1. Definirea evenimentelor traumatice si a tulburarii post-traumatice de stres

În terminologia medicala, o trauma este o rana, o leziune ce se produce instantaneu si violent. Analog, trauma psihologica apare când stresul copleseste o persoana si cauzeaza efecte psihologice pe termen lung. Un eveniment traumatic, cum ar fi un dezastru natural (cutremur, inundatie, foc) sau un accident, se poate întâmpla oricui. Din fericire, cei mai multi oameni au un sistem de suport ce permite o adaptare comuna la trauma: împartasirea unor povestiri si experiente emotionale. În fapt, a discuta despre eveniment înseamna a se descurca cu el si ajuta persoana sa-l plaseze alaturi de alte experiente

Trauma poate rezulta dintr-o diversitate de experiente, dintre care : accidente, abuzuri fizice sexuale si emotionale în copilarie, atacuri violente, lupta, violenta domestica, situatiile de luare de ostatici, procedurile medicale ce implica pierderea (amputarea), moartea (avortul), dezastrele naturale, tortura militara si politica, violul, terorismul si violenta de la locul de munca. Pentru o persoana fara o istorie cu tulburari psihice, tratamentul de scurta durata, în jur de 12 sedinte, este tot ce este necesar. În conjunctie cu psihoterapia, medicatia poate fi utila în tulburarile de somn, în eliberarea anxietatii severe sau a depresiei.
Raspunsuri comune la evenimentele traumatice
Simptomele comune consecutiv expunerii la evenimente traumatice includ:
- Un sentiment neobisnuit de a fi usor provocat;
- Dificultati de a adormi sau de a mentine somnul; trezirea devreme;
- Cosmaruri sau/si flashback-uri;
- Dificultati de concentrare a atentiei;
- Indiferenta în realizarea sarcinilor repartizate;
- Explozii de iritabilitate sau mânie, uneori fara motive aparente;
- Pierderea credintei religioase si revolta împotriva divinitatii;
- Conflicte familiale sau profesionale pe care nu le-au trait înaintea traumei;
- Oboseala neobisnuita;
- Împietrire emotionala;
- Anxietate recurenta legata de siguranta personala sau siguranta persoanelor importante pentru individ;
- Sentimentul de singuratate;
- Incapacitatea de eliberare de gândurile si imaginile mentale;
- Tristete exagerata si depresie;
- Sentimentul de neajutorare si de pierdere a controlului;
- Sentimente de nevinovatie si autoculpabilizare, criticism exagerat în legatura cu actiunile din timpul evenimentului traumatic;
- Evitarea reamintirii anumitor aspecte ale evenimentului;

Diagnosticul clinic legat de trauma
Daca trauma nu implica o experienta atât de intensa pentru diagnosticarea cu tulburare acuta de stres si daca simptomele nu reprezinta doliul obisnuit atunci poate fi diagnosticata o tulburare de adaptare. Simptomele predominante ce caracterizeaza o tulburare de adaptare sunt starea depresiva, anxietatea, tulburari de comportament (batai, vandalism, sofat nesabuit) sau alte reactii maladaptative (probleme fizice, inhibitie academica sau profesionala, izolare sociala). Prin definitie o tulburare de adaptare nu poate dura mai mult de 6 luni chiar daca experientele declansatoare sunt în desfasurare sau are consecinte în desfasurare.
Daca totusi factorii declansatori implica moartea sau amenintarea cu moartea; simptomele au elemente de disociere, retraire, evitarea indiciilor ce reamintesc experienta si anxietatea; si simptomele persista pentru câteva zile si cauzeaza o tulburare serioasa în functionarea zilnica normala, poate fi stabilit un diagnostic de tipul tulburarii acute de stres.

Daca simptomele persista mai mult de o luna poate fi diagnosticata tulburarea de stres post-traumatica. Copii ce au fost supusi în mod repetat la abuz pot dezvolta tulburari disociative de identitate, cunoscute în mod obisnuit ca "personalitate multipla".

Strategii de coping dupa evenimente traumatice
Cea mai buna strategie de coping o reprezinta discutia despre eveniment cu familia, prietenii, colegii si preotii. Alte strategii de coping pozitive sunt:
- Mentinerea unui program regulat de hranire, somn si lucru;
- Acordarea unui timp suplimentar pentru îndeplinirea sarcinilor obisnuite;
- Repetarea mentala a actelor pozitive pe care le-ati realiza daca va mai fi o "alta data";
- Realizarea unor exercitii recreative cum ar fi plimbarile sau excursiile în natura;
- Interpretarea simptomelor fizice" (de exemplu: durerile de umar pot fi interpretate ca " a cara o povara prea grea")
- Primirea unui mesaj terapeutic pentru eliberarea tensiunii corporale;
- Descrierea experientelor în jurnale sau scrisori personale;
- Acordarea atentiei pentru a nu transforma evenimentul într-o obsesie citind despre el în ziare si reviste sau urmarind reportaje sau emisiuni la radio sau TV;
- Constientizarea faptului ca oamenii necesita perioade diferite de timp pentru a-si reveni în urma traumei;
- Învatarea unei tehnici de relaxare cum ar fi relaxarea musculara progresiva sau antrenamentul autogen;
- Alaturarea unui grup de suport;
- Acceptarea iertarii persoanei care a provocat trauma;

Strategii de coping maladaptative
- Folosirea progresiva (abuzul) de alcool, cafea, medicamente, jocuri, tutun;
- O compulsie de a munci mai mare decât de obicei;
- O tentatie de a lua decizii de viata majore (schimbarea locului de munca, divortul) ;
- O tendinta de a evita complet orice sentiment sau gând legat de eveniment;

Acestea sunt strategii ineficiente pentru ca servesc la scoaterea din câmpul constiintei a oricarei amintiri a evenimentului traumatic sau de a oferi un fals sentiment de împlinire, din nefericire aceste strategii nu au nici un scop în facilitarea traumei la nivelul Eului.

2. Psihoterapia tulburarii de stres post traumatic - componentele comune

- Terapia tulburarii de stres posttraumatic (PTSD) începe în mod obisnuit cu o evaluare detaliata si o dezvoltare a planului de tratament ce satisface nevoile unice ale supravietuitorilor. În general, tratamentul specific PTSD începe doar atunci când supravietuitorul este îndepartat de situatia de criza. De exemplu, daca este expus în mod curent la trauma (violenta domestica sau comunitara în desfasurare), depresivi severi sau suicidari, traind o panica extrema sau în faza unei gândiri dezorganizate sau cu nevoi de detoxifiere alcoolica sau narcotica, atunci aceste probleme de criza devin o parte a primei faze a tratamentului.
- Educarea supravietuitorilor traumei si a familiilor lor în legatura cu evolutia PTSD si alte probleme legate de simptomatologia PTSD. Faptul de a întelege ca PTSD este o tulburare de anxietate recunoscuta medical ce apare la indivizii normali în conditii de stres extrem este esential pentru tratamentul eficient.
- Expunerea la eveniment prin intermediul imaginii permite supravietuitorului sa retraiasca evenimentul într-un mediu securizant, controlat, în timp ce sunt examinate cu grija reactiile si credintele în relatie cu evenimentul respectiv.
- Examinarea si detensionarea afectiva puternica (furie, rusine si vina) care este obisnuita pentru supravietuitorii unei traume.
- Învatarea supravietuitorilor sa gestioneze amintirile post-traumatice, reactiile si sentimentele fara a deveni coplesiti de ele sau saraciti emotional. Amintirile traumatice nu sunt eliminate ca rezultat al terapiei, ci devin acceptabile în raport cu noile deprinderi de gestionare a situatiei traumatice.
Tulburarile psihice care se pot manifesta simultan cu PTSD includ: depresia, abuzul de alcool/droguri, atacuri de panica si alte tulburari de anxietate. Desi trebuie intervenit cu prioritate asupra situatiilor de criza, rezultatele cele mai bune sunt obtinute atunci când PTSD este tratata împreuna cu celelalte tulburari. Tulburarea de stres post-traumatica complexa (sau asa numita tulburare de stres extrem) se manifesta la indivizii care au expusi în mod prelungit la circumstante traumatice, în special în copilarie, cum ar fi, de exemplu, abuzul sexual. Cercetarile releva faptul ca apar multe schimbari hormonale si corticale ca rezultat al traumelor timpurii prelungite si ca ele contribuie la dificultati mentale (disociere, amnezie, gânduri extrem de difuze), emotionale (ura intensa, depresie sau panica) si comportamentale (impulsivitate, agresivitate, exprimare sexuala inadecvata, tulburari alimentare, abuz de substante, acte autodistructive). Ca adulti, acesti indivizi sunt diagnosticati cu tulburari depresive, de personalitate sau disociative. Adesea, tratamentul dureaza mai mult, progreseaza mai încet si necesita un program terapeutic adecvat oferit de un specialist în traume.

3. Hipnoza clinica în tratamentul PTSD

Este esential ca oricine care doreste sa trateze persoane ce sufera de PTSD sa fie formata adecvat si experimentata. În unele cazuri se considera ca formarea anterioara ca terapeut sau consilier poate fi un dezavantaj, întrucât PTSD ocupa un loc unic printre tulburarile mentale definite clinic.
Tratamentul acestei tulburari poate fi abordata într-o maniera mai directa. Pentru aceasta ar trebui îndeplinite urmatoarele criterii:
1. PTSD trebuie diagnosticata corect
2. Terapia pentru PTSD implica realizarea anterioara a unui debriefing de incidente critice sub supervizarea unui terapeut specializat în traume. Clinicienii sugereaza ca debriefingul trebuie urmat dupa 24 ore pâna la o luna post incident. Un individ traumatizat ar putea beneficia chiar si dupa ani dupa acest incident initial.
3. Terapeutul trebuie sa fie sigur daca lucreaza cu o trauma simpla sau complicata.
4. Clientul întelege conceptul de PTSD. Tratamentul eficient implica educarea pacientilor în legatura cu starea lor si implicarea familie în acest proces.
Studiile pe veteranii din Vietnam expusi la traume sugereaza ca cei cu simptome mai pregnante sunt mai hipnotizabili. Alte studii pe grupuri cu anxietate generalizata erau cotati la jumatate în raport cu grupurile PTSD la scalele de inductie hipnotica.
Simptomul caracteristic al PTSD este repetitia imaginilor intruzive, acesta putând lua multe forme, cea mai comuna fiind flash-back-ul. În general flash-back-ul este un raspuns extrem care duce la clasificarea pacientului în grupul cu simptome pregnante. Acesta nu trebuie confundat cu abreactia cu care multi hipnoterapeuti clinicieni sunt familiari, întrucât nu conduce neaparat la o eliberare si descarcare emotionala.
Utilizarea hipnoterapiei în PTSD este recomandata ca.:
- Instrument de management al stresului si anxietatii (este ideala pentru scaderea nivelului initial al stresului pâna la punctul în care clientul poate beneficia de alte tratamente) ;
- Ca o metoda de a accesa în siguranta eliberarea directa a emotiilor refulate;
- Ca o metoda de a lucra cu experienta abreactiva;
- Ca o metoda de a aborda disocierile;
La supravietuitorii traumelor, raspunsurile fiziologice sunt influentate de indiciile senzoriale din mediu si activeaza sistemul nervos autonom. Revenirea în urma unei traume implica nu doar ameliorarea simptomelor fiziologice si disociative, dar si reconstruirea cognitiva a unei perspective viabile asupra lumii care integreaza vulnerabilitatea, semnificatiile si stima de sine. Aceasta perspectiva asupra lumii este contextualizata în cadrul valorilor culturale.
Dintr-o perspectiva ericksoniana, persoanele încearca sa-si rezolve problemele, chiar si într-un mod disociativ. Un simptom ca reamintirea intruziva sau visele recurente ale unui eveniment traumatic este interpretat ca o cerere de ajutor. Hipnoza este o disociere structurata care faciliteaza flexibilitatea cognitiva; este o extindere a alegerilor ale sistemului de credinte ale clientilor, mai degraba decât o influenta asupra schimbarilor afectelor si comportamentelor. Scopul hipnozei ericksoniene este de a recontextualiza amintirile traumatice, sentimentul de frica si hiperstimularea fiziologica.

Argument pentru tratamentul PTSD prin hipnoza
Terapeutii ce utilizeaza hipnoza ericksoniana trebuie sa informeze persoanele traumatizate în legatura cu urmatoarele afirmatii:
- Orice hipnoza este autohipnoza;
- Clientii aleg doare sugestiile care sunt relevante pentru ei;
- Hipnoza este o stare înalta de constiinta pentru evenimentele interne;
- Hipnoza deblocheaza sau dezvaluie ceva ce este disponibil inconstient;
- Hipnoza este o disociere structurata ce faciliteaza flexibilitatea cognitiva;
- Este o extindere a alegerilor sistemului de credinte ale clientului, mai degraba decât o interventie directa asupra emotiilor si comportamentului.

Scopul hipnozei ericksoniene este de a recontextualiza memoria traumatica, sentimentul de frica, hiperstimularea fiziologica provocata de amintirile traumatice în cadrul unui cadru mai larg de încredere în sine, autocontrol, curaj si în interiorul unui context de alte amintiri si afecte care sunt pozitive pentru client.
Metaforele terapeutice sunt instrumente ce ofera un cadru alterat de referinta, permitând clientului sa gestioneze experienta neobisnuita fara hiperstimulare fiziologica si fara prezenta unor emotii negative. Disocierea structurata si metaforele cresc pragul constiintei stimularii fiziologie sau anxietatii; clientul este mai putin constient de semnele anxietatii. Tratarea sau recuperarea prin aceste procese de disociere structurata sau prin folosirea metaforelor în restructurarea cognitiva deriva dintr-o reasociere a experientelor în cadrul memoriei mai degraba decât din sugestiile hipnotice.

Folosirea hipnozei este apreciata mai mult în raport cu alte interventii terapeutice, de tip psihodinamic si comportamental pentru ameliorarea simptomelor ce implica chestiuni "spirituale", ca si deficite cognitive hiperstimulare si emotii negative. Psihoterapiile care nu se adreseaza problematicii spirituale a detasarii emotionale si cognitive în raport cu sine si ceilalti, nu poare trata persoanele traumatizate pentru ca vizeaza doar procesele cognitive (întelegere) sau comportamentele observabile (ameliorarea simptomelor). În mod frecvent nu sunt facute încercari de a contextualiza simptomele si pierderile spirituale în cadrul metaforelor culturale cela mai potrivite pentru supravietuitorii traumelor.

Interventiile care ajuta echilibrarea stimularii o data cu abordarea problemelor culturale care faciliteaza autovindecarea tind sa utilizeze flexibilitatea pacientului si sensibilitatea sa unica în locul expertizei profesionale, sfaturilor sau valorilor. Mai mult conceptiile si semnificatiile asupra lumii care se naruie sau recidiveaza imediat dupa trauma trebuie sa evolueze de la un proces de constructie la unul de reconstructie a unui nou eu ce integreaza elementele pozitive si negative într-o elaborare bine organizata.

Repere si modalitati terapeutice ale hipnozei în PTSD
În activitatea cu pacientii ce prezinta simptome de stres post-traumatic trebuie urmarita în primul rând disocierea din cadrul Eului pentru a realiza în final integrarea acestuia. În acest sens se pot utiliza urmatorii pasi fundamentali:
- Inductia;
- Crearea unui cadru securizant;
- Lasarea mecanismelor de aparare sa se exprime;
- Intrarea în locul /timpul în care trauma s-a produs;
- Permiterea abreactiei pâna la gradul în care persoana se simte în siguranta;
- Transformarea / remodelarea relatiilor cu trauma;
- Reintegrarea experientelor în cadrul Eului extins.

Pentru inductie se pot folosi sugestii de relaxare a pacientului si de punere a lui în contact armonios cu corpul si mintea sa proprie. Aceasta permite micsorarea cenzurilor legate de experienta continuta în mintea inconstienta si cresterea abilitatii de a se concentra pe experienta actuala. Starea hipnotica poate fi descrisa ca o stare de alerta calma a tuturor aspectelor realitatii interne a pacientului: emotionala, fizica, mentala si spirituala.

În prima sedinta de hipnoza pacientul trebuie invitat printr-o meditatie dirijata sa se conecteze cu un loc securizant din interiorul sau si sa defineasca partile care contin resurse ce l-ar putea ajuta în procesul transformarii. Sunt date sugestii de a se reîntoarce în acest loc, daca ceva devine prea înspaimântator sau coplesitor. În fiecare sedinta, pacientului îi este reamintit faptul ca detine controlul deplin asupra întregului proces.

Pacientul poate fi întrebat unde anume în corpul sau simte prezenta simptomului, indiferent de natura sa. Solicitându-i sa descrie si sa traiasca senzatiile din corpul sau în acest mod, sunt demontate rezistentele mintii constiente. Apoi i se cere sa se deplaseze într-un timp si într-un loc în care a simtit aceleasi senzatii în corpul sau pentru prima data. Descoperind mecanismele de aparare, le vom explora pâna la întelegerea lor si pacientul se va simti în siguranta. Acest proces se poate desfasura într-o singura sedinta sau în mai multe, pâna ce pacientul se simte confortabil si îsi recapata controlul asupra situatiei. Mecanismele de autoaparare au fost valoroase la momentul traumei, dar acum devin mai putin folositoare pentru autodezvoltarea ulterioara.

Odata cu retrairea traumei, în primul rând se stabileste cadrul prin solicitarea detaliilor legate de trauma care îl vor aduce mai aproape de eveniment, pe mai multe canale senzoriale. Nu este necesara o abordare cognitiva, ci de exemplu o intrare în contact cu trauma prin respiratie si concentrare.

În faza abreactiei se pot produce modificari emotionale si fizice puternice pâna când persoana se simte în siguranta. Pacientului i se reaminteste ca trauma este retraita în mod diferit întrucât a activat o serie de resurse si o perceptie diferita a evenimentului. În faza transformarii relatiilor cu trauma sunt solicitate resursele conectate cu siguranta situatiei pentru a fi transferate asupra experientei negative. Pacientul poate retrai experienta traumatizanta cu perspectiva ca se afla în viata curenta. Acest proces este util în realizarea iertarii si deculpabilizarii, de exemplu în cazul soldatilor care s-au ascuns în loc sa lupte alaturi de camarazi. Acest lucru nu trebuie fortat întrucât pacientul trebuie descarcat de responsabilitatea evenimentelor pe care le-a influentat în mod logic.

În ultimul stadiu pacientul este pregatit sa reintegreze noua experienta achizitionata în contextul mai larg al Eului. Pot fi adresate o serie de întrebari, cum ar fi: ce ai învatat din aceasta experienta si care nu ai fi putut învata în alt mod? Cum îti schimba experienta personala aceasta noua întelegere a situatiei? Cum vizualizezi ca ar putea actiona aceasta noua achizitie în situatii viitoare?


Regresia de vârsta prin hipnoza în PTSD

Regresia de vârsta este o tehnica terapeutica simpla de însusit, dar în acelasi timp complexa prin consecintele sale si valoroasa prin beneficiile pe care le poate aduce clientului. Scopul sau este cautarea insight-ului, a oportunitatilor de vindecare si autodezvoltare prin utilizarea resurselor interioare ale subiectului.

În cazul folosirii ei pentru identificarea si detensionarea amintirilor traumatice, terapeutul trebuie sa fie constient (si are responsabilitatea, în acelasi timp, sa informeze clientul) de o posibila abreactie severa si de reactualizarea unei traume pe care clientul nu este pregatit sa o depaseasca. Afirmatia "în primul rând sa nu ranesti" se aplica în cazul hipnoterapiei, ca si în alte psihoterapii. Cu siguranta clientul este responsabil de procesarea rezultatelor, dar terapeutul trebuie sa aiba certitudinea ca pacientul sau poate face fata unor amintiri neasteptate si uneori extrem de traumatizante. De aceea terapeutul trebuie sa evalueze riscul la care se supune clientul, sa ghideze procesul regresiei pe tot parcursul sau, si, nu în ultimul rând sa renunte la regresie în cazul unei abreactii puternice sau când este constient ca procesul nu serveste în modul cel mai potrivit în interesul clientului.

Regresia poate îmbraca doua forme: orientata spre scop sau regresia exploratorie. Regresia orientata spre scop urmareste un anumit obiectiv, de exemplu descoperirea sursei unei fobii, în timp ce regresia exploratorie urmareste descoperirea a ceea ce s-ar putea dezvalui, în speranta ca experienta ar putea fi folositoare sau chiar distractiva. Nu întâmplator regresia exploratorie mai este denumita si regresie recreativa. Regresia orientata spre scop este mai usor de controlat si evaluat. În acest sens exista doua niveluri de succes sau esec în regresia de vârsta. Clientul trebuie sa descopere propriul insight si în acelasi timp sa gaseasca o modalitate prin care sa-si atinga scopul propus. În acest sens terapeutul poate utiliza asa numitele "sugestii filtru" prin care în discutia dinaintea inductiei sau chiar în timpul acesteia pregatim clientul sa astepte acele descoperiri si experiente care vor fi utile si pe care va fi capabil sa le gestioneze.

Consideram ca este important ca în timpul realizarii unei regresii de vârsta sa tinem cont de propria formare si de abilitatea noastra ca terapeuti de a controla procesul, de a oferi suportul realizarii unei regresii naturale si alegerea cuvintelor cu multa grija pentru a evita crearea unui sindrom de falsa memorie. Chiar în cazul unei regresii într-o singura sedinta, este necesara o sedinta ulterioara de urmarire întrucât clientul poate descoperi, procesa o serie de experiente si imagini deja "incubate".

Imageria mentala si sugestiile de întarire a Eului în hipnoterapia traumei

O imagine este o reprezentare interioara a experientelor, fanteziilor noastre, un mod prin care mintea noastra codeaza, stocheaza si exprima informatii. Imageria se constituie din visele nocturne si reveriile diurne, din amintiri si reminiscente ale memoriei, din planuri proiecte si posibilitati. Este limbajul emotiilor si a Eului profund. Imageria este o fereastra catre universul intern, un mod de a ne vizualiza propriile idei, sentimente si interpretari. Imaginatia, în acest sens nu este suficient valorizata în cultura noastra, întrucât este adesea etichetata ca fiind nerealista, neproductiva si nepractica.

Schimbarile si învatarea care are loc prin utilizarea imageriei si a povestirilor terapeutice, sunt cele mai importante aspecte ale comunicarii cu inconstientul. În acest mod îti poti folosi imaginatia pentru a te dezvolta sau pentru a te autodistruge.

În eliminarea simptomelor stresului post traumatic pot fi folosite sugestii standard de întarire a Eului, de reducere a stresului si de construire a încrederii. În utilizarea acestor sugestii este necesar sa se tina seama de unicitatea reactiilor la simptom ale pacientului. De aceea un bun terapeut va asculta mai întâi comunicarea verbala si non verbala a clientului sau. El singur va dezvalui ceea ce are nevoie pentru a-si reduce disconfortul si a ajunge la o stare de echilibru. La începutul inductiei clientul trebuie facut sa se simta confortabil, pentru a putea accepta sugestiile necesare schimbarii sale. Un exemplu de interventie hipnotica de întarire a Eului ar putea suna în felul urmator:
" Ai posibilitatea sa-ti lasi timpul de care ai nevoie pentru a-ti gasi propriul loc, propriul spatiu pentru a te simti confortabil … si doar tu stii când vei atinge acea stare, starea de confort care este necesara pentru tine în vederea … începerii calatoriei catre atingerea linistii, relaxarii si pacii interioare.
Lasa mintea ta inconstienta sa calatoreasca acolo unde doreste … lasa-ti sentimentele sa se duca acolo unde doresc … lasa-ti senzatiile sa calatoreasca si … ai putea sa te accepti indiferent ce face mintea, spiritul si corpul tau. Ai putea sta pe vârful unui munte, putând alege sa-ti imaginezi un curcubeu. si… pentru un moment … simti ca acest curcubeu contine toate raspunsurile de care ai nevoie … toate secretele vietii. Inspirând profund ai putea sa intri în mod confortabil într-o transa din ce în ce mai profunda. si … în acelasi timp ai putea sa te simti din ce în ce mai aproape de curcubeu… împlinindu-ti în final dorinta de a-l atinge … învaluindu-te cu culorile sale … si ceva foarte special ar putea sa se întâmple cu tine în aceasta minunata calatorie de vindecare. Te imaginezi atât de luminos, atât de plin de energie de când ai intrat în acest curcubeu. Prima culoare în care au intrat este cea rosie … frumoasa banda rosie… simte-o, traieste-o, simte cum te învaluie în totalitate, respira în roseata si începe sa observi cât de bine începi sa te simti. CULOAREA ROSIE ESTE TARIA… TARIA FIZICA, TARIA EMOTIONALA, TARIA MENTALA. Este taria pe care o chemi pentru a te echilibra, pentru a-ti atinge scopul de ____________ (acest gol poate fi umplut cu nevoile individuale ale pacientului). si de acum înainte de câte ori vei avea nevoie sa-ti alimentezi aceasta tarie, tot ce va trebui sa faci va fi sa închizi ochii si sa te înconjori, sa te imaginezi înconjurat, învaluit de culoarea rosie a curcubeului.
si acum permite mintii tale inconstiente sa coboare catre un nivel mai profund de relaxare mintala si vizualizeaza-te parasind banda rosie si intrând în cea portocalie… simte culoarea pe pielea ta, respir-o, miroase-o, umple-ti plamânii si las-o sa între în circuitul sanguin… PORTOCALIUL REPREZINTa VINDECAREA … vindecarea fizica, vindecarea mentala si cea emotionala. În fapt procesul de vindecare are loc chiar acum în interiorul tau. Imagineaza-ti si simte moleculele portocalii ca milioane de anticorpi microscopici care te curata de toate impuritatile … stres, tensiune, anxietate, îngrijorare si disconfort …portocaliul te poate vindeca de orice intruziune nedorita în viata ta … pur si simplu închizând ochii si respirând profund culoarea oranj.
Inspira pentru ultima data culoarea oranj si permite inconstientului tau sa calatoreasca catre banda galbena. Cum ai intrat în zona galbena simte cât de fierbinte este galbenul… cât de plin de energie te simti… simti aceasta energie circulând în corpul tau. Culoarea galbena reprezinta puterea. si acum comina puterea galbenului cu taria rosului si cu vindecarea portocaliului… pur si simplu lasa-ti timpul sa te patrunda, sa te reîntinereasca. Observa cât de bine începi sa te simti. Oricând te vei simti darâmat, dezolat… doar închide ochii si respira puterea galbenului…cufunda-te în taria rosului si în vindecarea oranjului… si astfel nevoile îti vor fi satisfacute.

Ai putea începe sa te lasi purtat din banda galbena în cea verde.Cum ai intrat în banda verde calatoresti din ce în ce mai relaxat, simti culoarea verde pe pielea ta, te simti racorit si reîmprospatat în tot corpul tau. VERDELE REPREZINTA AUTOCONTROLUL. Ori de câte ori vei simti cum mânia si nemultumirea te încinge, în viata personala sau la locul de munca, de fiecare data culoarea verde te va racori o data cu fiecare respiratie.
Respira pentru ultima data culoarea verde si îndreapta-te plutind catre zona albastra. Odata ce ai patruns în zona albastra te simti în siguranta. ALBASTRUL REPREZINTA PROTECTIA. Tot timpul suntem expusi unor momente de necazuri, de tristete, de stres… si câteodata simtim nevoia sa ne retragem pentru a ne proteja pe noi însine pentru scurte perioade de timp. Deci, acum detii abilitatea de a închide ochii oricând si oriunde, singuri sau împreuna cu altii, sa respiri în îmbratisarea protectoare a culorii albastre. Vei descoperi ca albastrul te va proteja si te va ajuta în timp ce continui sa-ti atingi scopurile.
si acum as vrea sa te pregatesti pentru cea mai interesanta culoare a curcubeului, violetul. VIOLETUL REPREZINTA TRANZITIA. Culoarea violet îti va permite sa treci de la dominatia mintii constiente catre zona profunda a schimbarii tale. Violetul deschide o noua lume pentru tine, noi experiente interioare. si în timp ce mintea constienta se odihneste, mintea inconstienta este libera sa atinga insight-ul de care ai nevoie. Deci închide ochii si respira culoarea violet."
Aceasta inductie complexa bazata pe imagerie dirijata se poate finaliza aici, de exemplu spunând o sugestie de iesire din transa:
" în ritmul tau propriu, permite Eului tau sa paraseasca curcubeul cu toata întelepciunea sa, împreuna cu puterea si noua întelegere pe care ai adunat-o si lasa câteva momente de totala pace, confort si echilibru înainte de a redeschide ochii."
 

Anexa
Criterii diagnostice ale tulburarii de stres posttraumatic
(dupa DSM – IV)

A. Persoana a fost expusa unui eveniment traumatic:
- A trait, a fost martora sau a fost confruntata cu unul sau mai multe evenimente, care cuprindeau o moarte de facto sau amenintarea cu moartea, o ranire grava sau un pericol de pierdere a integritatii corporale a propriei persoane sau a altora;
- Reactia persoanei a cuprins frica extrema, neajutorarea sau indignarea.
B. Evenimentul traumatic a fost retrait în mod persistent:
- Amintiri recurente sau intruzive ale evenimentului, imaginilor, gândurilor sau perceptiilor;
- Vise recurente, apasatoare despre eveniment;
- A actiona sau a simti ca si cum evenimentul traumatic s-ar întoarce (iluzii, halucinatii, flash-back-uri disociative) ;
- Suprasolicitare psihica intensa la confruntarea cu stimuli externi sau interni cu putere de indiciu;
- Reactii somatice la confruntarea cu stimulii-indiciu.
C. Evitare persistenta a stimulilor legati de trauma sau o aplatizare a reactivitatii generale (care nu a existat înainte de trauma) – cel putin 3 simptome:
- Evitare constienta a gândurilor, sentimentelor sau expresiilor verbale care sunt legate de trauma;
- Evitarea constienta a activitatilor, locurilor sau oamenilor care pot trezi amintirea traumei;
- Incapacitatea de a-si aminti un aspect important al traumei;
- Interes în mod clar diminuat sau participarea diminuata la activitatile importante;
- Sentimentul de ratacire sau înstrainare de altii;
- Îngustarea paletei afectelor (resimtirea aspectelor tandre) ;
- Sentimentul unui viitor îngustat.
D. Simptome persistente de arousal sporit
- Dificultate de a adormi sau de a mentine somnul;
- Iritabilitate sau izbucniri de mânie;
- Dificultati de concentrare;
- Stare supradimensionata de trezie (hipervigilenta) ;
- Reactii de teama exagerata.
E. Tabloul tulburarilor dureaza mai mult de o luna.
- Acut: dureaza mai putin de 3 luni;
- Cronic: dureaza mai mult de 3 luni:
- Cu debut insidios: debutul simptomelor are loc la cel putin 6 luni de la factorul stresant.
 

***

Bibliografie

1. Dafinoiu Ion - "Elemente de psihoterapie integrativa", Ed. Polirom, Iasi, 2000
2. Dafinoiu Ion - "Hipnoza clinica", Ed. Erota, Proiectul "Dezvoltarea Laboratorului de psihoterapie si interventie psihosociala", Iasi, 2002
3. Holdevici Irina - "Hipnoza clinica", Ed. Ceres, Bucuresti 2001
4. Holdevici Irina - "Sugestiologie si psihoterapie sugestiva", Ed. Victor, Bucuresti, 1995
5. Holdevici Irina - "Noua hipnoza ericksoniana", Ed. I.N.I, Bucuresti 1997
6. Pagina de web a Centrului National pentru PTSD din SUA cu articolele:
- "Treatment of PTSD"
- "Managing Stress and Recovering from Trauma: Facts and Resources for Veterans and Families" - Julian Ford
- "Coping with PTSD and Recommended Lifestyle Changes for PTSD Patients" - Joe Ruzek
- "Rationale for Treatment of PTSD with Ericksonian Hypnosis and/or EMDR" - Wayne F. Perkins
- "Dealing With Trauma" - Dr. Maurice Kouguell
- "Hypnotherapy and Post Traumatic Stress Disorder" - Isa Gucciardi
- "Healing Stories And Scripts" - Chaplain Paul G. Durbin
- "Imagery And Healing Stories" - Chaplain Paul G. Durbin
7. XXX - "Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale", D.S.M. - IV, Tipografia Pegasus, Bucuresti 2000
 

* U.M. 01175 Iasi