Problematica stresului de lupta revine în actualitate din ce în ce mai pregnant odata cu defluirea militarilor români din diverse teatre de operatii din afara tarii. Structura de psihologie militara a cuprins aspecte ale identificarii tulburarii de stres posttraumatic în cadrul ghidului de evaluare postmisiune. Consider ca obiectivul identificarii nivelului stresului posttraumatic ar trebui sa se regaseasca si în procedurile de selectie continua, cât si în evaluarile psihologice ale climatului organizational. În continuarea demersurilor întreprinse de Sectia de Psihologie pâna la acest moment, propun un model de interventie psihologica cu accent pe componenta comuna de tip educativ a militarilor ce prezinta simptome PTSD. Modelul este inspirat dintr-o multitudine de lucrari de specialitate studiate în ultimii trei ani si filtrate prin prisma experientei personale.

Cuvinte cheie:
- Tulburare de stres posttraumatic;
- Debriefingul stresului de incidente critice;
- Trauma;
- Rezilienta.

1. Scopul programului:
Programul PTSD reprezinta un set de servicii de evaluare si tratament pentru veteranii care s-au confruntat cu dificultati post- trauma. La nivel general, programul are drept scop oferirea unui mediu suportiv si plin de respect în care veteranii pot sa-si reaminteasca si sa accepte trauma din trecut. De asemenea, îsi propune sa asiste veteranii si partenerii lor sa dezvolte noi moduri de a face fata dificultatilor vietii.

2. Obiective:
- Oferirea sistematica a suportului psihologic pre si post misiune;
- Exersarea tehnicilor si metodelor în vederea unei functionari optime din punct de vedere psihologic;
- Detensionarea consecutiva a incidentelor si evenimentelor traumatice;
- Consiliere individuala si de familie la cerere;
- Raportarea evaluarilor facute si a masurilor propuse catre autoritatile competente;
- Evaluarea sistematica a eficientei programului.

3. Adresabilitatea:
Programul se adreseaza veteranilor de razboi, cât si participantilor la misiuni de mentinere a pacii care îndeplinesc criteriile pentru diagnosticarea PTSD împreuna cu membrii familiilor lor. Activitatile sunt centrate pe revenirea dupa trauma (asa numita rezilienta) si rationalizarea experientei de lupta.

4. Activitati precursoare:
Programul cuprinde doua mari componente, una educativa ce se adreseaza tuturor participantilor împreuna cu familiile lor si una de interventie terapeutica ce vizeaza individul, grupul sau familia într-un design particular. Anumite aspecte din cadrul componentei educative pot fi folosite în pregatirea premergatoare misiunii.
În vederea reducerii intensitatii si cuprinderii simptomelor PTSD este necesara realizarea debriefingului stresului de incidente critice în primele 24 pâna la 72 ore dupa trauma în timpul misiunii. Studiile de specialitate considera chiar ca debriefingul realizat chiar si mai târziu este mai util decât daca nu ar fi realizat deloc.

5. Evaluarea initiala pentru admisie:
Initial veteranii au fost evaluati pentru prezenta PTSD si a problemelor legate de acesta pentru a determina compatibilitatea cu programul. De asemenea sunt intervievati cu partenerii lor pentru a explora impactul PTSD asupra propriilor familii.

Daca sunt adecvati criteriilor programului, veteranii sunt plasati pe lista de asteptare. Timpul de asteptare variaza în functie de gradul de "pregatire" pentru program, rezistenta de a se confrunta cu dificultatile care au fost în mod obisnuit evitate cât si prezenta altor probleme (de exemplu depresia si problemele cu alcoolul).
Experientele traumatizante timpurii si deprivarile duc la comportamente maladaptative care în interactiune cu PTSD devin specifice. Simptomele tulburarii posttraumatice de stres prezinta similaritati cu unele tulburari de personalitate (tulburarea de personalitate disociala, acompaniata cu obsesia pentru arme si violenta, neacceptarea normelor sociale, empatie scazuta si tulburarea borderline caracterizata de instabilitate, retea redusa de relatii, depresie cronica, explozie de furie) sau se pot manifesta pe fondul altor tulburari de personalitate (paranoida, narcisica sau schizoida). Pe scurt PTSD poate reactiona cu alte tulburari datorate unor experiente traumatice din copilarie.

6. Structura programului
O varianta intensiva de patru saptamâni de tratament rezidential, urmata de o faza de o zi pe saptamâna, timp de opt saptamâni. Faza de tratament rezidential include terapie de grup centrata pe educatia cu privire la simptomatologia si tratamentul PTSD, managementul furiei, depresia si dezvoltarea abilitatilor interpersonale si sociale si a rezilientei (capacitatea de a-si reveni dupa o trauma). Amândoua fazele de tratament includ terapie individuala si de grup pe problematica traumei si terapie de cuplu. Partenerii sunt implicati într-un proces terapeutic ce dureaza o saptamâna. Aceasta ofera oportunitatea de a clarifica si dezvolta un proces de întelegere a strategiilor de actiune, cu problemele si conflictele ivite atunci când un membru al familiei are PTSD. De asemenea, partenerii au sansa de a explora impactul PTSD asupra lor si copiilor.

 
Ar mai putea fi structurata o varianta de tratament ambulatoriu, cu sedinte de seara, de doua ori pe saptamâna, timp de 12 saptamâni.

7. Continutul programului
Ce este PTSD?
PTSD este o stare psihologica provocata de experienta unui eveniment traumatic care a amenintat siguranta sau viati unui individ. Asemenea traume sunt incluse în experienta de lupta, tortura, accidente de circulatie sau abuzuri sexuale.
Indivizii care sufera de PTSD:
- Pot trai reamintiri nedorite si cosmaruri în legatura cu evenimentul traumatic, care sunt adesea acompaniate de un stres intens. Ca rezultat, aloca eforturi considerabile pentru a încerca sa blocheze aceste amintiri;
- Pot evita situatiile si oamenii care le reamintesc de trauma din trecut. Pot avea dificultati în trairea propriilor emotii. Ei se pot izola si îsi pot pierde interesul în activitatile pâna atunci placute;
- Sunt predispusi la iritabilitate, izbucniri de mânie, tulburari de dispozitie, autoculpabilizare, capacitate slaba de memorizare, concentrare redusa a atentiei si somn întrerupt.
Depresia, anxietatea, alcoolul si abuzul de alte substante complica simptomatologia PTSD.

Cum pot sa stii daca suferi de PTSD?
Acest lucru poate fi rezolvat prin cautarea asistentei profesionalizate. Daca urmatoarele simptome sunt prezente, atunci este cazul unui consult specializat:
- Sentimentele sau senzatiile corporale au devenit coplesitoare;
- Este dificil sa te relaxezi, esti foarte confuz sau te simti golit sau obosit;
- Performanta la locul de munca si viata sociala îti sunt serios afectate;
- Amintirile, visele si imaginile traumei trecute continua sa se insinueze în viata ta, facându-te înspaimântat si tulburându-ti somnul;
- Trebuie sa ramâi mereu alert pentru a evita supararea;
- Trebuie sa îti controlezi în mod frecvent mânia;
- Simti ca nu poti sa-ti împartasesti gândurile si sentimentele cu ceilalti;
- Relatiile sunt afectate, iar oamenii comenteaza cât de mult te- ai schimbat;
- Habitusurile tale s-au schimbat în rau;
- Esti mai dependent de medicamente;
- Eviti locurile, conversatiile si lucrurile care îti amintesc de evenimentul traumatizant;

Stresul poate deveni o problema
Stresul repetat se strecoara si va invadeaza corpul si mintea. Stresul este asemanator momentului pornirii motorului unei masini, apasând pedala de acceleratie pâna la fund. Daca vei mentine acest regim mai mult timp vei arde electromotorul si vei scoate din functiune mecanismul. Stresul intens apare când se repeta la nesfârsit si nu este compensat de perioade de relaxare. Stresul nu devine o problema, daca reusesti sa-l controlezi, schimbându- ti modul de viata.

Controlarea stresului
Managementul stresului presupune sa raspunzi la evenimentele majore de viata si la problemele zilnice cu momente de relaxare, cât si cu momente de tensiune. Relaxarea este o parte normala a raspunsului la stres. Confruntati cu provocarile vietii, oamenii sunt nu numai presati sa reactioneze rapid si în forta, dar sunt si obligati sa devina calmi pentru a gândi clar si a-si controla propriile acte. Tehnicile pentru managementul stresului includ:
- Relaxare fizica si mentala;
- Gândire pozitiva;
- Tehnici de rezolvare a problemelor;
- Managementul timpului;
- Tehnici de asertivitate si comunicare interpersonala;

Beneficiile fizice ale controlului stresului includ:
- Un somn mai linistit, energie si mobilitate;
- Tensiuni scazute, dureri reduse, tensiune arteriala scazuta, mai putine probleme cardiace si boli infectioase.

Beneficiile emotionale ale controlului stresului presupun:
- O sporire a calitatii vietii si a starii de bine;
- Reducerea anxietatii, depresiei si iritabilitatii.

Poate stresul deveni de necontrolat?
Traumele pot induce un stres puternic care poate deveni de necontrolat în ciuda celor mai puternice eforturi de gestionare a acestora. Evenimentele traumatice cauzeaza reactii puternice, un fel special de soc fizic/emotional care amplifica raspunsul la stresul de tip "fight- flight" ajungându-se la o stare de "super- stres" (sentimente de groaza, oroare, sentimentul ca propria viata îti defileaza prin fata ochilor).

Daca ati participat ca actor sau martor la un razboi, atunci cunoasteti personal socul traumatic. Nimic în viata nu vi se va mai parea la fel, chiar daca totul pare sa mearga bine. Trauma si-a lasat amprenta terorii, ororii, a sentimentului de neputinta fizica si spirituala. Lumea nu vi se va mai parea sigura, controlabila sau vesela. Oamenii nu vi se vor mai parea de încredere, propriile îndoieli vor eroda stima de sine.

Etape în controlul stresului traumatic
Etapa I este recunoasterea semnului stresului posttraumatic. Trauma a fost atât de socanta, încât lezeaza amintirile, care devin imposibil de readus în planul constiintei. Amintirile ies la iveala ca gânduri neplacute sau cosmaruri. Uneori te simti ca si cum nu te poti opri sa retraiesti evenimentul. socul traumatic poate crea goluri de memorie, deoarece este foarte dificil pentru constiinta sa gestioneze astfel de evenimente majore. Reactiile stresului traumatic sunt raspunsuri normale la evenimente anormale. Multi oameni traiesc reactii ale stresului posttraumatic zile sau saptamâni dupa trauma. În mod obisnuit, aceste reactii devin mai putin severe cu timpul, dar ele pot persista si deveni o problema.

Etapa a II-a este recunoasterea cailor de combatere a stresului traumatic, ceea ce pare firesc, dar nu functioneaza întrucât aceste cai prelungesc si înrautatesc reactiile stresului posttraumatic normal. Modalitatile de evitare a stresului traumatic care nu functioneaza includ:
- Încercarea de evitare a oamenilor, locurilor sau gândurilor care pot trezi amintiri;
- Respingerea sentimentelor sau relatiilor cu oameni care trezesc amintiri;
- Tendinta de a fi permanent în garda, hipervigilent.

Oricum aceste încercari nu au rezultate pozitive deoarece trauma va controleaza viata daca încercati sa fugiti de ea.

Etapa a III-a este sa solicitati ajutor la serviciile psihologice pentru veterani întrucât amintirile traumatice nu pot fi sterse, dar stresul pe care-l determina poate deveni controlabil.

Cum poti ajuta o persoana cu PTSD?

- Ofera suport; la oamenii puternic traumatizati, suportul si securitatea din partea celor apropiati sunt critice pentru recuperare;
- Aloca timp si spatiu pentru a discuta în legatura cu ceea ce s-a întâmplat si în mod egal aminteste-ti ca nu oricine poate fi gata sa vorbeasca în acelasi moment;
- Fi realist în legatura cu ceea ce este capabila sa faca persoana: nu astepta prea mult sau prea putin;
- Recunoasterea si încercarea de întelegere a reactiilor indivizilor în legatura cu ceea ce au trait (aceeasi persoana poate reactiona cu furie extrema sau cu împietrire emotionala în diferite momente temporale;
- Sustine persoana în cautarea asistentei personalizate daca doreste.

Componentele terapiei

Folosind terapia individuala, de familie si de grup, programul se adreseaza:
- Simptomelor PTSD;
- Anxietatii generalizate;
- Problemelor de control emotional;
- Depresiei;
- Deficitelor de abilitati sociale;
- Problemelor cu alcoolul;
- Problemelor de cuplu si familie;
- Starii de bine fizic.

Medicatia poate fi o parte a tratamentului, la fel ca si reabilitarea alcoolica.

Impactul PTSD asupra partenerilor

Impactul PTSD asupra relatiilor sociale poate fi profund. Partenerii persoanelor traumatizate se pot afla în situatia de a-si asuma responsabilitatea majora pentru familie si pentru managementul simptomatologiei acestora. De exemplu, în cazul familiei unui veteran, partenerul poate învata ca mentinerea unei stari de liniste continue poate fi cel mai eficient mod de a controla raspunsurile emotionale ale acestuia. Totusi, netinând cont cât de utila este aceasta strategie, este clar ca partenerul plateste cu propriile sale nevoi. Partenerul se poate simti de asemenea responsabil pentru comportamentul veteranului. Autoculpabilizarea este un raspuns comun pentru partener, care poate gândi ca facând ceva diferit, sotul ar putea sa nu reactioneze în modul în care o face. si, de asemenea, acest comportament diferit este adesea recompensat cu propriile nevoi.

Anii întregi de control si autoblamare pot avea un efect perturbator asupra afectelor sau stimei de sine a partenerului. Veteranii pot avea adesea dificultati în viata intima, iar partenerul se poate simti izolat si singur în cadrul relatiei. Paternurile de comunicare defectuoasa se pot dezvolta, iar partenerii pot avea dificultati în a vorbi despre propriile probleme si de a fi capabili sa se sustina unul pe celalalt. Frica de a fi judecat într-o maniera negativa poate contribui la reticenta partenerului de a cauta suport pentru sine însusi si pentru propria familie.

Daca veteranul are izbucniri de iritabilitate si furie, atmosfera în familie poate deveni de nesuportat. În cazul în care veteranul are o capacitate redusa de a-si controla pornirile agresive, adesea acestea sunt directionate catre membrii familiei, de aici rezultând violenta verbala si fizica. Impactul asupra partenerilor poate fi crearea unui sentiment de nesiguranta în cadrul relatiei, de neajutorare ce va duce la moduri de comunicare inadecvate.

Pentru familie si prieteni
- Ascultati-i cu grija;
- Petreceti un timp cu persoana traumatizata;
- Ofera-ti asistenta si o ureche care sa asculte, chiar daca ei nu au strigat dupa ajutor;
- Reasigurati-va ca sunt în siguranta;
- Ajutati-i cu sarcinile zilnice gospodaresti;
- Oferiti-le un timp numai pentru ei, privat;
- Nu interpretati furia lor în mod personal;
- Nu le spuneti ca “ai noroc ca nu s-a întâmplat mai rau" - oamenii traumatizati nu sunt consolati de asemenea afirmatii (spuneti-le ca va pare rau ca s-a întâmplat un asemenea lucru si ca vrei sa-l întelegi si sa-l ajuti).

Adaptarea la experienta presupune existenta unor bune mecanisme de autovindecare ce îi ajuta pe oameni sa treaca prin aceste reactii emotionale. Aceste procese pot fi asistate în mod semnificativ prin angajarea în urmatoarele:
- Acceptare
- Recunoasterea propriilor reactii si a faptului ca se afla într-o situatie foarte stresanta;
- Negarea excesiva sau lipsa acceptarii ca sentimentele lor pot încetini procesul de vindecare;
- Suport
- Cautare suportului fizic sau emotional al altor persoane;
- A vorbi despre sentimentele lor cu cei dragi si cu prietenii apropiati care vor întelege prin ce trec;
- Discutia cu altii ce au avut experiente similare;
- A depasi evenimentul
- Sa permita amintirilor despre incidentul critic sa revina în minte împreuna cu nevoia de a vorbi si a se gândi la el;
- Înfruntarea realitatii treptat, mai degraba decât a evita reamintirea;
- Exprimarea sentimentelor
- Exprimarea sentimentelor mai degraba decât a le reprima; a vorbi despre experiente si sentimente sunt metode de vindecare naturala pentru aceste tipuri de evenimente.
- A avea grija de propriul EU
- În aceste perioade de stres, oamenii sunt mai predispusi la accidente si boli fizice; este important ca sa aiba grija de ei însisi prin: a conduce cu grija, a avea un somn suficient, a mentine o buna dieta si o odihna corespunzatoare.
- Efectele pozitive
- Dupa experiente traumatice oamenii în mod frecvent devin mai întelepti si mai puternici emotional. Acesta este un punct de cotitura în care îsi reevalueaza semnificatiile si valoarea vietii si apreciaza lucruri marunte care pâna atunci nu le-au observat sau pe care le-au trecut cu vederea

Impactul asupra copiilor minori

Povestea unui copil cu un tata care a luptat în razboi ar suna cam asa:

"Sunt Bogdan si tatal meu a fost soldat si s-a întors din razboi. Sunt foarte mândru de tatal meu si îmi place atunci când ma lasa sa-mi pun medaliile sale în piept. Câteodata, când este sarbatoare, mergem în piata unde el marsaluieste la parada. Dar mamei mele nu-i place acest lucru pentru ca atunci tata începe sa-si aminteasca de colegii sai si de anumite lucruri demult petrecute, începe sa se enerveze si nu ma scapa din priviri. Întotdeauna pare ca este foarte îngrijorat în legatura cu siguranta mea.

Îmi place cel mai mult când mergem împreuna la pescuit, jucam fotbal sau doar ne uitam la televizor împreuna. Adesea, însa, tata nu vrea sa faca nimic. Nu vorbeste cu nimeni si se plimba singur. si întotdeauna pare ca se plânge în legatura cu mizeria din casa, iar eu nu pot sa-i spun nimic pentru ca tipa si devine furios.

Acest lucru ma întristeaza pentru ca simt ca tatalui mei nu-i pasa de mine. Mama se supara si ea si începe sa plânga când tata se poarta asa. Ea spune ca acest lucru se întâmpla din cauza razboiului. Ea spune ca are ceva care se cheama PTSD, o denumire mult prea grea pentru a fi înteleasa de mine. De asemenea, mai spune ca se poate întâmpla oricui si s-a întâmplat mai multor soldati care s-au întors din razboi. Soldatii au fost foarte curajosi, dar dupa ce s-au întors au simtit ca nimanui nu le mai pasa de ei sau de ceea ce s-a întâmplat acolo.

Desi îmi iubesc tatal, nu as vrea sa se comporte în acest fel. Câteodata nu pot sa-mi aduc prietenii acasa pentru ca îmi este frica de modul în care ar reactiona. De ce nu poate fi ca alti tati? îmi întreb mama. Ea îmi raspunde ca datorita faptului ca a trecut prin toate acestea, este un tata special. Nu este adevarat ca nu-i pasa de noi, dar câteodata are alte lucruri în minte. Mama îmi spune ca întelege cât de rau se simte câteodata. Poate ca as putea sa vorbesc cu prietenii mei, cu unchiul sau profesorii mei. Exista întotdeauna cineva în jurul nostru în care poti sa ai încredere, doar trebuie sa afli cine este acel cineva si poate într-o zi voi gasi un mod de a vorbi cu tatal meu despre asta."

Aceste situatii prin care a trecut Bogdan sunt tipice pentru copii ai caror parinti au participat într-un razboi. Este foarte important pentru copii sa aiba o persoana cu care sa poata discuta, de exemplu partenerul persoanei traumatizate.

Ar putea fi dificil sa traiesti cu cineva care sufera în urma unei traume întrucât acesta tinde sa se izoleze de ceilalti, îi este dificil sa-si arate afectiunea si adesea este foarte iritabil. Aceasta îti poate lasa sentimentul ca tatalui nu-i pasa de tine sau nu te iubeste, însa, în general, el doar nu este capabil sa le arate celorlalti cât de mult îi pasa de ei. Adesea, oamenii care au trecut printr-o trauma sunt mult mai constienti de modul în care lucrurile pot merge prost dintr-o data. De aceea sunt mereu vigilenti în legatura cu un posibil pericol si pot deveni foarte stricti în legatura cu siguranta persoanelor apropiate. Ar putea parea ca tatal te trateaza ca un copil si nu are încredere în tine. Trauma este o experienta înspaimântatoare, cu o situatie în care viata a fost pusa în pericol sau ai asistat la ranirea grava sau chiar la uciderea cuiva si ai fost incapabil sa faci ceva.

Impactul asupra copiilor adulti ai veteranilor

Copii adulti vorbesc în general foarte putin despre experientele din razboi ale parintilor lor, dar totusi aceste experiente au adesea un efect profund si de durata asupra veteranilor si relatiilor acestora cu persoanele apropiate. Daca veteranii au suferit de PTSD ca rezultat al acestor experiente, copii au trait în alte nivele de anxietate în încercarea de a supravietui cu si de a întelege modul de comportare al parintilor lor. Daca esti un asemenea copil ai putea începe sa te gândesti la urmatorul fapt: care aspecte ale comportamentului parintilor sunt legate de PTSD si care apartin personalitatii lor; care simptome au fost exprimate în familie si ce semnificatie au avut la acel moment? Care au avut impact asupra ta ca individ?

Fiecare veteran are propriul mod de a se descurca cu simptomele PTSD si, în mod similar fiecare copil are propriul sau stil de coping. Aceasta înseamna ca nu exista doua experiente identice atunci când esti copilul unui veteran, dar totusi pot fi câteva trasaturi comune. Ca adult te poti întreba daca va trebui sa faci fata aceluiasi tip de dificultati, având în vedere ca PTSD produce o arie larga de comportamente, cum ar fi: consumul excesiv de alcool, a fi perfectionist, a fi critic si a avea standarde înalte nerealiste, a fi excesiv de iritabil, a fi agresiv, a fi retras si necomunicativ, a nu-ti pasa de ceilalti. Datorita experientei traumatice, multi veterani au o stare de constiinta alerta în legatura cu pericolul, ceea ce ar putea duce la controlarea excesiva si restrângerea libertatilor membrilor familiei.

Ca si copil adult exista o arie de posibile probleme care pot apare referitoare la propria relatie si la comportamentul ca parinti. Este util, în acest sens, sa discutam cu alte persoane în încercarea de întelegere a propriei experiente si a modului în care ne-a afectat comportamentul.



8. Evaluarea eficientei programului:

Evaluarea eficientei programului se poate realiza cu ajutorul anchetei prin chestionar cât si prin observarea realizata de supervizorii programului. Rezultatele evaluarii vor fi folosite ca repere în dezvoltarea ulterioara a programului. Itemii chestionarului vor viza adecvarea la nevoile participantilor, suportul psihologic, utilitatea abilitatilor dobândite, colaborarea în cadrul programului, schimbul de experiente între participanti si durata programului. Aprecierea se va face prin scale Lickert în cinci trepte.

9. Debriefingul psihologilor:

Participarea la acest program este o sarcina stresanta si obositoare pentru psihologii militari. Astfel se impune o detensionare în raport cu evenimentele traumatice dezvaluite în cadrul activitatii terapeutice, la finalul programului.
În concluzie, accentul, în cadrul acestui program, se deplaseaza catre problematica stresului, însusirea unor notiuni fundamentale despre stresorii specifici zonei de operatii, simptomatologiei, efectelor stresului, dezvoltarea strategiei de coping prin persuadarea militarilor ca reactia la stres este una normala la stimuli anormali (specifici razboiului). Asemenea programe adaptate la nevoile militarilor participanti în teatre de operatii asigura o motivatie si o eficienta superioara în activitatea ulterioara în cadrul unitatii si o scadere a pierderilor de natura psihiatrica postmisiune.






BIBLIOGRAFIE

1. “Critical Incident Stress Debriefing: Trauma Intervention at the World Trade Center", Frank Fine;
2. “Critical Incident Stress Debriefing (CISD): Value and Limitations în Disaster Response", Bruce Hiley- Young, Ellen T. Gerrity, NCP Clinical Quarterly 4(2): Spring 1994;
3. “Managing Stress and Recovering from Trauma: Facts and Resources for Veterans and Families", A National Center for PTSD Fact Sheet, Julian Ford;
4. "Prevention of Onset and Development of Posttraumatic Stress Disorder în the Armed Forces Of the Republic of Croatia ", Anto Zelic, Ministry Of Defence of the Republic of Croatia.
5. “Psychological Assessment and PTSD: Not Just for Researchers", Dudley D. Blake, NCP Clinical Quarterly 3(1): Winter, 1993;
6. “Specialized PTSD Treatment Programs în the U. S. Department of Veterans Affairs", A National Center for PTSD Fact Sheet;
7. “Traumatic War Stressors and Psychiatric Symptoms Among World War II, Korean and Vietnam War Veterans" - Alan Fontana, Robert Rosenheck - revista "Psychology and Aging", 1994, vol. 9, nr. I 27- 33;
8. “Treatment Outcome Research on Post- traumatic Stress Disorder", Dudley D. Blake, NCP Clinical Newsletter 3(2): 1993
 

* U.M. 01175 Iasi