Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Sectiunea de psihologie este realizata de studenti si profesori pasionati de acest domeniu. Va invitam sa explorati acest domeniu si sa va bucurati de resursele online publicate aici!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

< Inapoi la cuprins

 

FACTORII PSIHOLOGICI ÎN RELATIA COMANDANT-SUBORDONAT; EMPATIA - ÎNSUSIRE APTITUDINALA A CADRELOR MILITARE .
Denis Lixandroiu
*

 


M-a preocupat nu numai problematica relatiei comandant-subordonat si a empatiei ca aptitudine a cadrelor militare . Aceasta a reprezentat doar un punct de plecare care a validat varianta noastra experimentala
M-a preocupat si considerarea aptitudinii cadrelor militare ca o constanta comportamentala, relatia independenta de variabilitate a modelelor de empatizat ( militarii ), precum si relatia independenta de sarcina conduitei empatice ( predictia comandantului de pluton fata de posibila autoevaluare a militarilor ; predictia comandantului de pluton fata de posibila evaluare a militarilor cu privire la comandantul de pluton ) .



I. Personalitatea comandantului

Personalitatea, în sensul restrâns al termenului, reprezinta persoana integrata social, ca expresie a unor calitati biopsihice, sociale si morale, care se defineste prin originalitate, atât în activitatea desfasurata pe tarâmul creatiei de valori materiale si spirituale, cât si în viata politica si sociala .Personalitatea constituie un sistem biopsihosocial si cultural, mai exact o unitate structurala, organizata, a însusirilor cognitive, afectiv-motivationale, relationale fiziologice si morfologice ale persoanei, aflata într-o strânsa interdependenta, relativ constante si în evolutie . Personalitatea se exprima într-un ansamblu structural de predispozitii înnascute si acumulate, care determina si reflecta modul propriu al unei persoane de a se comporta, adapta la mediu si de a fi perceputa de ceilalti, precum si adoptarile sale succesive legate de maturizarea si experienta sa socio-afectiva si culturala .
Armata, ca parte a sistemului social global, militarii, ca membrii ai societatii, beneficiaza direct sau mediat de ceea ce se asigura în plan material si spiritual pentru afirmarea oamenilor ca personalitati, concura la crearea si în acelasi timp se modeleaza potrivit sistemului de valori stiintifice, culturale, etice si estetice specifice sistemului de dezvoltare a societatii .
Acceptând ca personalitatea este ea însasi o valoare creatoare de valori, se întelege si mai bine câta nevoie este de cadre militare competente, cu disponibilitati actionale, cu un pragmatism accentuat. Experienta istorica dovedeste ca niciodata si în nici un domeniu progresul nu a fost opera unor incompetenti, fricosi, comozi, a unor indivizi stersi si blazati .
Un sef, un comandant cu personalitate înseamna : a fi cult, a avea si a dovedi un larg orizont de cultura generala, militara si de specialitate ; a stapâni solide cunostinte în domeniul condus ; prestanta autoritate, prestigiu ; om de onoare, modest, apropiat, exigent, dar nu dur; încrezator în fortele proprii si ale celorlalti ; cu opinii si puncte de vedere proprii, exprimate deschis fata de subordonati ; capacitatea de a recunoaste sincer propriile greseli ; puterea de a lupta cu propriile slabiciuni, de a le cunoaste si de a le învinge .

II. Stilul de conducere al comandantului

În literatura de specialitate se abordeaza trei tipuri de stiluri :
a) stilul de conducere autoritar, care presupune realizarea tuturor activitatilor de catre subordonati, fara ca acestia sa fie consultati si care da nastere, de regula, unui climat psihosocial apatic .
b) stilul de conducere democratic, care se caracterizeaza printr-o mare încredere a sefului în capacitatile si buna credinta a subordonatilor, a colectivului, prin recunoasterea valorii lor, prin motivarea si angajarea acestora în actiuni, printr-o consultare continua .
c) stilul de conducere permisiv, este cel în care comandantul participa în mica masura la organizarea si desfasurarea activitatilor, grupul fiind lasat sa mearga de la sine, cu interventii rare si de suprafata .


În realitate acesta tipuri de conducere nu se întâlnesc în stare pura, cu atât mai putin în colectivitatile militare . O serie de autori grupeaza influentele extra si intragrupale, care impun sefului sa adopte un anumit stil de conducere în trei categorii :
1 . relatia dintre conducatori si membrii grupului
2 . natura sarcinii - gradul în care sarcina grupului implica o anumita strategie sau este ambigua, nedefinita
3 . natura pozitiei, autoritatea formala si informala a celui care conduce


Orice comandant utilizeaza, în functie de calitatile pe care le are, un anumit stil de conducere, iar acesta, prin efectele sale, îsi pune amprenta nu numai asupra atitudinilor fata de îndatoriri ale oamenilor, a motivatiei si rezultatelor actiunilor, ci si asupra climatului de munca. Din acest motiv, stilul de conducere este numit în literatura de specialitate ,,o variabila cauzala,,. Se considera ca nu este îndeajuns ca seful sa fie competent, harnic, exemplu de constiinciozitate în munca, ci trebuie sa fie priceput si în ceea ce priveste formarea unui climat optim în colectivul pe care-l conduce .


Un bun cunoscator al problemelor specifice colectivului, un bun specialist si deopotriva un priceput organizator al activitatilor celor din subordine, prin intermediul unor fenomene psihosociale ca autoritate, prestigiu, influenta, popularitate, respect etc., generate de competenta profesionala, de conduita, de natura relatiilor cu ceilalti, influenteaza în mod hotarâtor eficienta actului de comanda .
În situatia când cel care este în fruntea unui colectiv are o slaba pregatire profesionala, cunostinte tehnice de specialitate reduse, insuficiente deprinderi si capacitati organizatorice, creeaza dificultati în desfasurarea normala a activitatilor .


O componenta organica a stilului de lucru al sefului, o constituie capacitatea organizatorica a acestuia, priceperea sa de a organiza temeinic si eficient activitatea subordonatilor, a grupului aflat sub comanda sa .


Practica dezvaluie faptul ca atunci când sefii organizeaza riguros munca, pe baza unor criterii si obiective bine delimitate, repartizeaza judicios fortele de care dispune, distribuie la timp si adecvat sarcinile, controleaza oportun si solutioneaza prompt cele constatate, subordonatii lor reusesc sa-si rezolve problemele de serviciu în spatiul afectat prin programul de munca stabilit . În acest fel, cadrele militare au si timpul necesar de a se ocupa de familie, de cresterea si educarea copiilor si de viata lor spirituala.


Lipsa calitatilor organizatorice ale sefilor, nesiguranta în cunostintele si posibilitatile lor se rasfrâng asupra ordinelor ce le dau, în masurile ce le iau, se materializeaza în dese reveniri fata de ceea ce s-a precizat initial, toate acestea fiind însotite de urmari, atât în planul utilizarii eficiente a timpului de munca, cât si a rezolvarii în program a atributiilor . De aceea , subordonatii ajung adesea sa lucreze peste orele de program, ceea ce are efecte negative asupra preocuparilor pentru o viata familiala normala, pentru activitati spirituale, culturale recreative .


Stilul de conducere al comandantilor în care predomina elemente de tipul : încredere redusa în subordonati, slaba preocupare pentru cunoasterea celor cu care lucreaza, lipsa de receptivitate la problemele ridicate de subordonati, accent mai mare pe pedepse decât pe recompense, exigenta sporita fata de altii si scazuta fata de sine, este daunator în multe privinte .


Un asemenea stil, care face abstractii de aspectele de ordin uman si de consecintele modalitatilor necorespunzatoare de exercitare a actului de conducere asupra starii psihice si motivatiei subordonatilor, genereaza de obicei un climat tensional, raporturi interpersonale formale nesprijinite pe o motivatie trainica, în care sa fie prezente respectul, stima, cooperarea activa autentica .


Respectul pentru munca subordonatilor se dovedeste un element esential al comportamentului sefului în procesul conducerii, cu efecte importante asupra randamentului muncii. Usurinta unor sefi de a da verdicte negative, fara a avea argumentele necesare sau competenta cuvenita nu poate duce decât la risipa de energie umana, la insatisfactii. În grupurile unde apar asemenea manifestari însasi motivatia muncii este afectata ; teama de reprosuri. Înlocuieste preocuparea pentru calitatea muncii.
Consultarea subordonatilor, participarea lor la luarea deciziilor prezinta o serie de avantaje, care sunt valorificate de sefii cu experienta .


Pentru a crea un climat participativ, comandantul trebuie sa se ocupe si de judicioasa repartitie a sarcinilor pe oameni . Este datoria sefului ca atributiile si drepturile sa fie bine precizate, responsabilitatile clar delimitate, sa asigure un sistem de apreciere si promovare care sa respecte cerintele legalitatii .
Ca o concluzie de final la acest capitol putem mentiona faptul ca, pentru a obtine succese în activitatea de conducere, sefului i se solicita: priceperea în adoptarea variantei optime si capacitate actionala pentru finalizarea acesteia ; spirit de initiativa si o buna cunoastere atât a indivizilor din subordine, cât si a relatiilor dintre ei, o buna pregatire psihopedagogica; spirit de corectitudine, disciplina si încredere în oameni.

III . Probleme psihologice în relatia comandant- subordonati

3.1 Relatia comandant- subordonati


În cele ce urmeaza ne propunem sa tratam unele din multiplele aspecte care privesc caile si mijloacele de perfectionare a relatiilor dintre sefi si subordonati, pe baza respectarii cerintelor sociale, a legilor si regulamentelor militare .

3.1.1. Interrelatia comandant-subordonati

Armata, sub aspectul organizarii sale launtrice, constituie un sistem complex, care se structureaza în mod specific, incluzând multiple verigi si trepte ierarhice, arme si specialitati pluridiversificate .


În cadrul articulatiilor si resoartelor, care asigura buna functionare a organismului militar, un rol principal revine raporturilor dintre oameni, dintre comandant si subordonat . Pe baza si prin intermediul acestor legaturi se realizeaza contacte interpersonale dintre oameni, are loc procesul multiplu si complex de cooperare si colaborare ostaseasca . Atât în timpul cât si în afara programului de serviciu, între militari se dezvolta si se formeaza o serie de interactiuni necesare si variate care sunt conditionate de actiunea mai multor factori cum sunt : îndeplinirea colectiva a diferitelor activitati, ordine si misiuni, comunicarea si schimbul reciproc de idei, pareri, gânduri si impresii, a unor trairi afective complexe .


Interrelatiile dintre militari, stabilite prin norme regulamentare, exercita o puternica influenta asupra întregii vieti a militarilor . Ele constituie o forta materiala propulsoare, care declanseaza si directioneaza energiile creatoare individuale si colective ale militarilor pe calea îndeplinirii datoriei de militar . În armata prin relatiile interumane corect statornicite, militarii au posibilitati de a dobândi noi valente socio-morale, de a-si spori si valorifica capacitatile personale .


Studiile militare cu caracter psihopedagogic si sociologic atesta ca un loc central în edificiul relational revine raporturilor dintre comandant si subordonati . Aceste relatii în armata sunt institutionalizate, ele implicând o ierarhie piramidala, statuata, a gradelor, comenzilor si functiilor militare, precum si a diferitelor nivele de subordonare a persoanelor si colectivelor din care fac parte la momentul dat .


Interactiunea dintre comandant - subordonat în armata constituie o expresie a functiei de conducere, o forma de manifestare concreta a atributelor de comanda si decizie militara .


Interrelatia comandant - subordonat se prezinta ca fiind un complex sistem social-uman asimilat ciberneticii, care poseda o structura si o fizionomie specifica, functionând conform principiului conexiunii inverse . S-a dovedit ca seful si subordonatul, indiferent de esalonul unde îsi desfasoara activitatea, constituie cei doi factori de baza necesari si omniprezenti, care luati împreuna, asigura buna functionare a sistemului enuntat . Fiecare dintre acesti termeni ocupa în cadrul sistemului nostru un loc anumit, îndeplinind un rol determinat, în sensul ca sefului îi revine dreptul unic de a hotarî si de a comanda, iar subordonatului îi revine obligatia executarii, fara sovaire si amânare a celor ordonate de seful sau .


Cele doua parti componente ale sistemului dat, având sarcini si atributii functionale bine stabilite prin legi si regulamente militare, se gasesc într-o strânsa unitate de actiune, influentându-se reciproc în planuri si niveluri diferite . Vorbind despre modul concret în care se manifesta interelatia comandant - subordonat, despre felul specific în care se interconditioneaza cei doi factori, putem sublinia câteva aspecte cu caracter functional .


La un prim nivel, au loc o suma de actiuni, directe sau mijlocite, venite din partea comandantului si îndreptate spre subordonatii sai . La rândul lor subordonatii receptioneaza, acumuleaza informatiile si ordinele comunicate de comandant, reactionând într-un anumit fel, fapt materializat într-o suita de materiale personale .


Urmarind, la un nivel superior, dezvoltarea functionala a relatiei comandant - subordonat în contextul activitatii militare, se remarca, de aceasta data, interventia comandantului de control si verificare concreta a modului în care subordonatii sai au asimilat cele învatate pe timpul desfasurarii sedintelor, a exercitiilor teoretico - aplicative, a felului în care acestia au aplicat în activitatea personala diferitele indicatii primite .
Distingem, asadar, în cadrul sistemului comandant - subordonati functionarea a doua circuite corelate dialectic : primul caracterizat prin însumarea tuturor actiunilor de comanda si executie, iar cel de-al doilea având o functie inversa de control si verificare .


Trebuie precizat ca dinamica influentelor si actiunilor conexe, care se desfasoara la nivelul sistemului comandant - subordonati presupune cu necesitate dezvoltarea relativ autonoma a fiecareia dintre cele doua parti .


Dezvaluirea unora dintre corelatiile sistemului relational, ne impune sa reliefam si unele implicatii psihopedagogice de care trebuie sa se tina seama în procesul instructiv-educativ militar .


Un prim aspect al problemei se refera la faptul ca o serie de acte si manifestari concrete de comportament ce decurg din interactiunea comandant - subordonati, la toate nivelele de subordonare, sunt predeterminate, au un caracter strict formalizat, fiind prevazute de regulamente, instructiuni sau dispozitii speciale .


Cel de-al doilea aspect se refera la prezenta în cadrul raporturilor generale dintre comandant si subordonati a unor manifestari de personalitate, care nu sunt normate strict prin regulamente si instructiuni militare .
De aceea, atunci când vorbim despre aria de cuprindere a sistemului de relatii dintre comandant si subordonati, despre masurile care vizeaza perfectionarea legaturilor dintre acestia, este necesar sa luam în considerare cele doua determinari psihosociale : aspectele formale si cele neoficiale, rezultate din activitatea militara .


Trebuie retinut de asemenea, ca în contextul vietii militaresti raporturile dintre comandant si subordonasi îmbraca multiple forme particulare de manifestare, care sunt conditionate de specificul ierarhiei militare .
Realitatea militara arata ca diferite regulamente sau alte acte normative, oricât de bine ar fi ele alcatuite, nu pot sa reflecte, sa cuprinda sau sa epuizeze întreaga bogatie de forme si manifestari ale relatiilor dintre comandant si subordonati, multimea de aspecte si nuantari ale vietii psihice interpersonale .

3.2. Cerinte si cai de perfectionare a raporturilor dintre comandant si subordonat

Dezvoltarea superioara a interrelatiei comandant - subordonati la toate nivelurile de subordonare se asigura prin respectarea stricta a cerintelor regulamentare, a principiilor legalitatii, ale respectului si încrederii reciproce .


În cele ce urmeaza ma voi referi la unele directii, factori si modalitati care vizeaza întarirea raporturilor dintre comandant si subordonati .


De la bun început se poate afirma cu deplin temei ca exemplul personal al sefului, prestigiul si autoritatea acestuia constituie unele dintre conditiile, modalitatile educative de baza prin care se obtine subordonarea reala a celor comandanti, precum si realizarea unei suduri organice si trainice între comandant si subordonati.
Practica instruirii trupelor ne arata ca subordonatii îsi îndreapta privirile continuu spre comandant, straduindu-se sa-i urmeze exemplul, sa-si însuseasca stilul lui de munca felul de a fi si de a se comporta în timpul si în afara serviciului .


Exemplul personal al sefului se coreleaza si se întrepatrunde dialectic cu autoritatea acestuia, care constituie, de asemenea , o conditie indispensabila procesului de instruire si educare a subordonatilor .


Vorbind despre prestigiul comandantului, este necesar sa mentionam distinctia dintre autoritate si autoritarism . Autoritatea reala a comandantului rezida în gradul si functia militara cu care este investit, în ascendentul sau profesional, moral asupra subordonatilor . Autoritarismul exprima actiunile unui comandant, care sub acoperamântul învestiturii oficiale, îsi impune arbitrar si unilateral puterea si forta functiei ce o detine .


Crearea unui climat sanatos de munca bazat pe încredere, stima si respect reciproc, pe coeziune, constituie o alta modalitate de optimizare a relatiilor dintre comandant si subordonati .


Raporturile de încredere dintre comandant si subordonati, nu apar de la sine . Ele se formeaza si se dezvolta pe o baza sociala obiectiva, determinata de telurile comune pe care le slujesc atât comandantul, cât si subordonatii . Dezvoltarea încrederii este conditionata de urmatorii factori : masura în care oamenii sunt sinceri si deschisi în raporturile dintre ei ; dorinta reciproca de a-si asculta si împartasi gândurile ; gradul în care acestia dovedesc loialitate, stima si respect unii fata de ceilalti în diferite ocazii ; nivelul si intensitatea sprijinului, conlucrarii si întrajutorarii în munca

3.3. Ordinea si disciplina militara - factori de baza ai întaririi raporturilor dintre comandant si subordonati

Sfera de cuprindere si manifestare a ordinii si disciplinei în viata militara este deosebit de larga si complexa, îmbracând multe forme concrete de actiune . În continuare voi evidentia numai unele aspecte care vizeaza perfectionarea interrelatiilor dintre comandant si subordonati în contextul procesului instructiei si educatiei militar .


O prima problema care se impune atentiei este aceea cu privire la stabilirea unui contact reciproc activ si permanent între comandant si subordonati, care sa le permita o comunicare directa si nelimitata .
Experienta arata ca pentru o buna desfasurare a activitatii este necesar ca seful sa fie pentru subalterni o prezenta reala în toate împrejurarile . Oricâti de multi oameni ar avea în subordine, comandantul trebuie sa fie accesibil tuturor pentru oricare din probleme si mai ales pentru acelea care impun buna lui informare si documentar .


Psihologia si pedagogia militara recomanda comandantilor ca pe linia activitatilor ce o desfasoara pentru perfectionarea interrelatiei comandant- subordonat, a sistemului de comunicare, sa tina seama de unele reguli educative cum ar fi : sefii trebuie sa asculte întotdeauna cu atentie, rabdare si grija ceea ce li se comunica; ideile prezentate de subordonati trebuie privite de comandant cu multa bunavointa si întelegere; comandantii trebuie sa accepte sa primeasca si sa încurajeze atitudinile critice ale subordonatilor.


O alta problema importanta care se pune în legatura cu întarirea si influenta pe care ordinea si disciplina militara o exercita asupra raporturilor dintre comandant si subordonati se refera la modalitatile de repartizare a responsabilitatilor si de efectuare a controlului îndeplinirii misiunilor încredintate .


Este necesar sa se retina în concluzie, ca evolutia superioara a relatiilor dintre comandanti si subordonati în armata contribuie la întarirea capacitatii de actiune unitara a colectivelor de militari, la afirmarea valorilor profesionale, etice, la ridicarea individului prin grup si a grupului prin cei care îl compun .

IV . Empatia -însusire aptitudinala a cadrelor militare


Pentru a obtine rezultate cât mai bune în procesul instructiei, comandantul trebuie sa acorde o mai mare atentie personalitatii militarului, sa empatizeze mai mult cu acestia pentru a-i întelege si a gasi mijloace necesare influentarii conduitei lor.

4.1 Empatia ca fenomen psihic

Cu privire la fenomenul empatiei exista o importanta bibliografie care reflecta o larga preocupare din partea mai multor discipline socio-umane :sociologia, psihologia, estetica, etica, etc. Problematica empatiei a devenit o preocupare speciala a psihologiei stiintifice si îndeosebi a psihologiei sociale, clinice respectiv militare. Aproape în toate tratatele de psihologie se acorda un spatiu destul de mare problemei empatiei si mecanismului sau comportamental în situatii care implica relatiile interpersonale.
De la o viziune personalista, în care empatia apare ca trasatura de personalitate, capatând valente aptitudinale, la o interpretare a vietii de relatie prin prisma empatiei ca mod de comunicare implicita între parteneri, fenomenul în discutie se insereaza în actul explicativ al oricarui tip de comportament uman .
În ultima instanta, empatia este o transpunere imaginara în planul cognitiv al celuilalt, facilitând prin aceasta descoperirea de noi aspecte si întelesuri .Prin aceasta se restructureaza practic informatia primita de la model dintr-o perspectiva personala si se proiecteaza înspre model o imagine reconstruita, care declanseaza fenomenul empatic, adica o stare relativ egala cu a modelului .

4.2 Definitia empatiei

Dupa C Rrogers a fi empatic înseamna a percepe cadrul intern de referinta al altuia cu toate comportamentele sale emotionale ,, ca si cum ,, ai fi cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de ,,ca si cum ,,.Autorul are în vedere, prin cadrul intern de referinta al altuia, psihologia partenerului sau asa cum subliniaza el atât elementele cognitive, cât si cele emotionale . În fond, el subliniaza prin definitia data, necesitatea preluarii în obiectiv a întregii vieti psihice, a întregii personalitati a partenerilor.


Formulând în definitie cadrul perceptual de surprindere a psihologiei altora, autorul nu se refera exclusiv numai la actul perceptiei ca atare, ci în genera, la actele de cunoastere .Ultima parte a definitiei lui C.Rogers presupune interventia unui act de conventie în comportamentul empatic .


Asadar, în empatie, transpunerea în psihologia partenerului este conventionala desi nu întotdeauna constienta, fara pierderea identitatii propriei personalitati.
Consideram ca si S.Marcus empatia ca pe un fenomen psihic de identificare partiala, cognitiv-afectiva a unei persoane cu un model de comportament uman perceput sau evocat, care se poate manifesta constient sau inconstient, aparent sau inaparent, favorizând un act de întelegere si comunicare implicita, precum si o anumita contagiune afectiva.

4.3 Capacitatea si comportamentul empatic

Comportamentul empatic presupune un mecanism extrem de complex, apt sa antreneze procese cognitive, afective, motivationale, ca si reactii de tip vegetativ, care fovorizeaza aparitia acelei stari empatice, uneori inaparenta, alteori aparenta, exprimata printr-un comportament specific .Încercând sa desfacem secvential acest mecanism complex de producere a starii empatice, vom putea constata ca pentru declansarea acestuia trebuie întrunite câteva conditii :
A .existenta unor împrejurari externe ;
B .conditia interna ;
C . conditia în conventie .


Consideram ca este necesar sa ne referim pe scurt, la o noua delimitare si anume aceea dintre capacitatea si comportamentul empatic .Cercetarile efectuate cu probele : Dymond , Mehrabian au scos în evidenta situatia în care capacitatea empatica poate fi dublata de un comportament corespunzator, dar si situatii în care între capacitate si comportament apar unele decalaje .De cele mai multe ori acestea sunt influentate de obiectul empatizarii si pot fi asimilate unor situatii în care o capacitate empatica slaba se coreleaza cu un comportament empatic precar .În unele cazuri capacitatea empatica este bine dezvoltata, pe când comportamentul empatic nu se realizeaza pe masura capacitatii, dar si cazuri în care capacitatea empatica mai slaba se însoteste de un comportament evident empatic .

V . Cercetari experimentale privind empatia cadrelor militare

Cercetarile experimentale privitoare la manifestarea fenomenului empatic tind din ce în ce mai mult sa delimiteze doua modalitati caracteristice apte sa exprime, fiecare în parte, abilitati de transpunere în psihologia altora. O serie de specialisti în problema empatiei defineste conceptul în discutie ca pe o abilitate de a întelege pe altii prin competenta eului de a chema în sine raspunsuri identice sau similare cu raspunsurile altora. De fapt, o asemenea întelegere a fenomenului psihologic al empatiei o regasim mai ales la autorii care se ocupa de problematica psihologiei sociale si care, în afara implicarii acestui fenomen în comportamentul interpersonal considera ca empatia joaca un rol de prim ordin în abilitatea de prezicere a comportamentului social.


Autoarea care a demonstrat nu numai un punct de vedere teoretic, ci si unul experimental în studiul empatiei predictive a fost R. Dymond, care a realizat o scala de masurare a abilitatii empatice. Ea defineste empatia ca pe o transportare imaginativa a unui individ în gândirea, trairea, modul de a actiona al altuia si prin aceasta structurarea lumii conform celuilalt. Autoarea se refera, asadar, la fenomenul empatiei predictive.

5.1. Demersul cercetarii

a) Obiectul cercetarii: Principalul obiectiv al lucrarii l-a constituit demonstrarea stiintifica a functiei performantiale pe care o detine empatia în activitatea cadrului militar.
b) Ipoteza cercetarii : Empatia cadrului militar presupune un nivel ridicat al transpunerii în psihologia militarului si a constantei comportamentale în raport cu diversitatea modelelor de empatizat ( militarii ) .
c) Descrierea metodei: Pentru studiul empatiei predictive am utilizat o varianta originala a testului R. Dymond.

 

Acesta consta în :
Se cere subiectului (cadrului militar) sa anticipeze pe baza a sase criterii scalare cum crede ca s-ar autoevalua cinci dintre subordonatii plutonului sau .De asemenea, se cere ca subiectul sa anticipeze pe baza acelorasi criterii cum crede ca cei cinci militari l-ar evalua pe profesor .


În paralel se cere militarilor nominalizati de comandantul de pluton sa se autoevalueze pe baza acelorasi criterii scalare, precum si sa evalueze pe comandant .


Criteriile utilizate au fost :
1. modest-arogant
2. generos-egoist
3. constiincios-superficial
4. cu umor-fara umor
5. sociabil-retras
6. calm-agitat


Subiectii sunt evaluati dupa cele sase criterii bipolare, fiecare criteriu pe o scala de la 5 ( polul pozitiv ) la 1 ( polul negativ ) .


Chestionarele folosite sunt :
Folosind cele 6 criterii bipolare de autoevaluare, fiecare pe o scala de la 5 la 1, raspundeti la urmatoarele 2 întrebari :
1 . Cum ma autoevaluez dupa aceste criterii ?


 

 

 

 

 

 

Criterii:5-4-3-2-1

 

 

 

 

 

1. modest-arogant

 

 

 

 

 

2. generos-egoist

 

 

 

 

 

3. conștient-superficial

 

 

 

 

 

4. cu umor-fără umor

 

 

 

 

 

5. sociabil-retras

 

 

 

 

 

6. calm-agitat


2 . Cum îl evaluati pe comandantul de pluton ?


 

 

 

 

 

 

Criterii:5-4-3-2-1

 

 

 

 

 

1. modest-arogant

 

 

 

 

 

2. generos-egoist

 

 

 

 

 

3. conștient-superficial

 

 

 

 

 

4. cu umor-fără umor

 

 

 

 

 

5. sociabil-retras

 

 

 

 

 

6. calm-agitat


Folosind cele 6 criterii bipolare, raspundeti pentru 5 militari din pluton la urmatoarele 2 întrebari :
1 . Cum credeti ca s-ar autoevalua militarul ?

 

 

 

 

 

 

Criterii:5-4-3-2-1

 

 

 

 

 

1. modest-arogant

 

 

 

 

 

2. generos-egoist

 

 

 

 

 

3. conștient-superficial

 

 

 

 

 

4. cu umor-fără umor

 

 

 

 

 

5. sociabil-retras

 

 

 

 

 

6. calm-agitat


2 . Cum credeti ca militarul va va evalua pe dumneavoastra ?


 

 

 

 

 

 

Criterii:5-4-3-2-1

 

 

 

 

 

1. modest-arogant

 

 

 

 

 

2. generos-egoist

 

 

 

 

 

3. conștient-superficial

 

 

 

 

 

4. cu umor-fără umor

 

 

 

 

 

5. sociabil-retras

 

 

 

 

 

6. calm-agitat


Proba consta în utilizarea celor 6 criterii de evaluare, fiecare pe o scala de la 5 la 1.
Dupa efectuarea ambelor operatii si de catre comandatul de pluton si de catre militar, se confrunta pentru fiecare caz în parte predictia facuta de comandant cu autoevaluarea militarului si se calculeaza scorul de devianta. Cu cât scorul de devianta este mai mic, deci cu cât predictia comandantului de pluton este mai aproape de autoevaluarea militarului, cu atât empatia predictiva a comandantului de pluton este mai buna.
Invers, cu cât scorul de devianta este mai mare, cu atât empatia predictiva a comandantului de pluton este mai scazuta .Scorul de devianta pentru fiecare caz în parte variaza de la 24 ( maxim ) la 0 ( minim ).
Aceasta varianta experimentala scoate asadar în evidenta nivelul comportamentului predictiv empatic al comandantului de pluton, atât fata de fiecare militar în parte, cât si fata de toti militarii luati în consideratie, prin însumarea nivelului empatic obtinut în fiecare caz în parte . Aceasta din urma ar reprezenta nivelul general al empatiei predictive a comandantului de pluton .
d) Lotul experimental : În cercetarea întreprinsa am examinat cu ajutorul metodei prezentate doua loturi de subiecti între care în principal cadre militare de diferite grade si specialitati . Desi m-am preocupat de cadre militare în general, fara o preocupare aparte pentru o specialitate sau alta, am recurs totusi la un numar de 20 comandanti de plutoane, precum si la un numar de 100 militari angajati pe baza de contract de la U.M. 01640 Buzau .
În esenta, în demersul cercetarii am lucrat la urmatoarele aspecte :
empatia predictiva ca însusire aptitudinala ;
- stilul empatic sau constanta comportamentala ;
-dependenta reactiilor empatice de continutul problematic al empatiei.


 

Nr.

Comandant pluton

Reacții empatice

Calificativul empatic

Media pe comand de pluton

Media gener. pe comand de pluton

1

COMANDANT PLUTON 1

11

MS

M1-   8,8 MB

M-8,9MB

14

S

2

B

10

MS

7

MB

8

MB

M2-      9   MB

6

B

10

MS

15

S

6

B

2

COMANDANT PLUTON 2

6

B

M1-      9   MB

M-8,9MB

5

B

10

MS

12

MS

12

MS

10

MS

M2-   8,8 MB

9

MB

6

B

10

MS

9

MB

3

COMANDANT PLUTON 3

15

S

M1-9,6MB

M-9MB

8

MB

9

MB

6

B

10

MS

8

MB

M2-8,4MB

10

MS

9

MB

6

B

9

MB

4

COMANDANT PLUTON 4

3

B

M1-7   MB

M-7,9MB

6

B

11

MS

10

MS

5

B

1

B

M2-8,8MB

10

MS

13

S

13

S

7

MB

5

COMANDANT PLUTON 5

11

MS

M1-9,8MB

M-9,2MB

8

MB

11

MS

4

B

15

S

3

B

M2-8,6MB

14

S

12

MS

7

MB

7

MB

6

COMANDANT PLUTON 6

8

MB

M1-7,4MB

M-7,4MB

10

MS

7

MB

9

MB

3

B

4

B

M2-7,4MB

11

MS

7

MB

4

B

11

MS

7

COMANDANT PLUTON 7

6

B

M1-7,6MB

M-7MB

11

MS

6

B

10

MS

5

B

7

MB

M2-   6,4  B

6

B

6

B

8

MB

5

B

8

COMANDANT PLUTON 8

8

MB

M1-7,6MB

M-8,2MB

7

MB

3

B

11

MS

9

MB

11

MS

M2-8,8MB

7

MB

12

MS

8

MB

6

B

9

COMANDANT PLUTON 9

5

B

M1-   5,6  B

M-5,1B

2

B

6

B

10

MS

5

B

2

B

M2-    4,6   B

1

B

7

MB

5

B

8

MB

10

COMANDANT PLUTON 10

5

B

M1-    3,2   B

M-2,9B

4

B

1

B

4

B

2

B

0

B

M2-    2,6   B

3

B

4

B

1

B

5

B

11

COMANDANT PLUTON 11

7

MB

M1-   8,2 MB

M-7MB

9

MB

5

B

10

MS

10

MS

6

B

M2-    5,8  B

5

B

5

B

6

B

7

MB

12

COMANDANT PLUTON 12

9

MB

M1-8,4MB

M-9,2MB

4

B

12

MS

7

MB

10

MS

17

S

M2-    10 MS

10

MS

10

MS

8

MB

5

B

13

COMANDANT PLUTON 13

22

N

M1-13,6S

M-12,8MS

16

S

8

MB

16

S

6

B

6

B

M2-12,00MS

10

MS

20

N

14

S

10

MS

14

COMANDANT PLUTON 14

6

B

M1- 6,00   B

M-4,9B

5

B

5

B

5

B

9

MB

3

B

M2-    3,8  B

3

B

3

B

6

B

4

B

15

COMANDANT PLUTON 15

7

MB

M1-   5,4  B

M-4,6B

6

B

7

MB

3

B

4

B

2

B

M2-    3,8  B

3

B

3

B

3

B

8

MB

16

COMANDANT PLUTON 16

6

B

M1-8,2MB

M-8,2MB

8

MB

8

MB

6

B

13

MS

5

B

M2-8,2MB

14

S

8

MB

8

MB

6

B

17

COMANDANT PLUTON 17

6

B

M1-8,4MB

M-7,5MB

9

MB

6

B

12

MS

9

MB

7

MB

M2-6,6MB

6

B

6

B

8

MB

6

B

18

COMANDANT PLUTON 18

13

S

M1-9,6MB

M-10,2MS

8

MB

9

MB

8

MB

10

MS

7

MB

M2-10,8MS

13

S

9

MB

18

S

7

MB

19

COMANDANT PLUTON 19

12

MS

M1-9,2MB

M-9,7MB

15

S

6

B

6

B

7

MB

9

MB

M2-10,2MS

11

MS

9

MB

7

MB

15

S

20

COMANDANT PLUTON 20

11

MS

M1-9,2MB

M-8,4MB

9

MB

9

MB

9

MB

8

MB

8

MB

M2-7,6MB

7

MB

8

MB

6

B

9

MB

 



5.2. Analiza rezultatelor

Aceasta cuprinde :

5.2.1. Empatia predictiva ca însusire aptitudinala a cadrelor militare

a) raportarea tuturor reactiilor empatice ( 200 ) la etalonul probei ;
b) raportarea tuturor mediilor empatice (20) ale subiectilor la etalonul probei;
c) raportarea mediei generale a empatiei pe întregul lot la etalonul probei;
Etalonul probei este :
6 9 12 18
0 I----------------I--------I--------I----------------I----------------I 24
B.E M.B M.S S.E N.E

Deci : între 0 si 6 - bun empatic
între 7 si 12 - mediu empatic
mediu empatic : între 7 si 9 - mediu bun empatic
între 10 si 12 - mediu slab empatic
între 13 si 18 - slab empatic
între 19 si 24 - neempatic
a) Se califica fiecare dintre cele 200 reactii empatice ale comandantilor de pluton cu calificativul prevazut de etalon . Se calculeaza câte reactii apar în fiecare clasa si se transforma în procente .
Din totalul reactiilor empatice ( 200 ) obtinem calificativul de bun si mediu empatic 181 reactii, ceea ce reprezinta 90,5% .
Din totalul reactiilor empatice ( 200 ) obtinem calificativul de bun si mediu bun empatic 142 reactii, ceea ce reprezinta 71% .
Faptul ca si într-un caz si în celalalt, predomina reactiile bun si mediu bun empatic la cadrele militare cercetate, rezulta ca empatia predictiva devine o însusire specifica pentru comandantul de pluton, deci o empatie .
b) Se raporteaza media empatiei fiecarui comandant de pluton la calificativul prevazut de etalon . Se calculeaza câte medii empatice apar în fiecare clasa si se transforma în procente .
Din totalul mediilor empatice la fiecare comandant de pluton ( 10 ) obtinem calificativul de bun empatic la 4 comandanti de pluton, mediu bun empatic la 14 comandanti de pluton si mediu slab empatic la 2 comandanti de pluton, ceea ce reprezinta 20% bun empatic, 70% mediu bun empatic si 10% mediu slab empatic . Prin urmare suma mediilor bun empatic si mediu bun empatic este 18, deci 90%, ceea ce reprezinta înca un argument ca empatia predictiva este o aptitudine a cadrului militar .
c) Se calculeaza media generala a empatiei întregului grup de subiecti . Aceasta medie generala a grupului este de 7,85, care se încadreaza în clasa mediu bun empatic, ceea ce reprezinta un al treilea argument în favoarea empatiei ca aptitudine a cadrelor militare .

5.2.2. Stilul empatic sau constanta comportamentala

Se calculeaza pentru fiecare comandant de pluton ( 10 reactii empatice ) câte reactii se încadreaza în fiecare calificativ .Daca apar 7 si peste 7 reactii de acelasi fel sau clase învecinate, se poate vorbii de o constanta sau stil empatic .
Din totalul de 20 comandanti de pluton,60% reprezinta mai mult de 7 reactii bun empatice, ceea ce exprima o constanta comportamentala, deci un stil empatic,35% au tendinta dea manifesta un stil empatic, luându-se în consideratie reactiile de bun empatic si mediu empatic, iar 5% nu are aceasta tendinta sau mai exact are tendinta de a avea un stil slab empatic .

5.2.3. Dependenta reactiilor empatice de continutul problematic al empatiei (referitor la autocunoasterea militarului si la cunoasterea de catre militar a comandantului de pluton)


a) se calculeaza mediile reactiilor fiecarui comandant de pluton la cele doua tipuri de întrebari, respectiv M1 si M2 si se compara între ele cu referire la calificativele etalonului .
Din totalul reactiilor (20) comandantilor de pluton se constata ca M1 >M2 în 12 cazuri ; M1<M2 ; în 6 cazuri si M1 = M2 în 2 cazuri, respectiv M1 >M2 în 60% din cazuri, M1< M2 în 30% din cazuri si M1 = M2 în 10% din cazuri .
Cu toate acestea diferentele nu sunt importante . Astfel, în cazul în care M1 >M2 diferenta medie dintre cele doua medii ( M1-M2 ) este de 1,31 puncte, iar atunci când M1< M2, diferenta medie dintre cele doua medii ( M2-M1 ) este de 1,2 puncte, ceea ce poate fi neglijabil .
Daca luam în consideratie raportul dintre M1 si M2 transpus în clasele etalonului, atunci constatam în lotul de comandanti de pluton ca 14 militari, adica 70% au situatii M1 = M2 în clasele comune, iar 6 militari, adica 30% le au în clase diferite dupa cum urmeaza : M1 >M2 3 subiecti, adica 15% si <M2 3 subiect, adica 15% . Aceasta confirma faptul ca diferentele nu sunt notabile .
b) daca luam în consideratie M1 fasa de M2 pe întreg lotul de subiecti, se constata ca la M1 media empatiei este 8,1, ceea ce reflecta clasa mediu bun empatic, iar M2 este de 7,6 ceea ce reflecta clasa mediu bun empatic .

5.3. Concluzii aplicative

Am constatat ca empatia predictiva o aptitudine a cadrelor militare, deoarece marea majoritate a reactiilor empatice se încadreaza în clasele bun si mediu bun empatic, iar marea majoritate a comandantilor de pluton se încadreaza în media bun si mediu bun empatic. Media generala a grupului este de mediu bun empatic .
Datele prezentate ne conduc catre ideea ca cele mai multe cadre militare, manifesta o constanta comportamentala, un stil empatic independent de militarii cu care empatizeaza, reprezentând o însusire de personalitate, iar o buna parte a cadrelor militare, manifesta o anumita intentie spre un stil empatic, fiind înca influentati de variabilitatea militarului cu care empatizeaza.
Referindu-ne la dependenta reactiilor empatice de continutul problematic al empatiei, putem spune despre comandantii de pluton ca sunt ceva mai putin empatici fata de militari, ceea ce înseamna ca ei se transpun mai bine în psihologia militarului în situatia în care este vorba de aprecierea de catre militar a comandantului de pluton, decât atunci când este vorba de aprecierea militarilor . Apare o anumita tendinta relevanta, potrivit careia sunt ceva mai empatici când este vorba de propria persoana, decât atunci când este vorba de persoana militarului, fara însa ca aceasta diferenta sa fie notabila. Marea majoritate a comandantilor de pluton sunt empatici si într-o situatie si în cealalta .




Bibliografie

1. Curs de psihologie militara, Bucuresti, Academia Militara, 1973 .
2. Elemente de sociologie si psihologie militara, Culegere de texte, Bucuresti, Academia Militara, 1988 .
3. Gheorghe Aradavoaice - Profil psiho-profesional ; Comandantul, Ed. Academia de Înalte Studii Militare, 1994 .
4. Stroe Marcus - Empatia - Cercetari experimentale, Bucuresti, Ed. Academiei, 1971 .
5. Stroe Marcus - Stiluri apreciative, Bucuresti, Ed. Academiei, 1980 .

 


 

* Psiholog, U.M.01640 Buzau

 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania