, dupa unii autori, cresterea sinuciderilor printre prizonieri. Ofiterii educati īn acest spirit normal al onoarei si demnitatii militare accepta cu greu postura īnvinsului si a acestei pete considerate rusinoase, pe care o reprezinta prizonieratul.
Datele obtinute din diverse studii ale conduitei unor grupuri de militari aflate īn conditii de viata si de munca neobisnuite au atras atentia asupra complexitatii factorilor determinanti ai stresului psihic. Astfel, trebuie luate īn considerare obiceiurile, credintele, valorile care caracterizeaza cultura unui individ sau unei organizatii militare.


Fiecarui militar i se poate diminua teama de prizonierat daca este convins de doua lucruri: primul, ca are posibilitati psihofiziologice deosebite de a rezista, ca nu poate fi manipulat psihic chiar atāt de simplu si, al doilea, ca niciodata nu va ramāne singur. Omul, si cu atāt mai mult militarul bine pregatit poate supravietui fara māncare pāna la zece zile si pāna la sase luni consumānd doar jumatate din cantitatea de alimente cu care este obisnuit, sau poate rezista fara somn pāna la cinci zile, fara urmari negative deosebite pentru sanatate. De asemenea o buna pregatire psihica īl ajuta pe militar sa nu devina o jucarie atāt de usor de cunoscut si de condus īn directia dorita de manipulator. Daca īnvata sa actioneze si sa raspunda pozitiv la aceste solicitari, perioada prizonieratului poate fi depasita.


Astfel, unii cercetatori au descoperit ca una dintre variabilele critice de rezistenta la stres era capacitatea emotionala de raspuns. Asa se explica de ce acei prizonieri de razboi dotati cu o anumita „distantare emotionala" īn raport cu viata cotidiana au rezistat mai bine decāt camarazii lor de detentie. Pragul de anxietate sau de angoasa poate fi mai mult sau mai putin ridicat, tinānd seama de individ; īn consecinta, indivizii cei mai vulnerabili vor fi aceia care prezinta un prag al angoasei foarte scazut. Se confirma īnca o data astfel ca vulnerabilitatea la stres, poate varia īn functie de actiunea agentilor stresori si de factorii de personalitate.

V.Tehnici de administrare a stresului īn situatii de risc

Pe principiu ca este mai usor sa previi decāt sa tratezi, militarii participanti la actiunile antiteroriste parcurg īnainte de plecarea īn misiune un set de tehnici de gestionare a stresului, īn asa fel īncāt actiunile lor sa fie la maximum de eficienta, iar erorile si pierderile cāt mai nesemnificative.


Locul de desfasurare: laboratorul psihologic al U.M. 01763
Participanti: militarii care fac parte din detasmaentul Irak,
Mijloace folosite: aparatura audio-video, computer, videoproiector
Timp alocat: 8 ore
Modalitatea instruirii: prezentarea de filme, sliduri din misiunile anteriaoare, discutii interactive psiholog-participanti.
Temele abordate sunt: autocunoasterea, anticiparea temerilor, adoptarea atitudinilor pozitive, tehnicile de gestionarea stresului.

1. Autocunoasterea
Succesul misunii depinde foarte mult de felul īn care fiecare individ īsi cunoaste limitele.Pentru a realiza acest lucru, militarilor le sunt aplicate chestionare si inventare de stres, tehnici proictive de cunoastere a personalitatii, scale de anxietate, teste de simulare a abilitatilor. Pornind de la rezultatele obtinute īn conditiile īn care ei nu sunt supusi niciunui pericol, ei īncep instruirea transpunāndu-se cu ajutorul filmelor si al efectelor audio-video socante situatiilor de risc:

2. Anticiparea temerilor
Participantii sunt sfatuiti sa nu pretinda ca nu īncearca sentimentul de teama si sunt rugati sa identifice din sirul de imagini, imaginea care īi īnfricoseaza cel mai mult.tinta nu este aceea de a elimina frica, ci de a-si consolida fiecare īncrederea īn fortele proprii īn situatiile care le creeaza cel mai mult anxietate. Aprecierile circumstantelor evenimentelor trebuiesc tratate cu onestitate si realism. Cānd īn fata unei situatii de supravietuire militarul nu este realist, pe motiv ca lui nu i se poate īntāmpla, dezamagirea poate fi pe masura.
Deviza ar trebui sa fie: " Spera īn ceea ce este mai bine si pregateste-te pentru ceea ce este mai rau ".


3. Adoptarea atitudinilor pozitive
A vedea partea pozitiva īn situatiile din jur nu numai ca mentine īntr-o forma optima starea de spirit, dar este excelenta pentru exersarea imaginatiei si creativitatii.
Militarii nu trebuie sa uite ca esecul pregatirii psihologice personale duce la reactii precum depresia, pierderea concentrarii atentiei, decizii inadecvate, renuntarea īnainte ca organismul sa cedeze.

4. Tehnicile de gestionare a stresului
Nu toate detasamentele participante la misiuni pleaca īnsotite de psiholog care sa realizeze o pregatire psihica pentru fiecare tip de misiune īn parte si chiar daca se īntāmpla acest lucru, poate fi un psiholog la peste cāteva sute de militari. De aceea este important ca fiecare militar care pleaca, sa participe la misiune cu "lectia īnvatata".


Īnvatarea tehnicilor de administrare a stresului poate īmbunatati īn mod semnificativ capacitatea de a ramāne calm si concentrat īn timpul celor mai riscante situatii. Elementele acestor tehnici sunt: exercitiile de relaxare care implica controlul respiratiei, ele au ca urmare o mai buna oxigenare a creierului si o mai buna functionare a īntregului organism, planificarea riguroasa a timpului de actiune, procedurile de convingere si de restructurare a cunoasterii (abilitatea de a controla modul īn care este perceputa o situatie).

VI. Concluzii


Misiunea militarilor īntr-o situatie de supravietuire este sa ramāna īn viata. Ei sunt cei care experimenteaza o combinatie de gānduri si emotii. Acestea īn functie de abordare pot lucra īn favoarea sau defavoarea lor. Frica, anxietatea, furia, frustrarea, vinovatia, depresia sunt toate reactii posibile la stresul asociat supravietuirii. Daca cauzele care ar duce la aceste reactii ar fi controlate, soldatului i-ar creste sansele de supravietuire, el ar fi mai atent la instruire, sa lupte atunci cānd īi este teama, sa actioneze pentru a-si asigura sprijinul si securitatea, sa creada īn camarazii sai. Cānd militarul nu-si poate controla aceste reactii īntr-un mod sanatos, el poate ajunge la inactivitate. Īn loc sa se bazeze pe resursele sale interne, el asculta de temerile sale interne, astfel el experimenteaza īnfrāngerea psihologica cu mult īnainte de cea fizica. Supravietuirea este o stare naturala a fiecaruia, luptatorii trebuie sa fie pregatiti sa ramāna īn viata cu demnitate si onoare.

 

 



Bibliografie

1. Bandura, Albert, Mechanisms of Moral Disengagement, in W. Reich, 1990
2. Constantin-Edmond Cracsner, Elemente de Psihologie Militara,Ed. Academiei de Īnalte Studii Militare, Bucuresti, 2003
3. Freidrich, Stephanie, Enemy Images, prezentare pentru Psyhologists for Social Responsibility, www.psysr.org.2002
4. Smelser, Neil, Mitchell, Faith, Terrorism : Perspectives from Behavioral and Social Sciences, NAP,2001
5. Taguba, Article 15-16 Investigation of the 800th Military Police Brigade, www.npr.org/iraq/2004
6. U.S.Army Survival Manual, Department of Defense.
 

 


 

 

* Psiholog, U.M. 01763 Braila

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania