Lucrarea propusa are ca scop principal evidentierea implicatiilor psihologice; ale capacitatii de adaptare a cadrelor militare în urma schimbarii garnizoanei, ca consecinta a restructurarilor din sistemul militar. Studiul îsi propune, de asemenea, evidentierea perioadei necesare cadrelor pentru a se adapta la noile conditii, tinându-se cont de anumite variabile si anume vârsta, stare civila si acele trasaturi de personalitate ce imprima o anumita directie comportamentului uman.
Termeni cheie :schimbare psihologica; rezistenta la schimbare; adaptare.


Argument

Obiectul psihicului uman este capacitatea de adaptare la conditiile variabile ale mediului, mediul care se afla într-o permanenta schimbare. Capacitatea de adaptare a omului, rapiditatea cu care acesta se acomodeaza la noile situatii reprezinta cea mai importanta conditie a psihicului uman de a deveni apt pentru îndeplinirea functiilor si obiectivelor sale. Schimbarile petrecute în sistemul militar (restructurari, desfiintari, dislocari de unitati militare), elemente de constrângere pentru personalul militar prin schimbarea garnizoanei , presupun un amplu proces de adaptare la noi conditii. În acest proces apar deseori elemente de dezordine, dezorganizare coroborate cu stari de tensiune psihica sentimente confuze dublate de stari de anxietate, atacuri de panica, stari depresive. Schimbarea se exprima ca adoptarea unor elemente de noutate, acestea ducând la anumite implicatii de ordin psihic care actioneaza asupra cadrelor militare, afectând performantele în munca si cele sociale. Rapiditatea cu care cadrele militare se adapteaza depinde într-o mare masura de capacitatea de socializare, vârsta, stare civila si trasaturi de personalitate, specifice fiecarui individ.

Abordari teoretice

Schimbarea psihologica. Întreaga existenta umana a fost, este si va fi mereu pusa sub semnul schimbarii iar oamenii au stiut din totdeauna care sunt cele mai bune metode de a se adapta, acomoda la conditiile variabile ale mediului, atât din punct de vedere biologic cât si psihologic, socio-cultural.

Adrian Neculau (1996) defineste schimbarea ca un proces de gândire, o stare de spirit, alegerea unui model, o decizie, iar consecinta poate fi adesea dizolvarea totala a coerentei, spargerea identitatii, ruptura pâna la instalarea sistemului (socio-uman) într-un nou echilibru. De asemenea, schimbarea reprezinta o operatie de transformare de situatie, activitati, roluri sociale, concomitenta contextului "actorilor" si raporturilor umane dintr-un grup social, a statutelor, nivelului de viata, a dispozitiilor sanatatii, structurii sociale generale. Schimbarea se exprima ca si adoptarea unor elemente de noutate în domeniul tehnic, educativ, comportamental. Uneori procesul de schimbare apare ca o abatere de la regula, ca o deviatie, proces normal de crestere si maturizare, care poate fi intersectat uneori cu momente de dezordine, dezorganizare, dereglare sau anomie (Durlcheim). Pot rezulta astfel implicatii psihologice cum ar fi starile de tensiune psihica la nivelul fiecarui subiect, un sentiment confuz, dublat de anxietate si nostalgie fata de trecut.

În conceptia lui Zoltan Bogathy, în plan individual, schimbarea are loc:
- la nivelul cunostintelor (informatii despre schimbare, întelegerea ratiunii ei);
- la nivelul atitudinilor (acceptarea necesitatii schimbarii si a unui anumit volum al ei, atât din punct de vedere rational cât si din punct de vedere al sentimentelor);
- la nivelul comportamentului (actionând în sprijinul implementarii efective a schimbarii).

Un rol important în schimbare revine capacitatii individului de a se adapta în noul grup, de a stabili relatii, într-un cuvânt, de a socializa. Rapiditatea cu care acesta reuseste sa se integreze denota capacitatea individului de a se adapta la schimbare. Pentru indivizi, socializarea reduce nesiguranta, incertitudinea si anxietatea ce pândesc orice noua slujba.

Se semnalizeaza doi factori, unul care actioneaza în directia schimbarii iar celalalt împotriva acesteia.
Factorii care actioneaza împotriva schimbarii vin din vointa de permanenta, tendinta de conservare care asigura identitatea si coerenta specifice fiintei umane care sunt în contradictie cu "schimbarea" si reprezinta cealalta fata si anume "rezistenta la schimbare".

Rezistenta la schimbare. Poate lua mai multe forme (neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, sustragerea de la îndeplinirea sarcinilor prin permisii, învoiri, concedii - în mare masura nejustificate), acestea fiind date de scaderea motivatiei, moral scazut. Rezistenta la schimbare deriva dintr-o varietate de surse, unele gasindu-se la nivelul individului iar altele la natura organizatiei. Important este ca, liderul sa înteleaga motivele si sursele rezistentei la schimbare pentru o mai buna acomodare la acestea a indivizilor.

În conceptia lui Zoltan Bogathy, rezistenta individuala la schimbare este conditionata de urmatoarele:
a) perceptia selectiva - oamenii au tendinta de a percepe selectiv anumite lucruri care le convin mai mult. Odata ce indivizii si-au format o anumita întelegere a realitatii ei rezista la schimbarea acesteia.
b) obiceiurile - în cazul în care situatia nu se schimba dramatic, indivizii pot sa raspunda în continuare la stimuli în modul lor obisnuit. Un obicei împamântenit poate fi o sursa de satisfactie pentru individ, pentru ca-i permite sa aiba o anumita siguranta si un anumit confort. Faptul ca un obicei devine o sursa majora de rezistenta la schimbare depinde de perceptia indivizilor asupra avantajelor care deriva din schimbarea obiceiurilor.
c) dependenta - nu este un lucru rau în sine ea fiind justificata psihologic, dar, în cazul în care este dusa la extrem, se va transforma în rezistenta la schimbare.
d) teama de necunoscut - confruntarea cu necunoscutul face ca oamenilor sa le fie frica. Fiecare element major al schimbarii într-o situatie de munca aduce cu el un element de incertitudine.
e) motivele economice - banii cântaresc greu în motivatia oamenilor. Acestia, de obicei, rezista la schimbarile care duc la scaderea veniturilor lor, direct sau indirect. În sens real, angajatii au investit în starea lor actuala în contextul muncii lor. Ei au învatat cum sa-si faca treaba cu succes, cum sa obtina evaluari bune ale performantelor lor, cum sa interactioneze cu altii. Schimbarile în cadrul rutinei muncii pot sa le ameninte securitatea, prin faptul ca angajatilor le este teama ca, dupa aceste schimbari, ei nu vor mai fi capabili sa munceasca la fel de bine, nu vor mai fi la fel de importanti pentru organizatie sau pentru seful lor.

Adaptare. Reactia, conduita sau comportamentul ce pune organismul si activitatea psihica ce-l caracterizeaza social în repliere supla la conditiile variabile si numeroase ale mediului în care acesta traieste, reprezinta procesul de adaptare, acomodare. Reprezinta, totodata, capacitatea psihicului de a se modifica în raport cu schimbarile intervenite în conditiile sale de viata, devenind apt de a îndeplini functiile si obiectivele sale (Ursula schiopu). Se poate vorbi de adaptare biologica, psihologica si sociala, acestea fiind într-o continua intercorelare.

Adaptarea este implicata în socializare desi nu este identica cu aceasta. B.F. Skinner, a delimitat o socializare primara specifica la mediul apropiat si mai ales familial si o socializare secundara, mai complexa fata de roluri si statute sociale. În aceste conditii se instrumenteaza atitudini, interese si aspiratii (constituindu-se subidentitatea profesionala, mai ales).

Adaptarea culturala poate fi de suprafata (conformista) si de profunzime (participativa). În concluzie subidentitatea familiala, ca si cea valorizatoare, constituie forme evoluate de adaptare. În toate formele de adaptare sunt active sentimentele de apartenenta si de identificare; în cadrul interrelatiilor au loc momente permanente de adaptare reciproca; adaptarea se realizeaza prin activitate raportata la idealurile, prospectarile si experientele legate de viitorul dorit.

Ali Saad a diferentiat o structura adaptativa nespecifica si una particularizata. Adaptarea nespecifica este încarcata de o implicatie activa, mai ales în actiuni sociale, iar adaptarea specifica este selectiva si mai încarcata de identificari si investitii psihice. Adaptarea nespecifica presupune adaptari de rol si de statut social, toate formele de adaptare se organizeaza cu accente diferite pe una sau alta dintre aceste doua forme, în functie de programe, ore de munca, alimentatie, somn etc.

Directii proprii de cercetare

Obiective.

1. Identificarea existentei unor implicatii de natura psihologica cauzate de schimbarea garnizoanei de catre cadrele militare.
2. Identificarea timpului de adaptare la schimbare în functie de anumite variabile (vârsta, stare civila, trasaturi de personalitate).

Ipoteze.

1. În urma schimbarii garnizoanei pot exista anumite implicatii de ordin psihologic la cadrele militare, acestea fiind diferite de la subiect la subiect.
2. Timpul în care cadrele militare se adapteaza la schimbare este mai mic la subiectii necasatoriti decât la cei casatoriti.
3. Perioada de adaptare la noile conditii depinde în mare masura de acele trasaturi de personalitate ce imprima o anumita directie comportamentului persoanei.

Metode de lucru

În elaborarea acestei cercetari am utilizat urmatoarele metode de lucru:
a) metode de cercetare:
- metoda observatiei - utilizata pe parcursul diferitelor activitati;
- ancheta pe baza de interviu - utilizata în cabinetul psihologic;
- anamneza - completarea fiselor specifice;
b) instrumente psihologice administrate :
- scala de locus de control adaptata - S.L.C.R.-A.;

Descrierea esantionului

Universul populatiei acestei cercetari este constituit de cadrele militare care au fost nevoite sa schimbe garnizoana în urma restructurarii, desfiintarii, dislocarii unitatilor militare unde au activat. Teoretic vorbind, universul populatiei ar trebui sa cuprinda totalitatea cadrelor militare care au schimbat garnizoana dar în mod practic este necesar ca rezultatele studiului întreprins sa fie confirmat de o cercetare mai ampla.
Natura studiului de mici dimensiuni si resurse limitate m-au determinat sa optez pentru un esantion de tip "neprobilistic" format din 40 de cadre militare.
Subiectii în functie de vârsta si stare civila au fost împartiti astfel:
 

Analiza rezultatelor

În identificarea implicatiilor psihologice ale schimbarii s-a tinut cont de variabilele stabile cum sunt acele trasaturi de personalitate ce imprima o anumita directie comportamentului persoanei, de vârsta si starea civila a subiectilor. Pentru a surprinde corelatiile s-au utilizat urmatoarele metode :
1. anamneza. Pentru evidentierea evenimentelor educative, evenimentelor de schimbare de mediu si schimbare sociala ce au avut loc în viata subiectilor, s-a folosit anamneza prin completarea de catre subiecti a fisei anamnestice pentru cadrele militare, elaborata de Sectia de Psihologie din cadrul Statului Major General.
2. scala de locus de control adaptata (S.L.C.R.-A.) . Pentru identificarea trasaturilor de personalitate, a masurarii dimensiunii de internalitate si externalitate am utilizat chestionarul adaptat a lui J. B. Rotter.
3. observatia. Pentru urmarirea si înregistrarea exacta si sistemica a diferitelor manifestari comportamentale ale individului sau ale grupului, ca si a contextului situational al comportamentului, am utilizat aceasta metoda, urmarind în mod special actiunile si conduita participantilor (îndeosebi a celor verbale si nonverbale, motorii, expresiv emotionale); interpretarea situatiei (încercarea de a întelege ce înseamna situatia pentru subiecti); interpretari alternative ale situatiei (furnizeaza motive pentru concluziile la care se va ajunge).
4. metoda anchetei psihologice- bazata pe interviu. Pentru culegerea de informatii suplimentare pentru o edificare mai amanuntita am elaborat un ghid de interviu.

Pornind de la rezultatele obtinute în urma aplicarii metodelor s-a putut constata existenta unor implicatii de ordin psihologic ce au avut loc cu precadere în plan individual. În acest studiu s-a încercat sa se faca o delimitare între adaptarea la cerintele functiei si cea sociala ( socializarea ).

Dintre subiectii evaluati 75% au semnalat consecinte la nivelul atitudinii ( din punct de vedere rational si din punctul de vedere al sentimentelor ) si la nivelul comportamental. Acestea afectând într-o mai mare sau mai mica masura performantele si viata sociala a persoanelor testate.

Schimbarea se exprima ca adoptarea unor elemente de noutate acestea având ca consecinta aparitia unor stari de tensiune psihica influentând comportamentul subiectului. La momentul mutarii în noua garnizoana 67,5 % din subiecti au semnalat stari de neliniste, de apasare, tensiune, teama nemotivata.

Dintre acestia 7,5 % au avut tulburari de somn si lipsa poftei de mâncare, simptome existente în prima saptamâna de la mutarea în garnizoana, toate acestea fiind elemente caracteristice starii de anxietate. La doua dintre cadrele testate aceste simptome s-au agravat manifestând semne ale unor tulburari depresive, necesitând un consult psihiatric amanuntit, subiectii aflându-se sub tratament medicamentos cu antidepresive fiind într-o continua monitorizare.

Adaptarea la cerintele functiei a fost mai dificila pentru un procent de 37, 5 % dintre cadrele militare testate, acestea au avut o motivatie mai scazuta pentru munca, nivel minim de implicare în activitati iar satisfactia nu a fost suficienta. Se poate aprecia faptul ca majoritatea subiectilor s-au adaptat mai bine si mult mai usor la cerintele functiei activitatea anterioara a acestora fiind asemanatoare ceea ce explica acest fapt.

În urma realizarii unei corelatii între starea civila si implicatiile de ordin psihologic ale schimbarii garnizoanei, au reiesit urmatoarele:
+ cadrele militare casatorite au fost mai afectate de schimbare fiind nevoite sa-si modifice modul de viata avut pâna la acel moment în cadrul familiei (sotie si copii), majoritatea acestora nereusind, pâna la momentul actual, sa realizeze mutarea întregii familii în noua garnizoana, executarea navetei periodice devenind, pentru o parte a acestora, o problema prioritara sarcinilor de serviciu dar si un neajuns în privinta realizarii coeziunii la nivelul grupului militar;
+ cadrele militare necasatorite au fost mult mai putin afectate, factorul familial nefiind definitoriu, pentru a explica implicatiile psihologice cauzate de schimbare.

Din punctul de vedere al trasaturilor de personalitate problemele de ordin adaptativ s-au semnalat cu precadere la "externalisti", aceasta datorându-se nivelului mic de încredere în fortele proprii, subestimarii propriilor posibilitati, de cele mai multe ori înregistrându-se tendinta de izolare, cu implicatii de ordin psihologic mult mai evidente decât subiectii "internalisti", cei din urma trecând mult mai usor peste problemele aparute în urma schimbarii garnizoanei, dar cu usoare "ezitari" în privinta celor casatoriti. "Externalistii", spre deosebire de "internalisti" care au avut initiativa si deschidere catre socializare (fiind usor abordabili si uneori preluând initiativa, fiind permanent preocupati de a nu fi singuri), s-au remarcat prin slabe capacitati organizatorice, apatie si nu au depus eforturi pentru adaptare, preferând sa ramâna izolati. La cadrele militare definite ca "internaliste", având trasaturi de personalitate favorabile unei adaptari fara prea multe implicatii psihologice consecintele au fost imediat constatate putând evaluate la parametri calitativ superiori (standard ridicat al eficientei muncii), o acomodare relativ grea existând la subiectii casatoriti.

Procentual, în urma testarii cu proba S.L.C.R.-A., a reiesit ca 75 % dintre cadrele testate au obtinut scoruri mai la dimensiunea internalitate ("internalisti") iar 25 % au obtinut scoruri mari la dimensiunea externalitate ("externalisti"). Interpretarea rezultatelor ne permite afirmatia ca, în ansamblul grupului militar (organizatiei) sunt create premise favorabile realizarii adaptarii fara implicatii de ordin psihologic majore, ramânând deschisa problema cadrelor militare casatorite.

Rapiditatea de adaptare a cadrelor militare la noul mediu a depins în mare masura de socializare, acesta reducând pentru indivizi nesiguranta, incertitudinea si anxietatea. Acesta ajuta, de asemenea, subiectii sa ajunga la un nivel înalt de performanta.

În urma efectuarii corelatiilor a reiesit faptul ca perioada maxima de adaptare a fost de trei luni iar cea minima de o luna.

Functie de variabilele de vârsta, stare civila si trasaturi de personalitate s-au remarcat (referitor la perioada de adaptare) urmatoarele:
1. Cu toate ca persoanele cu vârste cuprinse între 35 si 40 de ani se presupune, datorita experientei de viata superioare, ca se pot adapta mai repede (mai usor) schimbarile impuse de sistemul militar, s-a constat o situatie opusa explicabila prin o detasare accentuata de realitate (perceptie selectiva). Rezistenta acestora la schimbare fiind mai mare si datorita acomodarii mai dificile la cerintele impuse noua conceptie de organizare a organismului militar. La persoanele cu vârste sub 35 de ani perioada de acomodare a fost sensibil mai mica, în mod special, datorita raspunsului pozitiv la cerintele sistemului militar, fiind preocupati (atrasi) de elementele de noutate si întelegând necesitatea schimbarilor de organizare, conceptie si executie specifice organizatiilor moderne.
2. Dependenta de familie, obiceiurile si modul de viata au indus o diferentiere neta între cadrele casatorite si cele necasatorite. Acomodarea mai dificila a cadrelor casatorite, fapt demonstrat în cele de mai sus si explicabil prin dubla sarcina (de serviciu si de familie) este un factor decisiv, de cele mai multe ori, singular si definitoriu, au dus la crearea unui mediu neprielnic performantei, construit pe principii mai putin solide si în final incert. Cadrele militare necasatorite, degrevate fiind de obligatiile cadrului familial, s-au putut concentra în mod deosebit pe "aclimatizarea" la mediu si au reusit relativ repede sa-si construiasca propriul mediu, caracterizat prin socializare si implicit comunicare.
3. Din perspectiva trasaturilor de personalitate, ce imprima o anumita directie comportamentului persoanei, se poate concluziona faptul ca persoanele care atribuie cauzalitatea desfasurarii tuturor evenimentelor determinarilor subiective interne ce tin de propria persoana, ignorând rolul situatiilor de viata al conjuncturii de factori al întâmplarii reusesc acomodarea la noul mediu într-o perioada mai scurta de timp. Ca factor negativ al acestei stari se poate aduce în discutie dorinta persoanelor de a-si impune punctul de vedere prin orice mijloace, ajungându-se uneori la intoleranta (situatie favorizata prin organizarea sistemului militar- ierarhizare sau prin simpla asociere a sistemului de conducere formala completata cu conducerea realizata indirect de liderii informali.
4. Studiind persoanele definite ca "externalisti" se poate concluziona ca, pentru acestia, sunt create premisele ca adaptarea lor la noul mediu (noile cerinte, noua garnizoana) sa se faca cu mult mai multa greutate, uneori deloc. Factorul decisiv îl constituie faptul aderenta lor la normele si regulile grupului este formala, fara a interioriza valoarea si semnificatia acestora, din acest motiv le pot încalca cu mai multa usurinta decât ceilalti, ajungându-se în dese cazuri la excluderea din grup si discreditarea persoanei (subiectului).
Procentual, rezultatele la nivelul grupului de subiecti testat, au dus la urmatoarele corelatii între variabile (vârsta, stare civila, trasaturi de personalitate) si timpul (perioada) de adaptare la schimbarea garnizoanei :
- 75 % dintre subiecti au avut nevoie de o perioada de aproximativ 2 luni pentru adaptarea la noul mediu (noua garnizoana);
- 15 % dintre subiecti au avut nevoie de o perioada de aproximativ 1 luna pentru adaptarea la noul mediu (noua garnizoana);
- 10 % dintre subiecti au avut nevoie de o perioada de aproximativ 3 luni sau mai mult pentru adaptarea la noul mediu (noua garnizoana).

Concluzii

Studiul de fata a avut ca scop obtinerea informatiilor necesare exercitarii actului de conducere la nivelul structurii, care presupune cunoasterea posibilitatilor subordonatilor privind capacitatea actionala. Un factor decisiv în constituirea si functionarea structurilor militare îl constituie factorul "grup". Cunoscut fiind faptul ca, modul de reactie al grupurilor de orice fel, în mod deosebit a celor militare, este influentat decisiv de conditiile socioprofesionale, este necesara analiza pertinenta a acestor factori si a efectelor acestora. Schimbarile survenite în urma restructurarilor, desfiintarilor si dislocarilor de unitati militare au efecte decisive pentru realizarea coeziunii de grup si implicit în atingerea standardelor de performanta cerute. Realitatea a adus în discutie necesitatea de cunoastere profunda a modului de contracarare a efectelor perturbatoare si implicit la cunoasterea perioadelor de timp necesare trecerii la functionarea în parametri optimi a structurilor supuse acestui fel de procese.

În urma evaluarii rezultatelor obtinute pe esantionul de lucru (subiectul acestei lucrari) au putut fi trase o serie de concluzii, despre care se considera ca pot deveni un punct de plecare pentru cercetarea mai în profunzime a implicatiilor psihice, respectiv, prin cresterea numarului de subiecti (în diferite alte medii) , sa se poata ajunge la stabilirea unor masuri de prevenire a efectelor, uneori distructive, ce pot apare în situatiile schimbarilor de garnizoane.

Dintre concluziile ce pot fi enuntate, studiul propune spre analiza urmatoarele:
- desi efectele implicatiile psihologice ale schimbarii garnizoanei nu pot fi eliminate în totalitate se impune monitorizarea permanenta a cadrelor militare cu scopul limitarii acestor efecte;
- se recomanda evitarea implicarii în sarcini de serviciu cumulate (cumul de functii) în perioada de acomodare/adaptare a personalului nou mutat în unitate;
- analiza posibilitatilor de realizare a unui cadru legal prin care personalul militar sa poata în scurt timp sa rezolve problemele generate de situarea familiei în alte garnizoane (prioritate la angajarea sotiilor, locuinte de serviciu si/sau interventie);



Bibliografie

1. Capitan comandor dr. Constantin-Edmond CRACSNER, Elemente de psihologie militara, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti 2003
2. Ursula schiopu, Dictionar de psihologie, Editura Babel, Bucuresti, 1997
3. Zoltan Bogathy, Manual de psihologia muncii si organizationala, Editura Polirom; Iasi, 2004
4. Mielu Zlate, Introducere în psihologie, Editura Polirom , Iasi, 2000
5. Petre Ilut, Valori, atitudini si comportamente sociale, Editura Polirom, Iasi, 2004
6. Adrian Neculau, Ferreol G. (coord), Psihologia schimbarii, Editura Polirom, Iasi, 1998
7. Sectia de Psihologie a Statului Major General, Metodologia privind cunoasterea si asistenta psihologica a cadrelor militare, Bucuresti, 2005

* Psiholog, U.M. 01752 Sighisoara