Lucrarea îsi propune determinarea nivelului de stres la elevii scolii de agenti de politie si conturarea unor modalitati de prevenire sau diminuare a acestuia. Chestionarul aplicat a relevat faptul ca elevii utilizeaza destul de putin strategii active de combatere a stresului provocat în primul rând de solicitarile de învatare. Aceste rezultate au condus la propunerea unor activitati practice desfasurate în colaborare cu dirigintii, prin care elevii sa dezvolte strategii de adaptare la stres prin confruntarea cu problema si conturarea unor modalitati de rezolvare a acesteia, activitati prin care elevii sa îsi dezvolte abilitatile de management al stresului prin asimilarea unor tehnici de organizare a timpului, metode de învatare si optimizare a memorarii.


Studiul stresului în scoala de agenti de politie este un demers care necesita o abordare complexa, întrucât în acest tip de institutie se regasesc elemente care au legatura atât cu unitatile operative ale politiei cât si cu scolile din învatamântul de masa. Astfel, la intrarea în scoala de agenti de politie, elevul se confrunta cu aspecte noi, specifice mediului politienesc, dar si cu cerinte scolare care respecta standardele stabilite de beneficiar. De aceea, pot aparea situatii în care vorbim de ceea ce specialistii numesc "incapacitatea individului de a raspunde adaptativ la agentii de mediu, in situatii de suprasolicitare".

Pentru a contura modalitati de preventie si control al stresului este recomandabil sa identificam principalele surse de stres, nivelul stresului la nivelul unitatilor de elevi, precum si principalele moduri de adaptare la situatiile stresante. Aceasta activitate de diagnoza s-a realizat printr-un chestionar care a constituit baza de la care am pornit în analiza fenomenului si propunerea unor activitati concrete ce pot fi desfasurate în scoala în vederea ameliorarii nivelului stresului.

Este evidenta necesitatea unei evaluari initiale a nivelului de stres printr-o abordare la nivel de grup care are ca finalitate construirea unor modalitati de preventie aplicabile prin activitati cu întreaga clasa. De aceea este justificata aplicarea unui chestionar cu întrebari deschise pentru stabilirea frecventei si ponderii elementelor studiate la nivelul întregului efectiv de elevi. Evaluarea individuala cu instrumente psihologice standardizate se va realiza în cadrul consilierii psihologice individuale. Deocamdata, s-a urmarit surprinderea celor mai semnificativi stresori si strategii de adaptare, pentru a se contura modalitati de prevenire si combatere a stresului prin activitati desfasurate în grup (clasa) chiar de catre diriginte, cu sprijinul psihologului.

Astfel, primul item releva nivelul stresului la elevii scolii de agenti de politie ( fig. 1). Acesta decurge din îmbinarea a trei componente: factorii de stres, resursele personale de confruntare cu stresorii si reactia la stres. Autoevaluarea nivelului de stres evidentiaza un stres moderat la peste jumatate din elevi, iar la 24% dintre ei nivelul stresului este resimtit ca fiind ridicat.

Fig.1 Nivelul stresului la elevii scolii de agenti de politie

Nivelul stresului evidentiat în fig.1 este rezultatul evaluarii mediului extern. Astfel, o situatie poate fi evaluata de indivizi diferiti ca având semnificatii diferite. Pentru a putea utiliza aceste rezultate este nevoie sa stim care sunt cei mai semnificativi factori generatori de stres în scoala de agenti de politie.

Fig.2 Principalii factori de stres

Schimbarile intervenite în ultima perioada în structura învatamântului în scolile de agenti de politie au dus la aglomerarea programului de învatare al elevilor. Supraîncarcarea determina stres si duce la instalarea oboselii. Regulamentul scolii presupune de asemenea ritmuri impuse de munca, ceea ce reprezinta alta sursa de stres.

Investigatiile releva, în principal, cinci categorii de efecte ale stresului (Roudseep, E., 1986)
+ efecte subiective – anxietate, agresivitate, apatie, plictiseala, depresie, oboseala, indispozitie, scaderea încrederii si stimei de sine;
+ efecte comportamentale – predispozitie spre accidente, alcoolism, abuz de cafea, iesiri emotionale, tendinta de a mânca si fuma excesiv, comportament impulsiv;
+ efecte cognitive – scaderea abilitatilor de a adopta decizii rationale, concentrare slaba, scaderea atentiei, hipersensibilitate la critica, blocaje mentale;
+ efecte fiziologice – cresterea glicemiei, a pulsului, a tensiunii arteriale, senzatia de uscaciunea gurii, transpiratii reci, valuri de caldura si de frig;
+ efecte organizationale – absenteism, demisii, productivitate scazuta, izolare, insatisfactie în munca, reducerea responsabilitatii si a loialitatii fata de organizatie.

Resursele de adaptare la factorii de stres se mobilizeaza pentru reduce sau tolera solicitarile care depasesc resursele personale. S-au conturat în literatura de specialitate câteva strategii generale de adaptare la stres (Baban, 2001): reevaluarea evenimentului considerat stresant prin prisma gândirii pozitive, organizarea eficienta a timpului, învatarea unor metode eficiente de rezolvare a problemelor si de luare a deciziilor, dezvoltarea asertivitatii si a abilitatii de rezolvare a conflictelor, stabilirea si mentinerea unui suport social adecvat, dezvoltarea unui stil de viata sanatos. Strategiile de adaptare la stres sunt de doua tipuri: centrate pe emotii (au ca obiectiv reducerea tensiunii emotionale fara a schimba situatia, sunt orientate spre persoana în scopul reducerii sau controlarii raspunsului emotional la stresori; în aceasta categorie sunt incluse si asa numitele strategii paleative, cum sunt uzul alcoolului, sedativelor si tranchilizantelor, drogurilor, tehnicilor de relaxare.); centrate pe problema (au ca obiectiv modificarea situatiei, actionând indirect asupra emotiilor, dezvoltarea de planuri si implicarea în actiuni pentru a raspunde direct, confruntativ stresorilor).
Se sustine ca strategiile centrate pe emotie sunt neadaptative, în timp ce cele centrate pe problema sunt adaptative. Se constata ca adaptarea la stres centrata de problema, conduce la experiente de munca/ învatare pozitive, în timp ce strategia centrata pe emotie contribuie la experiente negative în munca/ învatare.

Dupa cum arata Fig. 3 elevii scolii de agenti de politie utilizeaza destul de putin strategii active de combatere a stresului provocat în primul rând de solicitarile de învatare. O mare parte dintre elevi (30%) considera odihna ca fiind principala metoda de control si adaptare la stres. Alte strategii evitative, centrate pe emotie sunt sportul (13%), muzica (10%), ignorarea problemei (8%), suportul prietenilor (7%).

Elevii nu constientizeaza eficienta unor metode centrate pe problema. Acest lucru reiese si din Fig. 4-" Cum te poate sprijini psihologul în situatii de stres?". Ei afirma ca au nevoie din partea specialistului de sprijin, încurajare, consiliere, sustinere morala, si mai putin solicita sprijin pentru asimilarea unor metode de învatare si de combatere a stresului.

De aceea, sunt necesare activitati prin care elevii sa îsi dezvolte abilitatile de management al stresului prin asimilarea unor tehnici de organizare a timpului, metode de învatare si optimizare a memorarii.
 

Fig. 3 - Strategii de adaptare la stres utilizate de elevii scolii de agenti de politie

Fig.4 Cum te poate sprijini psihologul în situatii de stres?

Aceste rezultate au condus la propunerea unor activitati practice desfasurate în colaborare cu dirigintii, precum si la intensificarea activitatilor de consultanta acordata cadrelor didactice. Pentru a reduce nivelul stresului la elevi este recomandabil ca profesorii sa tina cont de câteva elemente concrete în organizarea interventiei educative (I. Neacsu, 1991):
- fixarea unui scop prioritar clar, determinarea si delimitarea acestuia precis în structura actiunilor întreprinse;
- fixarea progresiva a scopurilor imediate si apoi, pe termen mai lung;
- individualizarea stabilirii scopurilor în functie de personalitatea fiecarui grup sau chiar individual;
- aprecierile evolutiei (în instruire) în termeni predilect pozitivi - utilizarea competitiei, cu prudenta (pe fondul cooperarii stimulative);
- evaluari sistematice, formative;
- evitarea presiunilor/barierelor prea puternice, exterioare (pentru atingerea scopurilor la standarde înalte); apar, altfel, resentimentele, agresivitatea, stresul, insatisfactia, inhibitia;
- dozarea optima a cantitatii de informatie în unitatea de timp;
- accesibilizarea transmiterii informatiilor;
- diagnosticarea si utilizarea intereselor cognitive si motivelor favorabile învatarii (individuale/grupale);
- utilizarea metodologiei adecvate în instruire.

Ca modalitati concrete de actiune, psihologul poate concepe activitati la nivelul clasei, prin care sa dezvolte strategii de adaptare la stres prin confruntarea cu problema si conturarea unor modalitati de rezolvare a acesteia. Întrucât în chestionarul aplicat elevilor scolii de politie factorul stresant principal îl constituie activitatea de învatare (informatii prea multe - timp insuficient pentru pregatire), iar ca strategii de adaptare la stres, cele mai utilizate sunt cele centrate pe emotie sau cele evitative, am propus organizarea unor module în cadrul lectiilor de dirigentie cu scopul dezvoltarii abilitatilor de management al stresului prin asimilarea de metode de învatare si de organizare a timpului de studiu. Astfel, prezentam mai jos doua exemple de astfel de activitati care se doresc a fi un suport practic pentru cadrele didactice, atât pentru prevenirea cât si pentru combaterea stresului la elevii scolii de politie .

• PROIECT PENTRU ORA DE DIRIGENTIE
Metode si tehnici de învatare - organizarea studiului individual

OBIECTIVE:
- însusirea unor metode de planificare si organizare adecvata a studiului individual
- formarea / dezvoltarea deprinderilor de învatare sistematica

METODE DIDACTICE: conversatia, expunerea, problematizarea , exercitiul

DESFASURAREA ACTIVITATII:

Captarea atentiei :
- se solicita 2-3 elevi sa descrie modul in care îsi organizeaza învatarea
- nu se fac observatii critice în acest moment, ci doar constatari
Anuntarea temei si a obiectivelor:
Dirigintele prezinta tema si explica avantajele studiului sistematic
- se obtin rezultate sigure, informatiile fiind asimilate în mod organizat, cu respectarea curbei uitarii (elaborata de Ebbinghaus) (anexa I)
- presupune economicitate, ecluzând risipa de timp si de efort

Aceasta ora are ca scop însusirea unor metode de planificare a studiului individual si a unor metode de învatare.

Rezolvarea sarcinilor de lucru
Dirigintele ia exemplu o lectie si îi solicita pe 2 sau 3 elevi sa explice pasii pe care îi parcurg în învatarea materialului respectiv. Se prezinta metodele de învatare descrise în anexa II.
Dirigintele prezinta anexa I - curba uitarii, explicând modul în care se repeta materialul învatat
Profesorul prezinta etapele de planificare a învatarii
- inventarierea materiilor si a lectiilor care trebuie învatate (stabilirea prioritatilor);
- evaluarea timpului disponibil, care cuprinde si un "timp de rezerva";
- elaborarea unui calendar de studiu saptamânal, apoi zilnic.

Se prezinta modelul de tabel pentru planificarea saptamânala (anexa III, pct 1). Elevii sunt împartiti pe grupe si li se cere sa stabileasca o planificare saptamânala a studiului pentru saptamâna urmatoare. Fiecare grupa prezinta rezultatul muncii. Planificarea se individualizeaza în functie de nevoile fiecarui elev. Ei exerseaza doar tehnica de planificare.

Se prezinta modelul de planificare zilnica (anexa III, pct.2). Elevii vor lucra individual la planificare a studiului pentru ziua urmatoare. Câtiva elevi vor prezenta tabelul de planificare zilnica. Se discuta eficienta planificarii.
Evaluarea: Se discuta diferentele între metodele de învatare si planificarea saptamânala / zilnica a doi elevi si se motiveaza timpul alocat de catre ei studiului fiecarei materii.


Anexa 1 - Curba uitarii (dupa H. Ebbinghaus)

• Aproape 50 % din informatiile învatate se uita în prima ora de la memorarea lor.
• Uitarea este masiva si la o zi dupa memorare.
• Pentru a preveni uitarea este bine sa se repete materialul la intervalele în care uitarea este masiva.

Reguli pentru o repetare eficienta:
• Numarul de repetitii trebuie sa fie optim (fiecare elev îsi apreciaza numarul. de repetitii de care are nevoie pentru a asimila un material);
• Esalonarea repetitiei este mai eficienta decât repetitia comasata (de ex: este mai bine sa repeti la o materie o ora pe zi timp de trei zile, decât trei ore într-o singura zi înainte de seminar sau lucrare);
• Repetitia este mai eficienta atunci când se combina cu încercari de reproducere a materialului studiat (asa îti poti da seama ce ai retinut si ce nu);
• Repetitia poate fi organizata prin reluarea materialului în întregime (material cu un volum redus) sau prin fragmentarea materialului (volum mare).

Anexa 2
Metoda învatarii globale
- presupune citirea / repetarea integrala a materialului;
- este recomandata în cazul unor materiale, bine organizate si nu foarte dificile.
Etape:
- lectura de ansamblu a textului - nu e necesar sa faceti notite, nici sa va propuneti sa retineti informatiile ( are rol de familiarizare cu materialul);
- citirea analitica - întelegerea în profunzime a informatiilor, fara a face notite (nu lasati sa persiste nici o ambiguitate);
- citirea analitico-sintetica si consemnarea – extragerea ideilor principale si notarea lor;
- repetitia pe baza de recunoastere (cu textul în fata);
- repetitia pe baza de reproducere (fara a avea materialul în fata) - doar astfel se poate verifica acuratetea retinerii informatiilor;
- recapitularea generala;
- repetarea materialului (conform sugestiilor din anexa I).
Metoda învatarii secventiale
- presupune asimilarea textului dupa ce acesta a fost împartit în secvente de studiu sau fragmente;
- se recomanda în cazul unor materiale voluminoase sau dificile.
Etape:
- fragmentarea materialului în secvente de studiu tinând cont de logica si structura materialului;
- fiecare fragment va fi învatat tinând cont de etapele metodei învatarii globale.
Metoda învatarii progresive
- presupune combinarea metodei învatarii globale cu cea a învatarii secventiale;
- se utilizeaza pentru învatarea materialelor voluminoase, pe o perioada mare de timp (semestre, ani de studiu).
Etape
- lectura de ansamblu – familiarizarea cu continutul materialului;
- fragmentarea materialului în unitati de studiu ample (lectii , capitole- notate cu A, B, C, D etc.);
- învatarea/repetarea lor dupa urmatoarea schema: A+B+AB+C+ABC+D +BCD+E+CD+E+ABCD…..
Metoda RICAR
- consta în cinci etape;
- se recomanda în studierea cartilor, articolelor.
Etape
R- rasfoirea generala a capitolelor, a alineatelor subliniate, a concluziilor partiale sau generale;
I- întrebari . Se formuleaza în scris întrebari legate de continutul textului;
C- citirea textului cu scopul de a gasi raspunsuri la întrebarile formulate anterior;
A- amintirea, rememorarea esentialului, reproducerea ideilor principale, fara a avea materialul în fata R- recapitularea;
- examinarea structurii de ansamblu a materialului;
- recitirea întrebarilor formulate;
- elaborarea raspunsurilor la întrebari;
- recitirea textului unde este nevoie;
- completarea notitelor unde este cazul.

Anexa 3
Tabel pentru planificarea saptamânala a studiului
 

Se realizeaza planificarea pe aceasta structura pentru fiecare zi a saptamânii

Tabel pentru planificarea zilnica a studiului
 

• PROIECT PENTRU ORA DE DIRIGENTIE
Modalitati de luare a notitelor

OBIECTIVE:
- însusirea unor tehnici de luare a notitelor care faciliteaza;
- organizarea logica a materialului;
- aplicarea metodei Cornell de luare a notitelor.

METODE DIDACTICE: conversatia, expunerea, problematizarea, exercitiul.

DESFASURAREA ACTIVITATII
Captarea atentiei :
- elevii observa un caiet de notite al unui coleg si stabilesc diferentele intre stilul colegului de luare a notitelor si stilul propriu;
- nu se fac observatii critice în acest moment ci doar constatari.
Anuntarea temei si a obiectivelor:
Dirigintele prezinta tema si insista asupra importantei acesteia, prezentând functiile luarii de notite.
" Functiile luarii de notite"

Luarea de notite :
- Constituie o modalitate externa de stocare a informatiei;
- Faciliteaza prelucrarea si reactualizarea informatiei;
- Permite structurarea materialului chiar in timpul predarii acestuia.

Rezolvarea sarcinilor de lucru
Se aleg doua sau trei perechi de elevi; se aseaza spate in spate, doi câte doi. Un elev descrie o figura geometrica iar celalalt deseneaza in functie de indicatiile primului
Se discuta rezultatele, concluzia poate fi: exista modalitati diferite de întelegere a mesajului si de notare a acestuia
Elevii sunt împartiti pe grupe si li se cere sa stabileasca o modalitate de luare a notitelor pe baza unui text citit; fiecare grupa prezinta rezultatul muncii.
Dirigintele descrie Metoda Cornell de luarea a notitelor.
Acest sistem cuprinde trei sectiuni:
Sectiunea I, portiunea cea mai mare, aflata in partea dreapta a paginii, în care se noteaza ideile într-o modalitate informala (asa cum sunt prezentate sau receptate în ora).
Sectiunea II, aflata în partea stânga a paginii, este potiunea destinata cuvintelor cheie. Ea se completeaza de obicei în faza de revizuire si cuprinde comentarii care accentueaza ideile importante, clarifica sensuri sau leaga idei
Sectiunea III, în partea de jos a paginii este cunoscuta ca zona rezumatului. Aici se include un rezumat format din doua sau trei propozitii care sumarizeaza ideile din pagina si le integreaza într-o structura clarificatoare.
Se realizeaza un exercitiu de aplicare a metodei prezentate.
Evaluarea
Se discuta diferentele între metode si se analizeaza eficienta metodei Cornell.
Asadar, dupa cum am aratat în analiza chestionarului initial, principalul factor de stres pentru elevii scolii de politie îl constituie cantitatea de informatii raportata la timpul alocat pentru pregatire (în esenta activitatea de învatare), iar ca strategii de adaptare la stres, cele mai utilizate sunt cele evitative, în mod evident ineficiente, întrucât 30% dintre elevi evalueaza nivelul stresului ca ridicat sau foarte ridicat. În afara sedintelor de consiliere psihologica individuala este nevoie de o interventie la nivelul grupului. Aceasta modalitate de prevenire si combatere a stresului, prin intermediul unor activitati desfasurate de cadrele didactice cu sprijinul psihologului are ca scop formarea sau dezvoltarea unor strategii active de confruntare cu problema stresanta.
Desigur, aceasta propunere constituie doar o prima parte dintr-un program de preventie/interventie care se poate construi pe modelul preventiei primare, secundare, tertiare. Astfel, lectiile propuse au scopul de a educa elevul pentru o abordare adecvata a învatarii, prevenind astfel aparitia simptomelor caracteristice stresului (preventie primara). În a doua faza de preventie se identifica elevii care înca nu prezinta simptomele de stres, dar sunt mai vulnerabili în aceasta privinta si se lucreaza cu ei pentru dezvoltarea unor strategii active de adaptare la stres în functie de factorii individuali . În faza a treia se lucreaza cu cei care prezinta un nivel ridicat al stresului, aceasta activitate realizându-se de catre specialist în cadrul consilierii psihologice individuale.
Modalitatea în care se pune în practica acest program depinde de caracteristicile grupului si problemele identificate de elevi. De aceea, este indicata o activitate initiala de diagnoza dupa care se contureaza strategiile de interventie.




Bibliografie

1. Baban, A., Petrovai.D, Lemeni.G. (2002). Consiliere si orientare. Ghidul profesorului. Editura Humanitas Educational, Bucuresti;
2. On, A., Petelean, A. (2001). Evaluari ale nivelului stresuluiprofesional,

http://www.cs.uu.nl/people/ion/po2_2001.pd ;
3. Roth, S. & Cohen, L. J.,(1986)."Approach, avoidance and coping with stress" în American Psychologist, nr. 41;
4. Roudseep, E., (1986)"Are You Losing the Battle Against Stress?", Machine Design, nr. 28, mai.
 

* Inspector psiholog, Scoala de Agenti de Politie „ Septimiu Muresan” Cluj-Napoca, M.A.I.