REZUMAT

Tulburarile de adaptare la militarii în termen reprezinta un fenomen des întâlnit, de ordin psihic si comportamental, care dezorganizeaza si adauga niste factori de risc în încadrarea militarului în sarcinile si atributiile impuse de mediul militar. Identificarea din timp al acestor tulburari si în egala masura tratarea acestora prin metode specifice psihologice permite integrarea militarului în termen în mediul militar în parametrii optimi ceruti odata cu scaderea incidentei/riscului evenimentelor deosebite. Aceasta cercetare- pilot a fost realizata pentru a demonstra eficacitatea tehnicii de încurajare din perspectiva psihologiei individuale si a psihoterapiei pozitive în terapia tulburarilor de adaptare la militarii în termen. Aceasta s-a realizat prin aplicarea unui plan terapeutic la un numar de 10 subiecti (militari în termen)- grupul experimental. Primul pas a constat în identificarea militarilor în termen care aveau tulburari de adaptare prin conceperea si aplicarea unui chestionar de identificare a tulburarilor de adaptare (CITA), dupa care s-au constituit cele 2 grupuri- experimental si de control si s-a aplicat planul terapeutic pe grupul experimental timp de 5 saptamâni. Datele au fost analizate statistic prin interpretarea rezultatelor obtinute la CITA, prin compararea rezultatelor intergrupale si intragrupale la cele 2 grupe, în cele doua situatii: înainte de aplicarea planului terapeutic si dupa aplicarea lui.

Rezultatele au demonstrat ca prin aplicarea planului terapeutic s-a reusit diminuarea/normalizarea manifestarilor dezadaptative ale militarilor în termen care au constituit grupul terapeutic, constituind baza pentru o posibila cercetare de o mai mare amploare cu implicatii mai complexe.


CUVINTE CHEIE: tulburare de adaptare, psihoterapie pozitiva, psihologie individuala, încurajare, plan terapeutic

1. Procesul de adaptare la militarii în termen

În liniile sale definitorii adaptarea este procesul de interactiune a omului cu mediul sau ambiant (substantial, energetic, sociomoral, informational) care se realizeaza dinamic prin echilibrari succesive. Fata de functionalitatea sa în sistemul psihic, adaptarea este un proces bipolar. Pe de o parte, are loc asimilarea mediului de catre om în urma careia acesta confera o anumita semnificatie celor percepute sau concepute, iar pe de alta parte, are loc acomodarea omului la mediu prin care omul interiorizeaza, constientizeaza informatiile preluate de sistemul psihic si îsi modifica comportamentul astfel încât sa realizeze, în dinamica echilibrul om-mediu (în actiune). Asimilarea si acomodarea se cer privite ca doua procese care se interconditioneaza. Asa cum nu exista asimilare fara acomodare la fel nu exista acomodare fara asimilare. Din aceasta perspectiva adaptarea mai este definita si ca un echilibru între asimilare si acomodare.

Adaptarea ne permite sa întelegem ca omul nu copiaza mediul, ci interactioneaza cu el, îl modifica si se modifica pentru echilibrare. Ceea ce confera sistemului psihic dinamism este tocmai aceasta permanenta cautare a echilibrului cu mediul (intern sau extern), adica nevoia de adaptare.

Starea de echilibru se obtine progresiv, prin autoreglare. Viteza de adaptare, sensul si continutul sau pot fi corectate prin interventii, atât asupra subiectului cât si asupra mediului. Prin activitatea sa omul îmbogateste realitatea, mediul, iar dezvoltarea psihica este posibila si prin învatare, prin prelucrarea experientei.

În procesul de adaptare al militarului în termen se constata în primele doua luni, un comportament cu doua categorii de actiuni distincte. Pe de o parte, cele care vin din "dialogul" militarului cu elementele comune ale mediului militar cu cele anterioare, pe de alta parte, actiunile rezultate din interactiunea cu elementele noi ale mediului. Pentru primele sunt indicii de comportament adaptat; militarul actioneaza tot asa de firesc ca si înainte de a veni în armata. Pentru celelalte este caracteristic un comportament de tatonare, de estimare a mediului. Militarul este confruntat cu probleme noi, cu solicitari inedite. Acomodarea la mediul militar se realizeaza prin însusirea normelor de comportare ostaseasca, prin întelegerea semnificatiei ordinelor, prin formarea deprinderilor în instruire. În aceasta perioada au loc transformari în întregul mod de actiune al omului: se formeaza ochiul, urechea, mâna, se formeaza luptatorul. Chiar un sofer profesionist ezita atunci când ia în primire o masina de lupta care se deosebeste numai cu câteva elemente de cea pe care a predat-o la întreprinderea unde a lucrat. Militarii veniti din medii socioprofesionale diferite se comporta, în linii mari, aproape identic atunci când sunt pusi în situatia de a traversa un teren infectat cu substante toxice de lupta, desi cunosc ca mijloacele de protectie îi apara si toxicitatea diluata nu le pot periclita sanatatea. Mediul militar, mediu care cunoaste permanente modificari, ridica tânarului probleme, îl solicita la dialog, îi modifica relatia sa adaptativa. Militarul trebuie sa gaseasca solutii, sa adopte un comportament adecvat, care sa-i permita sa actioneze astfel încât sa se aproprie de starea de echilibru. În acest sens, perioada de adaptare include durata în timp în care tânarul îsi însuseste informatia si tehnica de lupta necesara obtinerii unor rezultate care sa exprime nivelul capacitatii sau aptitudinilor sale. "Solutia" fiecarei solicitari a mediului înseamna, de fapt, o infinitate de posibilitati de rezolvare.

În anumite situatii însa, fenomenul de adaptare nu se realizeaza în parametrii optimi, iar comportamentul militarului în termen nu este concordant cu cerintele mediului militar aparând fenomenul de tulburare de adaptare, ale carei manifestari sunt în sensul unei "vulnerabilitati individuale semnificative care determina dispozitie depresiva, anxietate, sentimente de incapacitate"("Psihiatrie clinica" -George Ionescu).

Procesul adaptativ se stratifica ("Dimensiuni psihosociale ale vietii si activitatii militare", Col. Valeriu Ghidarcea si col.), având mai multe niveluri denumite conventional:usor, mediu, dificil, inadaptare. Nivelurile procesului adaptativ se disting printr-un numar de caracteristici ce iau forma reactiilor comportamentale ale tinerilor militari în termen fata de solicitarile mediului ambiental natural si psihosocial.

Caracteristicile principale ale nivelului de inadaptare ale militarilor în termen:
- neputinta fizica persistenta în suportarea solicitarilor mediului natural
- teama si frica constanta pe timpul executarii serviciului de paza
- slaba preocupare pentru acumularea cunostintelor si deprinderilor necesare serviciului de paza
- nu rezista la schimbarile impuse de serviciu, legate de alimentatie si odihna
- neglijenta vestimentara si în rezolvarea problemelor de igiena personala
- dezinteres si pasivitate continua în activitatile administrative si gospodaresti
- manifestari de indisciplina fata de gradati
- lipsa de receptivitate la masurile educative menite sa le redreseze conduita, sa-i ajute la adaptarea la mediul militar
- reclamatii si cereri repetate pentru rezolvarea problemelor personale, implicit mutarea în alt sector de sarcini al unitatii

2. Încurajarea din perspectiva psihologiei individuale si a psihoterapiei pozitive

2. 1. "Psihologia individuala" profesata de Alfred Adler i-ar tenta pe neavizati sa creada ca o asemenea psihologie pune accentul pe individul ca individ, fiind un fel de antiteza la ceea ce reprezinta psihologia sociala. În realitate însa trebuie sa ne referim la sensul etimologic al cuvântului (individuere). În acest fel câmpul ei de aplicare devine mult mai întins. Este vorba de o psihologie a unui "tot indivizibil" si care se raporteaza în acelasi timp la individul în sine si la relatia sa cu comunitatea. Asadar, psihologia individuala nu se margineste la studiul individului ca entitate sociala, ci se extinde larg la societate, definind omul ca fiinta eminamente sociala, animata de un sentiment înnascut de comuniune umana. Conform teoriei lui Adler, omul în structura sa naturala este o fiinta inferioara. Dar aceasta inferioritate constitutiva, pe care si- o constientizeaza ca pe un sentiment de neîmplinire si de insecuritate, actioneaza ca un stimulent permanent în directia descoperirii unei cai de adaptare la viata, cale pe care sa-si creeze situatii în care sa fie echilibrate dezavantajele pozitiei omului în natura. Este vorba, în fond, tot despre organul sau psihic, care are capacitatea de a realiza adaptarea si securizarea.

Încurajarea în conceptia psihologiei individuale nu trebuie sa conduca pur si simplu la o îmbunatatire a performantelor individului (aici a militarului în termen). Scopul este concomitent întarirea sentimentului valorii proprii si a sentimentului de apartenenta. Din perspectiva consilierii de grup, elementele constitutive ale încurajarii ca si resort al adaptarii militarului în termen, respectiv a diminuarii si eliminarii fenomenului de tulburare de adaptare la mediul militar urmareste mai multi factori care faciliteaza acest proces. "Trebuie sa observam lucruri pozitive si atitudinea noastra va deveni pozitiva" spune Adler ("Cunoasterea omului", Editura Iri, 1996), "aici fiind vorba de mai mult decât o tehnica, trebuie firea noastra sa devina pozitiva si atunci si în jurul nostru lasam aceeasi impresie". Încurajarea, din punct de vedere al consilierii în grup nu înseamna numai a observa dintr- un punct de vedere pozitiv, ci încurajarea presupune mai mult efort si luarea în considerarea mai multor aspecte ce tin de ideea de integrare, acceptare, valoare proprie, interes social, comuniune, apartenenta, crearea unei imagini adecvate, încurajarea actiunii etc. (vezi Anexa 3)

2. 2. Esenta psihoterapiei pozitive al carei parinte este Nossrat Peseschkian ar putea fi cuprinsa în urmatorul motto: "To be together is the begining/To keep together is progress/To work together is the succes". În conceptia lui Peseschkian, psihoterapia preventiva trebuie sa fie psihoterapie pozitiva (analiza diferentiata) având de fapt caracter universal. Psihoterapia pozitiva nu urmareste numai aspectele individuale, accidentale ale modului în care se naste conflictul, dar mai degraba cauta atât cât este posibil sa înteleaga pacientul într-o maniera cât mai cuprinzatoare. Psihoterapia pozitiva foloseste o multitudine de proceduri si tehnici în concordanta cu forma principala de manifestare a tulburarii si unicitatea fiecarui pacient. Termenul "pozitiv" (positum în latina) este folosit aici în sensul lui original de existent, de real. Conflictul sau tulburarea nu trebuie în mod necesar sa existe, dar abilitatile pe care fiecare persoana le poseda, da. Pozitiv, în acest context nu înseamna a privi totul într-o maniera pozitiva: psihoterapia pozitiva permite diferentierea între comportamentul problematic al individului si abilitatile sale. Numai prin aceasta procedura este posibil sa se faca diferentierea între comportamentul stabil sau nonconflictual de simptomele actuale. si aceasta este de fapt ceea ce înseamna analiza diferentiata. Conceptele psihoterapiei pozitive în special capacitatile actuale ca si categorii descriptive ale experientei si comportamentului uman, nu sunt specifice nici clasei nici culturii. Ele reprezinta o baza pentru comunicare, cu ajutorul carora barierele limbajului pot fi depasite. Astfel îi asigura terapeutului posibilitatea de a se face înteles de catre pacient, în timp ce acesta are sentimentul ca terapeutul îi întelege problema.

Psihoterapia pozitiva are trei concepte de baza:
abordarea pozitiva: un pahar nu este numai jumatate gol, este de asemenea si jumatate plin.
Metoda pozitiva declara: Toata lumea are anumite abilitati; fiecare tulburarea sau boala îndeplineste anumite functii pentru pacient si mediul sau social, dar are de asemenea si aspecte pozitive, deoarece simptomul îl conduce pe terapeut spre conflict. În decursul psihoterapiei pozitive pacientul abandoneaza rolul de pacient si devine constient de posibilitatile de autoajutorare de care el dispune.

procedura: dragostea se arata în lucrurile marunte
Investigarea cauzei tulburarii (tulburarii de adaptare) sau bolii ne conduce la abilitatile actuale ale pacientului, la identificarea evenimentelor majore, dar si la traumele emotionale minore care sunt responsabile de modelarea persoanei care este în mod particular susceptibila de anumite conflicte.

cei cinci pasi
Pilonul psihoterapiei pozitive este procedura celor cinci pasi: (1)observarea- distantarea, (2)inventarierea, (3)încurajarea, (4) verbalizarea, (5) largirea scopurilor. Scopul acestor cinci pasi este în mod esential de a largi paleta posibilitatilor prin care pacientul face fata situatiilor conflictuale. Cei cinci pasi reprezinta un model a felului prin care metode psihoterapeutice orientate diferit se pot completa reciproc.

Încurajarea situativa a pacientului
Capacitatea de a însoti pacientul de a utiliza metode pentru întarirea sa si de a- i mobiliza potentialul de a se ajuta singur; cunoastere si întrebuintare a mijloacelor corporale, medicamentoase, de orientare comportamentala, psihologice, de orientare familiala si de grup ca si a mijloacelor meditative ca ajutoare trecatoare pentru pacient în vederea activarii potentialului sau de a se ajuta singur:
- capacitatea de a dezvolta chiar sentimentele deficitare ale pacientului si de a le pune pe aceeasi treapta cu simtirea/perceptia unilaterala
- mobilizarea resurselor pentru a se ajuta singur

3. Obiectivele si metodologia cercetarii

3. 1. Obiectivele si ipoteza cercetarii

Tulburarile de adaptare la militarii în termen reprezinta un fenomen des întâlnit, de ordin psihic si comportamental, care dezorganizeaza si adauga niste factori de risc în încadrarea militarului în sarcinile si atributiile impuse de mediul militar. Identificarea din timp a acestor tulburari si în egala masura tratarea acestora prin metode specifice psihologice permite integrarea militarului în termen în mediul militar în parametrii optimi ceruti odata cu scaderea incidentei/riscului evenimentelor deosebite. Pentru identificarea cât mai acurata a tulburarilor de adaptare e foarte util un instrument de masurare, respectiv un chestionar, usor de aplicat si de interpretat care vizeaza prin itemii continuti exact manifestarile specifice acestei tulburari raportat la mediul militar. Psihologia individuala si psihoterapia pozitiva se pot plia foarte bine pe aceasta tulburare datorita specificului metodelor si tehnicilor folosite. Compatibilitatea celor doua forme de terapie rezida dintr-o orientare conceptuala care pune individul în contextul social existent, fiind de fapt o abordare holistica care permite integrarea interconditionarii factorilor care alcatuiesc existenta umana în complexitatea lor. Aceasta cercetare s-a concentrat pe o tehnica specifice acestor orientari teoretice (dar mai ales practice) prezenta sub termenul de încurajare care permit abordarea tulburarii de adaptare din doua perspective:
- cea a terapiei individuale (consiliere individuala, în cabinet, a militarului în termen) cu valentele ei reprezentate de psihoterapia pozitiva
- cea a terapiei de grup cu valentele ei predominant reprezentate de psihologia individuala
Cele doua orientari se completeaza reciproc într-un mod armonios si constructiv astfel încât se poate construi un plan de terapie de scurta durata (o luna/o luna jumatate) care are marele beneficiu de a reda unitatii militare în care este încadrat tânarul militar, un membru util si care poate da randament în plenitudinea capacitatilor de care dispune în aceasta etapa a evolutiei sale.
Ipoteza: utilizarea încurajarii, ca si metoda componenta a unui plan terapeutic ce reuneste doua orientari psihologice - psihologia individuala si psihoterapia pozitiva - are ca efect reducerea/disparitia manifestarilor dezadaptative ale tulburarilor de adaptare la militarii în termen.

3. 2. Design- ul cercetarii

3. 2. 1. Subiectii

În selectia subiectilor pentru grupele experimental si de control s-a folosit o procedura de esantionare randomizata, criteriile de baza fiind urmatoarele:
Militari în termen (din 4 UM, Vânatori de munte)
Ciclul II si III
Cu tulburari de adaptare
 

Tabelul 2. Caracteristicile grupului experimental si de control
 

Evaluarea statutului clinic
Pentru a putea identifica si delimita cât mai clar esantionul de subiecti care prezinta tulburari de comportament s-au urmarit urmatorii pasi:
Stabilirea unui diagnostic clinic precis pe baza unor manuale statistice diagnostice (DSM III)
Construirea si aplicarea unui chestionar de identificare a militarilor în termen cu tulburari de adaptare (Chestionarul de identificare a tulburarilor de adaptare CITA)
Corelarea datelor din chestionar cu
o scorurile obtinute la scala de Deficienta de adaptare a chestionarului Cornell Index
o antecedente relevante pentru simptomatologia tulburarilor de adaptare relevate de Fisa psihologica si statistica a MT

3. 2. 2. Descrierea instrumentelor si a planului terapeutic

Chestionarul de identificare a tulburarilor de adaptare

Chestionarul a fost validat (validitate de continut si de construct- pentru detalii vezi Anexa 2) pe un numar de 150 de militari în termen. Acesta cuprinde 47 de întrebari cu variante de raspuns DA sau NU, iar în urma completarii, conform raportarii la grila, se pot identifica subiectii care au tulburari de adaptare de nivel usor, mediu, major si critic; cele 4 dimensiuni si capacitatile subiectului pentru conturarea planului terapeutic individual(din perspectiva psihoterapiei pozitive)

Planul terapeutic
A. Consiliere individuala din perspectiva psihoterapiei pozitive/5 sedinte cu respectarea urmatorilor 5 pasi:
Observare-distantare
Inventariere
Încurajare situationala
Verbalizare
Largirea scopurilor

B. Consiliere de grup din perspectiva predominant a psihologiei individuale/4 întâlniri (vezi Anexa 3/Planul terapeutic al consilierii de grup)

3. 2. 3. Desfasurarea cercetarii
Pasii parcursi în efectuarea acestei cercetari sunt:
Construirea chestionarului de identificare a tulburarilor de comportament
Aplicarea chestionarului în situatia initiala (înaintea derularii planului terapeutic pe grupul experimental) - pe ambele grupe
Derularea planului terapeutic pe grupul experimental
Aplicarea chestionarului în situatia finala - pe ambele grupe
Analizarea datelor prin:
- Testul "t" pentru grupe perechi si individuale, intra si intergrupal -datele chestionarului în pre si post- test
Interpretarea rezultatelor în functie de ipoteza cercetarii
Concluzii generale

4. Rezultatele cercetarii

Analiza datelor a fost realizata în doua etape distincte:
1. Compararea intragrupala a datelor (între situatia initiala si cea finala) la cele 2 grupuri- experimental si de control, pentru a demonstra diferenta de evolutie a simptomatologiei specifica tulburarilor de adaptare a militarilor în termen. Astfel, la grupul de control, unde t=0. 55 al carui p>0. 05, nu este o diferenta semnificativa statistic a mediilor, pe când la grupul experimental unde t=4. 59 al carui p<0. 01 exista o diferenta semnificativa statistic a mediilor, ceea ce înseamna ca planul terapeutic aplicat subiectilor a avut efectul scontat.
 

Tabelul 4. Compararea intragrupala a datelor
 

2. Compararea intergrupala a datelor (între grupul de control si grupul experimental) în situatia initiala si cea finala, cu scopul de a demonstra diferenta între evolutia subiectilor pentru aceeasi situatie- înainte de aplicarea planului terapeutic si dupa aplicarea planului terapeutic. Astfel, în situatia initiala, unde t=0. 24 al carui p>0. 05, nu este o diferenta semnificativa statistic a mediilor, pe când în situatia finala unde t=3. 06 al carui p<0. 01 exista o diferenta semnificativa statistic a mediilor, ceea ce înseamna ca planul terapeutic aplicat subiectilor a avut efectul scontat.
 

Tabelul 5. Compararea intergrupala a datelor
 

5. Concluzii generale si alte posibilitati de cercetare

Aceasta cercetare- pilot a fost realizata pentru a demonstra eficacitatea tehnicii de încurajare din perspectiva psihologiei individuale si a psihoterapiei pozitive în terapia tulburarilor de adaptare la militarii în termen. Aceasta s-a realizat prin aplicarea unui plan terapeutic la un numar de 10 subiecti (militari în termen)- grupul experimental. Primul pas a constat în identificarea militarilor în termen care aveau tulburari de adaptare prin conceperea si aplicarea unui chestionar de identificare a tulburarilor de adaptare (CITA), dupa care s-au constituit cele 2 grupuri- experimental si de control si s-a aplicat planul terapeutic pe grupul experimental timp de 5 saptamâni. Datele au fost analizate statistic prin interpretarea rezultatelor obtinute la CITA, prin compararea rezultatelor intergrupale si intragrupale la cele 2 grupe, în cele doua situatii: înainte de aplicarea planului terapeutic si dupa aplicarea lui.

Rezultatele sustin ipoteza cercetarii, astfel, prin aplicarea planului terapeutic s-a reusit diminuarea/normalizarea manifestarilor dezadaptative ale militarilor în termen care au constituit grupul terapeutic. Aceasta fiind însa o cercetare- pilot, pe un numar redus de subiecti, concluziile nu pot fi generalizate la întreaga populatie de militari în termen, dar constituie un punct viabil de plecare pentru o cercetare de o mai mare amploare. Avantajul aplicarii planului terapeutic pe aceasta categorie de subiecti a fost însa controlul mai strict al variabilelor care pot interfera: contactul redus cu lumea exterioara unei unitati militare (respectiv cu diferite evenimente de viata generatoare de conflicte), respectarea unui program bine stabilit, o mai buna monitorizare a manifestarilor (comportamentului) subiectilor atât de catre psiholog cât si de catre personalul militar care intra în contact cu ei si o buna colaborare cu acestia, interactiunea militarilor în termen cu modele comportamentale care favorizeaza stabilizarea comportamentului (acestea fiind cele cu care intra permanent în contact, fara alte modele din exterior). Întrucât însa, în curând unitatile militare nici nu vor mai lucra cu militarii în termen ci cu militari angajati pe baza de contract, aceasta tehnica îsi poate dovedi valabilitatea si în cazul lor, aplicând aceasta tehnica într-o forma adaptata conditiilor si necesitatilor lor, precum si cauzalitatii aparitiei fenomenului de tulburare de adaptare.

Desigur, cercetarea poate fi extinsa si din prisma altor variabile: corelatiile între nivelul de scolarizare (competenta), mediul sociocultural, vârsta si frecventa prezentei tulburarilor de adaptare (date care pot fi extrase din aceasta cercetare fiind 150 de subiecti pe care s-a aplicat chestionarul), perfectarea si validarea chestionarului pe alte categorii de personal, demonstrarea viabilitatii psihoterapiei pozitive prin parcurgerea unitara a tuturor pasilor specifici ei.




BIBLIOGRAFIE

1. Adler, Alfred (1996). Cunoasterea omului. Editura Iri, Bucuresti
2. Lt. col. Aradavoaie, Gheorghe (1978). Unele metode si mijloace ale practicii stimularii militarilor în procesul instructive- educativ, Editura Militara, Bucuresti
3. Gen. mr. (rez.) Atanasiu, Constantin (1974). Incursiuni în psihologia luptei, Editura Militara, Bucuresti
4. Botea, Ion (1979). Unele aspecte psihomorale ale actiunilor militare, Editura Militara, Bucuresti
5. Col. Burbulea, Emil (1984). Psihologie si pedagogie militara, Editura Militara, Bucuresti
6. Col. Burbulea, Emil, cpt. Radulescu, Theodor (1976). Pentru o cunoastere stiintifica a militarilor, Editura Militara, Bucuresti
7. Ceausu, Valeriu (1983). Autocunoastere si creatie, Editura Militara, Bucuresti
8. Ceausu, Valeriu (1978). Cunoastere psihologica si conditia incertitudinii, Editura Militara, Bucuresti
9. Col. Ghidarcea, Valeriu, col. Popa, Mihai, col. Dutu, Petre (1984). Adaptarea -integrarea militarilor în subunitatile de graniceri. Dimensiuni psihosociale ale vietii si activitatii militare, Editura Militara, Bucuresti
10. Ionescu, George (2002). Psihiatrie clinica standardizata si codificata, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti
11. Col. Mirea, Marin (1977). Psihologia si metodica educatiei militare, Editura Militara, Bucuresti
12. Nash, Edna (1998). The art of encouragement, ICCASSI, Vilnius, Lithuania
13. Pesseschkian, Nossrat (1987). Positive Psychotherapy, Library of Congress Cataloging- în Publication Data
14. Sillamy, Norbert (2000). Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti
15. Turcu, V. (1973). Microgrupurile militare si optimizarea lor. Curs de psihologie militara, Academia Militara
16. Lt. col. Vaduva, Gheorghe (1983). Ordine si disciplina, Editura Militara, Bucuresti

 

Anexa 1
Statistica descriptiva


Tabelul 3. Statistica descriptiva

Figura 1. Histograma cu rezultatele celor 2 grupe
- de control si experimental - înaintea (pre) si dupa (post) aplicarea planului terapeutic

Pentru grupele de subiecti - de control si experimental unde N=10, s-au obtinut un minimum de 16 puncte si maximum de 32 de puncte la grupul de control si un minimum de 14 puncte si maximum de 31 de puncte la grupul experimental. Conform mediilor obtinute de grupul experimental se releva o diferenta semnificativa între situatia initiala si cea finala, pe când la grupul de control diferenta este nesemnificativa.

 

Anexa 2

Grad, nume si prenume..........................................
Data........................... UM...........................
 

Chestionarul de identificare a tulburarilor de adaptare
C. I. T. A.

1 Esti o fire influentabila?
2 Esti o persoana credincioasa?
3 Simti nevoia de a consuma bauturi alcoolice?
4 Îti este greu sa vorbesti cu persoane necunoscute (straini)?
5 De obicei esti multumit de tine?
6 Consideri ca te poti descurca singur indiferent de situatie?
7 Ai cosmaruri când dormi?
8 Visezi deseori cu ochii deschisi?
9 Te enerveaza deseori persoanele cu care intri în contact?
10 Îti prevezi un viitor fara sperante?
11 Dormi bine noapte?
12 Îti este frica sa tragi cu arma?
13 Îti este frica de întuneric?
14 Simti ca oricât ai dormi esti mereu obosit?
15 Te simti mai bine singur decât în compania colegilor tai?
16 Îti vine deseori sa plângi?
17 Consideri ca oricum ai executa ordinele tot gresesti?
18 Esti deseori trist?
19 Recunosti usor când gresesti?
20 Esti multumit de igiena ta personala?
21 Esti pretentios la mâncare?
22 Te irita zgomotele din jur?
23 Consideri ca manânci suficient pentru greutatea si înaltimea ta?
24 Te supui usor normelor de ordine si disciplina impuse?
25 Te consideri un bun coleg?
26 Esti dispus sa faci sacrificii si compromisuri?
27 Te superi mai repede în ultimul timp decât înainte?
28 Esti o persoana retrasa?
29 Esti o persoana ordonata?
30 Te simti izolat de restul lumii?
31 Ai spirit de echipa?
32 Intri în panica usor la situatii neasteptate?
33 Consideri ca ai randament în ceea ce faci?
34 Esti o fire emotiva?
35 Esti razbunator?
36 Ai câteodata sentimentul ca ti se va întâmpla ceva rau?
37 Te afecteaza problemele altora?
38 Ai pofta de mâncare?
39 Ai o stare permanenta de neliniste?
40 Te poti concentra asupra ceea ce faci?
41 Împarti lucrurile tale cu cei din jur?
42 Ai probleme sentimentale?
43 Comunici usor cu cei din jur?
44 Consideri ca activitatile pe care le desfasori în armata au un grad crescut de risc?
45 Te gândesti tot timpul acasa?
46 Te adaptezi usor la orice situatie?
47 Te deranjeaza programul pe care trebuie sa-l respecti aici?

Pasii parcursi în construirea chestionarului sunt urmatorii:
- descrierea cât mai acurata a tabloului de manifestare a tulburarilor de adaptare conform:
o DSM III
o celor 4 arii specifice modelului balantei, capacitatii ce cunoastere, capacitatii de iubire specifice psihoterapiei pozitive
- adaptarea manifestarilor la specificul mediului militar prin:
o studierea literaturii cu specific militar care vizeaza aceasta problematica
o consultarea personalului militar care a intrat în contact cu militarii în termen mai multi ani si prezentarea din punctul lor de vedere a manifestarilor specifice observate de ei (70 de persoane- ofiteri, subofiteri, militari angajati pe baza de contract)
- validarea de continut prin:
o definirea si descrierea domeniului de continut
o analiza de itemi ai chestionarului
- validarea de construct prin
o identificarea setului de comportamente care au legatura cu constructul masurat
o identificarea constructelor, decizându-se daca are sau nu vreo legatura cu constructul masurat de chestionar
o alcatuirea unei liste de comportamente prin care se manifesta constructul
o corelarea cu scala de deficienta de adaptare a Chestionarului Cornell Index
o numar de subiecti (militari în termen) pe care s-a aplicat chestionarul 150

Chestionarul prezinta mai multe nivele de interpretare:

I. Pentru fiecare raspuns corect se obtine un punct, respectiv 47 de puncte în total, dupa cum urmeaza:
Pentru DA: 2, 5, 6, 11, 19, 20, 23, 24, 25, 26, 29, 31, 33, 38, 40, 41, 43, 46,
Pentru NU: 1, 3, 4, 7, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 27, 28, 30, 32, 34, 35, 36, 37, 39, 42, 44, 34, 47

Grila de corectare:
0- 15 puncte - tulburare de adaptare de nivel usor
16- 25 puncte - tulburare de adaptare de nivel mediu
26- 37 puncte - tulburare de adaptare de nivel major
38- 47 puncte - tulburare de adaptare de nivel critic

II. Cele 4 domenii de raportare conform modelului balantei si capacitatii de cunoastere a psihoterapiei pozitive (util în ajustarea planului de terapie individuala):
A: Intuitie/fantezie/viitor: 1, 2, 5, 10, 18, 26
B: Corp/simturi: 3, 7, 8, 9, 11, 12, 13, 14, 15, 18, 20, 21, 22, 23, 27, 32, 34, 36, 37, 38, 39, 44, 45,
C: Activitate/ratiune: 6, 17, 19, 24, 26, 32, 33, 35, 40, 46, 47
D: Relatii/traditii: 4, 15, 24, 25, 28, 29, 30, 31, 37, 41, 42, 43, 44, 45

III. Capacitatile implicate conform DAI (Differentiation Analysis Inventory)a psihoterapiei pozitive(util în ajustarea planului de terapie individuala):
Capacitati primare: 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 22, 28, 30, 32, 34, 36, 37, 39, 42, 45
Capacitati secundare: 6, 9, 17, 19, 20, 21, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 31, 33, 35, 38, 40, 41, 43, 44, 46. 47

Anexa 3
Planul terapeutic al consilierii de grup

Realizat din perspectivele psihologiei individuale, care are la baza concepte si teorii dezvoltate de Alfred Adler (si Rodolf Dreikurs).
Sintagma de baza: “Omul este o fiinta sociala"
- sa constituie o valoare (militarul în termen) asa cum este el
- sa fie acceptat si sa se simta acceptat - degeaba el este împins spre perfectiune, caci atunci se va simti si mai descurajat si va da înapoi nefiind constient de valorile pe care le detine el si care ar trebui evidentiate
- sa i se arate încredere în abilitatile lui pentru a- l face capabil sa aiba încredere în sine - astfel i se câstiga încrederea în timp ce el îsi va construi respectul fata de sine
- sa i se recunoasca o sarcina bine îndeplinita si sa i se arate ca se apreciaza efortul facut - chiar daca este o îmbunatatire minora si i se arata apreciere fata de efortul depus, acesta se va simti încurajat si se va stradui pentru mai bine, nu se va considera o nonvaloare
- utilizarea grupului pentru a facilita si a intensifica dezvoltarea interesului social, pentru a sesiza importanta grupului si a relatiilor care stau la baza unui grup (pe care se va sprijini de fapt)
- integrarea în grup a militarilor în termen, astfel încât acestia sa stie care este locul lor într-un grup, factor ce duce la dezvoltarea sentimentelor de comuniune, apartenenta, acceptare
- sa se urmareasca dezvoltarea secventiala atât din punct de vedere psihologic cât si al însusirii cunostintelor, abilitatilor care permit în continuare diminuarea efectelor tulburarilor de adaptare
Încurajarea presupune mai multe faze si presupune mai multe conditii:
- în primul rând trebuiesc create relatiile de încurajare prin atitudinea pozitiva a psihologului care va duce la integrarea militarului în termen în grup (fiind acceptat asa cum este)
- psihologul trebuie sa decida pe ce sa se concentreze în încurajarea militarului în termen pe ceea ce face el specific, diferit de ceilalti
- psihologul trebuie sa faciliteze luarea de decizii - în momentul în care militarul în termen va simti ca psihologul are încredere în el va avea curajul sa ia propriile decizii, sa le împartaseasca si sa le duca la bun sfârsit
- pasii anteriori duc la încurajarea actiunii în sine, respectiv realizarea sarcinilor, asumarea responsabilitatilor si actionarea concreta în acest sens
- militarul în termen trebuie încurajat în propria evaluare care este foarte importanta în crearea propriei imagini - daca nu are în primul rând simtul propriei valori nu se va putea integra (adapta) în activitatile specifice mediului militar. În acest sens trebuiesc eliminate în egala masura subevaluarea si supraevaluarea care sunt duc la comportamente deficitare (tulburari de adaptare)
- trebuie încurajata propria încurajare - militarul în termen îsi va imprima optica pozitiva de a privi lucrurile si prin intermediul grupului si prin propriile atitudini astfel încât va primi un feed- back pozitiv

Descrierea problemei
În grupul din care fac parte militarii în termen, relatiile pot fi mai încordate sau mai îngaduitoare, în functie de gradul de acceptare reciproca, ca individualitati distincte, de gradul de toleranta, de autocontrol, de participare activa si responsabila la reguli comune care sa duca la constientizarea propriei valori si responsabilitati, indiferent de situatie sau de vârsta.

Tulburarile de adaptare au o larga plaja de manifestari care, chiar daca sunt atenuate temporar, se accentueaza în timp: jigniri verbale, ironii reciproce, (auto)agresivitate, indiferenta fata de atentionarile superiorilor, anxietate si dispozitie depresiva (care la rândul lor au o gama larga de manifestari), somatizarea.

Planul de interventie
Obiectivul de lunga durata consta în facilitarea procesului de adaptare a militarilor în termen care sa duca la diminuarea manifestarilor care le dezorganizeaza comportamentul ce constituie un risc în producerea evenimentelor deosebite.

Obiectivele specifice constau în:
- constituirea militarului în termen ca o valoare
- sa fie acceptat si sa se simta acceptat
- construirea încrederii în sine - astfel el îsi va construi respectul fata de sine
- aprecierea efortului facut - chiar daca este o îmbunatatire minora
- dezvoltarea interesului social
- integrarea în grup
- dezvoltarea sentimentelor de comuniune, apartenenta, acceptare
- dezvoltarea secventiala
- o din punct de vedere psihologic
- o si al însusirii cunostintelor, abilitatilor care permit în continuare diminuarea efectelor tulburarilor de adaptare
- încurajarea specifica
- luarea de decizii
- încurajarea actiunii în sine, respectiv realizarea sarcinilor, asumarea responsabilitatilor si actionarea concreta în acest sens
- eliminarea în egala masura a subevaluarii si supraevaluarii care duc la tulburari de adaptare
- încurajarea propriei încurajari
- dezvoltarea capacitatilor de analizare a punctelor de vedere diferite, opuse
- dezvoltarea capacitatilor de ascultare reciproca si de exprimare a opiniei proprii
- dezvoltarea întelegerii reciproce dar si întelegerii proprii (sa se înteleaga pe el însusi)
- dezvoltarea tolerantei fata de comportamentul altora
- asumarea de responsabilitati si împartirea lor
- participarea la elaborarea si respectarea unor reguli si decizii de ordine interioara

Strategii de interventie
- Evaluarea unor situatii problematice
- Dezbaterea în grup
- Jocuri de autocunoastere
- “Eu sunt"
- “O experienta de încurajare"
- Tehnici de relaxare

Desfasurare
Militarii în termen trebuie sa stea în cerc, ca fiecare sa-i poata vedea pe toti ceilalti. Acest lucru duce la dezvoltarea sentimentului de echivalenta si a celui de apartenenta. Alfred Adler (1931) era de parere: "noi toti, simtim necesitatea elementara de a apartine". sezând în cerc, atentia se concentreaza doar asupra membrilor grupului.


 

Jocul “Eu sunt"

1. MT aduna cât mai multe trasaturi de caracter pozitive (adjective) pe care le gasesc. Fiecare cuvânt se noteaza separat pe un cartonas.
harnic prietenos saritor
2. Fiecare cuvânt este controlat de catre grup, daca
a)este pozitiv
b)este înteles
3. Se noteaza pe câte o foaie numele MT participanti
4. Se extrage o foaie, iar acel MT paraseste încaperea.
5. MT si psihologul se aseaza într-un cerc si raspândesc toate cartonasele pe jos. Fiecare persoana ia 1, max. 2 cartonase si le aseaza pe scaunul persoanei care a iesit.
6. Persoana care a iesit este chemata din nou înauntru, îsi ia cartonasele de pe scaunul ei, se aseaza si citeste cu voce tare toate cartonasele. De exemplu" Eu….. (numele) sunt harnic, prietenos etc. "
7. Daca persoana nu este de acord cu un cartonas, îl pune înapoi pe teanc.
8. Acest MT alege acum o hârtie colorata si scrie toate trasaturile de caracter pozitive care i-au fost atribuite:
Eu Ionut sunt:
vesel cinstit prietenos saritor pe picioarele mele

 

* UM 01048 Sfântu Gheorghe