REZUMAT

În lucrarea de fata am readus în discutie problematica stresului, a suprasolicitarii fizice si psihice prezente în viata si activitatea militara atât pe timp de pace, cât si pe câmpul de lupta.

Solicitarile razboiului modern sunt numeroase, la fel si situatiile pline de risc, de neprevazut, si, chiar daca nu avem acces la o cunoastere directa si completa a lor, putem macar sa identificam cei mai importanti factori, sa–i descriem, sa le stim efectele, dar si modalitatile prin care acestea pot fi diminuate. Pentru aceasta, este foarte important ca instructia sau activitatea de pregatire pentru lupta a militarilor sa se desfasoare în conditii cât mai apropiate de cele reale, iar acestia sa cunoasca solicitarile la care vor fi supusi în caz de razboi.

Pentru exemplificare, am recurs la descrierea unui exercitiu de trai în conditii de izolare la care am participat efectiv si am scos în evidenta factorii de stres care au dus la aparitia unor stari de epuizare fizica si psihica. Datele despre aceasta activitate precum si cele despre numarul de participanti sau despre organizarea exercitiului sunt aproximative si au un caracter orientativ, întrucât utilizarea datelor reale, exacte ar fi însemnat recurgerea la documente clasificate.

În concluzie, se poate spune ca este foarte important sa ne familiarizam cu astfel de probleme, iar fiecare participant la aceste exercitii sa – si constientizeze resursele, dar si limitele rezistentei fizice si psihice, pentru a putea înlatura sentimentele de neîncredere în fortele proprii, teama de înfrângere sau conduitele de renuntare, dar si pentru a-si perfectiona deprinderile necesare unui bun luptator.

Cuvinte – cheie: stres, suprasolicitare, reactie, armata, militari.

I. CONCEPTUL DE STRES SI FACTORII CE DETERMINA APARITIA LUI

Omul traieste într-o relatie foarte strânsa de interdependenta cu lumea din jurul sau. Aceasta înseamna ca, pe de o parte, omul poate modifica conditiile mediului în care traieste în functie de propriile sale necesitati, iar pe de alta parte, mediul înconjurator, cu o multitudine de factori, actioneaza asupra omului si solicita raspunsuri adaptative.

Noi reactionam la fenomenele si la evenimentele care au loc în prejma noastra si le consideram ca fiind placute sau neplacute, favorabile sau nefavorabile, bune sau rele, în masura în care acestea sunt sau nu în concordanta cu trairile, cu dorintele sau cu interesele noastre. Un fenomen sau un eveniment capata o conotatie pozitiva sau negativa si în functie de modul cum îl percepem, cum ne raportam la el. Acelasi factor poate fi perceput în mod diferit de catre persoane diferite si poate determina reactii psihocomportamentale diferite. Mai mult chiar, un factor poate actiona în momente diferite asupra aceluiasi individ si poate determina reactii diferite, în functie de dispozitia, de preocuparile persoanei, de gradul sau de implicare sau de experienta sa. În general, omul cauta sa se adapteze si sa raspunda la toate solicitarile la care este supus.

În situatia în care ponderea si intensitatea factorilor care actioneaza asupra omului depasesc capacitatea de raspuns a organismului, apare o stare de tensiune si de încordare specifica stresului.

Conceptul de stres a fost definit pentru prima data de canadianul Hans Selye, ca fiind un raspuns nespecific al organismului la solicitarile la care este supus si l-a denumit sindromul general de adaptare. S-a constatat ca, în momentul interactiunii cu un factor sau cu o situatie stresanta, în organismul uman se produc modificari biochimice care îl ajuta sa se adapteze. Prin urmare, stresul reprezinta starea de încordare, de tensiune, de dezechilibru care se instituie atunci când solicitarile impuse organismului uman depasesc capacitatea sa de raspuns (resurse, abilitati, capacitati individuale), neconcordanta care este perceputa ca un pericol pentru integritatea psihica si fizica.

Desigur, o anumita tensiune interioara ne ajuta sa ne mobilizam energia si este utila, indiferent de tipul de activitate în care suntem implicati. Aceasta tensiune mobilizatoare este recunoscuta ca fiind necesara, benefica pentru activitate si a fost denumita EUSTRES sau stres moderat. Efectul acestui tip de stres este unul pozitiv, de activare a energiei umane si de crestere a nivelului de adaptare.

Când starea de tensiune este intensa si de lunga durata, apare DISTRESUL, stresul excesiv, intens care suprasolicita si epuizeaza organismul si psihicul uman, ducând la scaderea performantei, atitudini negative, comportament specific, acuze psihosomatice sau chiar o afectare grava a sanatatii.

Stresul nu poate fi considerat ca fiind un stimul extrem sau doar un raspuns nespecific al organismului la un stimul extern sau intern, ci o forma de interactiune dintre individ, cu structura sa de personalitate si solicitarile ambiantei.

Nu întotdeauna stresul este reflectarea reala si exacta a dezechilibrului între solicitarile obiective si posibilitatile organismului uman ci este reflectarea dezechilibrului între solicitarile percepute subiectiv si resursele pe care omul crede ca le are pentru a se adapta la aceste cerinte. Discrepanta dintre factorii de solicitare si posibilitatea de raspuns apare numai atunci când omul acorda o semnificatie deosebita factorilor de stres sau atunci când succesul sau esecul unei activitati prezinta o importanta deosebita pentru el.

O buna întelegere a notiunii de stres implica si cunoasterea conditiilor sau a factorilor generatori de stres ce pot fi prezenti la un moment dat în viata si în activitatea omului:
1. FACTORI FIZICI - zgomot, spatiu limitat, temperatura foarte ridicata sau foarte scazuta, inundatii, incendii, pericole de tot felul;
2. FACTORI PSIHOLOGICI – conflicte, teama, presiune psihica, iminenta mortii;
3. FACTORI SOCIALI – neadaptare sociala marginalizare, excludere sociala, izolare.

În general, în orice domeniu de activitate apar situatii cu impact deosebit asupra omului si apar unii factori de solicitare fizica si psihica specifici, motiv pentru care, în literatura de specialitate s-a vorbit despre "stresul profesional ".

Acest tip de stres este întâlnit în toate mediile profesionale, a aparut ca urmare a suprasolicitarii omului în contact cu procesul muncii fizice si intelectuale si are anumite particularitati în functie de factorii care îl genereaza.

II. FACTORII DE STRES PREZENTI ÎN MEDIUL MILITAR

În mediul militar, factorii de solicitare fizica si psihica sunt numerosi, apar si se manifesta în mod diferit atât pe timp de pace, cât si pe câmpul de lupta, ceea ce face ca statutul si activitatea militarilor sa se înscrie în rândul celor mai stresante si mai riscante profesii.

Pe timp de pace, sursele generatoare de stres sunt reprezentate de: calitatea slaba a procesului de pregatire pentru lupta, climatul de munca deficitar, conflictele între militari, nivelul scazut al ordinii si disciplinei militare, executarea unor misiuni cu grad sporit de risc, pericolul la care se expun militarii atunci când folosesc armamentul si tehnica de lupta, problemele personale si problemele de familie ale militarilor nerezolvate eficient care pot perturba echilibrul psihic al persoanei în cauza si implicit desfasurarea activitatii, insuficienta echipamentului adecvat, comportamentul abuziv al unor sefi sau comandanti în relatie cu subordonatii, manifestari de insubordonare, conditii precare de cazare si hranire acolo unde este cazul, lipsa planificarii judicioase a activitatilo, gestionarea defectuoasa a timpului, a resurselor materiale si umane si alte dificultati ce pot apare si pot duce la scaderea potentialului fizic si psihic.

Toate aceste dificultati sunt resimtite si constientizate de catre militari, dar nu este de ajuns sa le cunoastem si sa le tratam superficial, este nevoie de eforturi sustinute pentru eliminarea sau cel putin diminuarea efectelor acestor factori. Daca pe timp de pace factorii de solicitare fizica si psihica nu ating valori exagerate, pe câmpul de lupta modern însa se angajeaza toate procesele si produsele psihice, iar influenta factorilor de stres poate capata valori extreme.

Solicitarile câmpului de lupta sunt diverse si foarte mult amplificate de aparitia unor arme cu mare forta de distrugere, de ritmul intens în care sunt duse actiunile de lupta si de o multitudine de factori ce duc la aparitia stresului de lupta. Dupa natura lor, acesti factori se pot clasifica în mai multe categorii:
a) Factori fizici:
- conditii meteorologice nefavorabile (frig, caldura, ploaie etc.);
- conditii grele de teren;
- zgomotul si aglomeratia excesiva;
- întunericul, lupta pe timp de noapte;
- radiatiile;
- foamea si setea;
- apa, focul, vibratiile etc.
b) Factori psihologici:
- izolarea;
- monotonia;
- imposibilitatea de a actiona, de a schimba situatia;
- actiunile de influentare psihologica desfasurate de catre inamic;
- insuccesul;
- imaginea terifianta a câmpului de lupta;
- amenintarea mortii;
- sentimente de neputinta, de inutilitate si de dezgust fata de conditia omului pe câmpul de lupta;
- lipsa de informatii sau aparitia unor zvonuri si informatii eronate;
c) Factori psiho-sociali:
- neîncrederea;
- teama de interogatorii;
- relatii tensionate sau conflictuale între militari;
- pierderea unor camarazi etc.

Raspunsul militarilor la aceste solicitari parcurge urmatoarele etape:
1. Faza de alarma (lupta sau fuga) – este o etapa de scurta durata, de la câteva secunde la câteva minute pentru militarii experimentati si de la câteva minute la câteva ore pentru cei fara experienta. În aceasta etapa se instaureaza un conflict interior între simtul datoriei si dorinta de a supravietui, aceasta din urma fiind foarte puternica datorita impactului cu o situatie periculoasa, neobisnuita sau stresanta.
2. Etapa de rezistenta – în aceasta etapa, mijloacele de aparare si resursele psiho-fizice ale individului se afla la un nivel optim pentru desfasurarea activitatii, performanta este normala sau poate sa creasca.
3. Faza de epuizare – expunerea la stres pe o perioada îndelungata de timp duce la scaderea capacitatii fizice si psihice, resursele se uzeaza, performanta devine nula, iar daca militarul nu este scos în afara câmpului de lupta sau daca nu se întrerupe imediat contactul direct cu situatia stresanta se poate ajunge la o îmbolnavire fizica si la o destructurare psihica a sa.

În conditii de suprasolicitare fizica si psihica, fiecare om are modul sau propriu de a reactiona, însa, pentru a putea interveni si diminua efectele stresului, este necesar sa cunoastem anumite simptome. Expunerea militarilor la stres un timp mai îndelungat poate provoca manifestari de genul:
- inactivitate;
- stare de neliniste exagerata;
- tulburari de atentie;
- apatie, dezinteres fata de activitate;
- tulburari de somn;
- accese de furie;
- plâns necontrolat;
- tendinta de încalcare a ordinului;
- incoerenta în vorbire;
- fumatul si consumul de alcool în exces;
- comportamente autolitice;
- reactii vegetative (tremuraturi, ameteli, paloare, piloreactie, stari de greata, tulburari gastrointestinale etc.).

III. MODALITATI DE DIMINUARE A EFECTELOR FACTORILOR DE SOLICITARE PSIHO-FIZICA

Dupa cum am aratat, existenta factorilor care perturba echilibrul fizic si psihic al militarilor pe câmpul de lupta, duce la aparitia stresului de lupta. Acest stres de lupta afecteaza mai devreme sau mai târziu orice militar, indiferent de vointa si de psihicul lui. Daca nu putem inhiba complet actiunea factorilor de solicitare psihica si fizica, cel putin aceasta poate fi atenuata, iar rezistenta fizica si psihica a militarilor poate sa creasca semnificativ.

În acest scop este necesar ca militarii sa fie instruiti si sa cunoasca pe timp de pace solicitarile la care vor fi supusi în caz de razboi, dar si urmarile acestora pe plan fizic, psihic si moral.

Cunoasterea acestor probleme se realizeaza atât teoretic, în cadrul sedintelor de pregatire psihologica si socio-umana, cât si practic, pe câmpul de instructie. Instruirea teoretica se axeaza de regula pe prezentarea si explicarea unor probleme cum ar fi:
- caracteristicile câmpului de lupta si ale comportamentului uman pe câmpul de lupta;
- factorii de risc ce afecteaza rezistenta si stabilitatea psihica;
- protectia împotriva acestor factori;
- modalitati de supravietuire;
- tehnici de autocontrol si autorelaxare etc.

Nu este suficienta numai o cunoastere teoretica a acestor aspecte, cel mai important este ca activitatea de pregatire pentru lupta, instructia, sa se desfasoare în conditii cât mai apropiate de cele reale. Daca în procesul de instructie militarul nu este pus în fata unor solicitari si a unor sarcini complexe, nu este pus sa depaseasca obstacole asemanatoare cu cele care se pot ivi pe un câmp de lupta autentic, el îsi va forma deprinderi superficiale si nu va avea experienta necesara înfruntarii situatiilor stresante si periculoase.

Un militar bine instruit, echipat, hranit, cu un nivel ridicat al constiintei morale, un militar care face parte dintr-o unitate bine organizata si coeziva va putea lupta cu succes si va rezista un timp mai îndelungat la actiunea factorilor perturbatori de orice natura, pe când unul insuficient instruit, care face parte dintr-un grup necoeziv, condus necorespunzator, va fi expus mai repede pericolului degradarii fizice si psihice.

IV. EXERCITIU PRACTIC CONSTATATIV

În luna iunie a anului 2003, Batalionul 528 Cercetare a desfasurat un exercitiu complex de trai în conditii de izolare într-o regiune nepopulata si neexploatata a judetului Braila.

Participantii la aceasta activitate au fost împartiti în trei grupuri, în functie de misiunea pe care trebuia sa o îndeplineasca:
1. Grupul luptatorilor profesionisti – cei care au facut obiectul evaluarilor, dar si al prezentului studiu – au fost organizati în felul urmator:
- 7 patrule a câte 6 sau 7 oameni, total 45 de militari dintre care 7 ofiteri, 8 subofiteri, 30 MAC.
- fiecare patrula era condusa de catre un ofiter, care participa efectiv la desfasurarea activitatii.
- aceste patrule se aflau în competitie si aveau de executat sarcini complexe în mai multe probe structurate pe categorii de instructie.
- pentru modul cum prestau aceste activitati, ei erau evaluati si primeau un punctaj.
- pe tot parcursul activitatii era necesar sa fie foarte vigilenti, pentru a nu fi descoperiti de catre inamic, ceea ce ar fi însemnat depunctarea lor.
2. Grupul inamicului – constituit din militari în termen condusi de catre 2 subofiteri, aveau ca misiune identificarea patrulelor si lansarea de atacuri asupra lor.
3. Grupul evaluatorilor - alcatuit din ofiteri cu functii de conducere, care aveau ca misiune evaluarea zilnica a activitatii fiecarei patrule, stabilirea rezultatelor, iar, în final, întocmirea unui clasament.

Exercitiul complex de trai în conditii de izolare a durat 5 zile, patrulele s-au aflat în miscare, în fiecare zi ele trebuiau sa fie prezente în alt loc unde sustineau câte o proba practica; militarii erau verificati de catre evaluatori si li se dadeau note; nu aveau asupra lor corturi, aveau hrana doar pentru o zi, fiind nevoiti sa-si procure hrana si apa de baut din resursele oferite de natura si sa-si construiasca adaposturi improvizate pentru odihna, având grija în permanenta sa nu fie descoperiti de "inamici".

Obiectivul studiului psihologic a constat în identificarea unor posibili factori de solicitare fizica si psihica ce pot aparea într-o astfel de activitate.

Metoda utilizata a fost interviul, iar raspunsurile la întrebari au fost înregistrate pe caseta audio pentru a nu se omite ceva esential.

Desfasurarea activitatii – din cei 45 de militari participanti la exercitiu, au fost intervievati 30 de militari si anume militarii angajati pe baza de contract, deoarece ei au fost în principal cei carora li s-a adresat acest exercitiu de instruire practica si li s-au evaluat performantele obtinute.

Înaintea derularii acestui exercitiu, militarii au fost examinati astfel încât sa nu existe probleme de ordin medical sau psihologic care sa faca imposibila participarea lor la misiune, fiind selectati doar cei care nu au prezentat astfel de inconveniente. Cu aceasta ocazie li s-a spus ca psihologul le va adresa câteva întrebari în timpul misiunii, iar aceste întrebari nu au un scop de evaluare a lor personala, nici nu vor influenta cu nimic rezultatele finale, ci pur si simplu vor viza conditiile de desfasurare a misiunii si aparitia unor factori de stres.

Investigarea propriu-zisa a avut loc între a doua si a patra zi a activitatii, considerând ca în prima zi efectele factorilor investigati sunt minime, militarii nu au timp sa le recunoasca prezenta, iar în ultima zi apare plictiseala, dorinta de a merge acasa si de a petrece sfârsitul de saptamâna cu familia, deci o modificare a starii de spirit.

Factori de solicitare fizica si psihica identificati de catre militarii participanti la misiune au fost urmatorii:

1. FACTORI FIZICI
Nr.
crt. FACTORUL IDENTIFICAT PROCENT DE RASPUNSURI
1. Caldura foarte mare ziua. 60 %
2. Frigul în timpul noptii. 30 %
3. Lipsa conditiilor de igiena. 70 %
4. Prezenta tântarilor. 90 %
5. Insuficienta hranei. 40 %
6. Inexistenta apei potabile. 60 %
7. Greutatea ranitei. 40 %
8. Conditiile dificile de deplasare în teren. 80 %

2. FACTORI PSIHOLOGICI
Nr.
crt. FACTORUL IDENTIFICAT PROCENT DE RASPUNSURI
1. Izolarea. 20 %
2. Teama de esec. 80 %
3. Prezenta inamicului. 80 %
4. Durata prea mare a activitatii. 40 %
5. Încordarea psihica specifica competitiei. 60 %
6. Disconfortul cauzat de probleme de sanatate.
10 %
7. Oboseala. 60 %
În concluzie, exercitiul complex de trai în conditii de izolare a fost o activitate dificila, care a solicitat resursele fizice si psihice ale militarilor si i-a pregatit pentru întâmpinarea unor eventuale conditii reale de lupta.
Cu aceasta ocazie au fost evidentiate si anumite limite si puncte slabe în pregatirea lor pentru lupta, care pot fi remediate: de exemplu militarii nu au fost pregatiti sa identifice surse de hrana si sa-si împarta timpul între sarcina ce o aveau de executat si preocuparile de preparare si cautare a hranei, iar spre sfârsitul activitatii au aparut neconcordante în întelegerea ordinelor primite.




BIBLOGRAFIE

1. Aradavoaicei Gheorghe, Stresul psihic în lupta armata, Ed. A.I.S.M., Bucuresti, 1993.
2. Chelcea Septimiu Metodologia cercetarii sociologice: metode cantitative si calitative, Ed. Economica Bucuresti 2001.
3. Cracsner EdmondConstantin, Elemente de psihologie militara, Bucuresti, Ed. A.I. S. M., 2003.
4. Sava Ion, Dumitru Gâdiuta, Pregatirea psihologica pentru lupta, Manual, Bucuresti, Ed. Militara, 1993

ANEXA

GHID DE INTERVIU

I. DATE DE IDENTIFICARE
1. Nume si prenume
2. Gradul
3. Patrula din care faceti parte.

II. DATE PRIVIND EXPERIENTA PERSONALA
1. Ati mai participat pâna în prezent la astfel de exercitii ?
2. Care a fost cea mai dificila misiune la care a-ti participat ?

III. OPINII CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA PREZENTA
1. Care a fost reactia dumneavoastra atunci când ati auzit de "Trai în conditii de izolare"?
2. Daca ati putea decide asupra duratei acestei misiuni, ati prefera sa fie mai scurta?
3. Daca organizatorii ar prelungii durata activitatii cu doua zile, v-ar afecta decizia lor?

IV. IDENTIFICAREA UNOR FACTORI FIZICI DE STRES
1. Cum reusiti sa va adaptati la conditiile de mediu si ce dificultati ati întâmpinat?
2. Cum ati acoperit deficitul de hrana si apa potabila?
3. Observati vreo modificare a starii de sanatate în timpul acestui exercitiu?
4. Exista inconveniente în faptul ca trebuie sa aveti asupra dumneavoastra permanent echipamentul din dotare?
5. Ce alte dificultati de ordin fizic au mai aparut pe parcursul activitatii?

V. IDENTIFICAREA UNOR FACTORI PSIHOLOGICI DE STRES
1. Faptul ca va aflati într-o situatie de competitie va mobilizeaza sau va irita?
2. Aveti impresia ca pe zi ce trece va este tot mai greu sa va încadrati în program ?
3. Faptul ca nu trebuie sa fiti descoperiti de inamic constituie o dificultate în plus ?
4. Depuneti eforturi deosebite pentru a nu fi observati ?
5. Perspectiva de a nu obtine rezultate bune va îngrijoreaza ?
6. Faptul ca ne aflam într-o zona nepopulata va induce o stare psihica negativa ?
7. Va este teama sa dormiti noaptea sub cerul liber ?
8. Ce alte probleme ar mai putea influenta negativ starea dumneavoastra psihica ?
 

* U.M. 01297 Braila