Lucrarea îsi propune sa prezinte, dintr-o perspectiva psihosociala principalele modalitati de facilitare a proceselor de adaptare ale militarilor dislocati în diferite teatre de operatii internationale si implicatiile acestora asupra succesului misiunii.
Elementele prezentate reprezinta rezultatul unui studiu longitudinal, derulat pe parcursul a 5 ani, care si-a propus sa identifice care sunt mecanismele intime ale adaptarii, factorii care influenteaza acest proces si cele mai bune solutii de interventie pentru facilitarea sa.

Provocarile actualului mediu de securitate, caracterizat de crize politice majore, catastrofe naturale de proportii, actiuni teroriste sângeroase, criminalitate organizata transfrontaliera, etc. au determinat un raspuns ferm din partea comunitatii internationale.
Astfel, fortele militare sunt chemate sa raspunda nevoilor de securitate ale tarilor lor si aliantelor din care statele fac parte. Acest deziderat presupune si dislocarea de trupe în zonele "fierbinti" de pe Glob, pentru a limita amenintarile care se prefigureaza la adresa tarilor democratice.
România nu a facut exceptie de la trendul comunitatii internationale si a trimis observatori militari si trupe în diferite tipuri misiuni, de la cele în sprijinul pacii, pâna la cele de lupta, potrivit mandatelor internationale în vigoare.
Numarul militarilor români care au actionat în astfel de misiuni ONU, NATO, UE sau de Coalitie este mare, iar în viitor este posibil sa creasca.
În acest context, abordarea psihosociala a dislocarii de trupe pe diferite meridiane de pe Glob, la mii de kilometrii de casa, în zone ostile si de multe ori diferite cultural si climateric de cele de provenienta, reprezinta o tema de mare actualitate.

1. Determinanti psihosociali ai adaptarii

În calitatea sa de proces relational, adaptarea, este influentata, în dinamica sa, de o multime de factori de natura fizica si psihosociala.
Din categoria factorilor fizici, amintim, în treacat, pe urmatorii: temperatura, umiditatea, zgomotul, luminozitatea, socurile mecanice, poluarea etc. Desi acest gen de factori are efecte în special asupra componentei biologice a organismului, producând solicitari adaptative bio-fiziologice, ei declanseaza si reactii psihologice importante.
Din categoria factorilor psihosociali care actioneaza direct asupra procesului adaptarii, influentându-l, atitudinile, motivatiile, relatiile interpersonale, trasaturile de personalitate individuale - îndeplinesc roluri importante în dinamica sa.
În acest context, adaptarea militarilor la conditiile specifice ale mediilor de dislocare, numite în continuare constrângatoare, constituie o provocare, atât pentru persoanele care participa la aceste misiuni, cât si pentru guvernele care trimit trupele.
Astfel, în functie de calitatile personale si experienta militarilor, pe de o parte si de conditiile de vietuire, pe de alta parte, procesul adaptarii la noul mediu de viata, poate fi diferit, de la individ la individ, fie în sensul integrarii individului în acesta, fie în sensul esecului adaptativ. (Figura nr. 1)

Figura nr. 1 - Determinantii procesului adaptativ si evolutia sa.

1.1. Rolul atitudinilor în adaptarea militarilor la mediu

Cercetarile desfasurate în tara si în strainatate cu privire la relatia dintre atitudinea individului fata de misiune si adaptarea sa la noul mediu de viata au pus în evidenta faptul ca acei militari care aveau o parere pozitiva despre misiune, fiind convinsi în mare masura ca ceea ce fac reprezinta "un lucru bun", s-au adaptat mai repede decât colegii lor care au trait sentimentul ca respectiva misiune reprezinta o "mare greseala", "un gest nefondat" ori "este un act de imixtitudine nejustificat în viata unui anume popor".

1.2. Rolul motivatiilor în adaptarea militarilor la mediu

Analizând motivele în functie de tipul lor (personale, profesionale si patriotice), rezulta ca motivele de natura personala (câstigul financiar, dorinta de vizitare a unor tari, demonstrarea calitatilor personale, spiritul de aventura etc.) sunt dominante si mult mai diversificate decât cele profesionale (îmbogatirea experientei profesionale, facilitatile de promovare în cariera etc.) si patriotice (mândria nationala). Totodata, studiile au pus în evidenta faptul ca în ultima parte a misiunii se produce o schimbare în ierarhia acestora, în sensul ca cele de natura profesionala si patriotice câstiga teren în fata celor personale. Acest fapt a fost evident pentru 65% dintre participantii la misiuni în afara granitelor nationale.
Din punct de vedere al tipului de motivatie - intrinseca, respectiv extrinseca, s-a constatat ca principalele motivatii sunt de natura extrinseca, remarcându-se în mod deosebit câstigul financiar si dorinta de a fi promovat/recompensat. Din categoria motivatiilor de natura intrinseca, amintesc: dorinta de a-si îmbogati experienta profesionala si de a-si pune în valoare calitatile personale.
Mai trebuie remarcat faptul ca pe parcursul misiunii "balanta" între motivele fundamentate cognitiv si cele bazate de sentimente este înclinata în favoarea celor "cognitive" pentru militarii la care predomina motivatiile de natura extrinseca si în favoarea celor "afective", pentru militarii la care predomina motivatiile de natura intrinseca. Acest fapt se explica prin aceea ca subiectii motivati în special de câstigul financiar considera misiunea, în ansamblul ei, asemenea unei afaceri si evita implicarea emotionala, spre deosebire de persoanele care sunt motivate intrinsec si dau dovada de o implicare emotionala mai accentuata.
Astfel, cu cât intensitatea motivatiei este mai mare, cu atât adaptarea la mediu devine mai facila.

1.3. Influenta relatiilor interpersonale asupra procesului de adaptare

Analiza datelor de natura psihosociala referitoare la influentarea adaptarii, de catre natura relatiilor interpersonale, pe timpul misiunii a pus în evidenta complexitatea acestor corespondente. Astfel, în cadrul conceptului mai larg al relatiilor interpersonale se au în vedere relatiile dintre militarul participant la misiune, pe de o parte si camarazi (comandanti si colegi), lideri politico-militari nationali, familie si populatia locala din zona de dislocare, pe de alta parte. Fiecare dintre aceste relationari exercita efecte semnificative asupra proceselor de adaptare. De departe, relatia cu familia/grupul de prieteni de acasa are o influenta marcanta asupra militarului, care, desi se afla la mii de kilometrii de cei dragi din tara, el continua sa se gândeasca activ la acestia, traind intens problemele cu care ei se confrunta.
Prezenta unor relatii pozitive si active, atât cu cei de acasa, cât si cu actorii din teatrul de operatii, fie ei comandanti, camarazi ori localnici reprezinta un atuu al unei bune adaptari la mediul constrângator.

1.4. Influenta caracteristicilor specifice mediului constrângator asupra procesului de adaptare

Acest factor de influenta este de fapt "umbrela" sub care se regasesc: conditiile de cazare, echipare, hranire, calitatea armamentului si tehnicii din dotare, efectele produse de distrugerile provocate de razboi, diferentele geo-climatice, caracteristicile misiunii, gradul de recuperare dupa efort si factorii culturali.
Fiecare dintre aceste aspecte specifice mediului de dislocare este trait diferit de participantii la misiune si determina reactii psihologice specifice, în functie de duritatea/violenta manifestarii sale.
Perceptia acestor caracteristici ale mediului este influentata de o serie de elemente, dintre care cele mai importante sunt: nivelul asteptarilor militarilor vis-a-vis de conditiile din teatrul de operatii, diferenta dintre standardul de viata de acasa si conditiile din teatru, toleranta la frustrare a participantilor la misiune, opiniile grupului în legatura cu caracteristicile misiunii, diferentele percepute dintre conditiile de viata ale altor contingente nationale si propriile conditii, diferentele dintre conditiile de viata ale localnicilor si conditiile oferite de baza militara, frecventa si tipul contactelor cu ororile razboiului (distrugeri, victime umane, mutilati de razboi, refugiati etc.), gradul de recuperare dupa efort, nivelul de relaxare, nivelul asistentei psihologice etc.
Deosebit de complex prin trasaturile sale caracteristice, acest factor actioneaza la nivelul tuturor dimensiunilor adaptarii, deopotriva, atât secvential, cât si plenar. Astfel, o îmbunatatire a perceptiei uneia dintre trasaturile acestui factor are efecte favorizante asupra adaptarii, dupa cum deprecierea perceptiei referitoare la caracteristicile mediului constrângator conduce la abordarea de catre participanti a unor comportamente dezadaptate.

1.5. Influenta trasaturilor de personalitate ale individului asupra procesului de adaptare

Conform datelor rezultate în urma analizarii acestui "parametru" se poate trasa un posibil portret psihologic al militarului usor adaptabil, care ar include cu precadere urmatoarele trasaturi: ambitia, dominanta, optimismul, responsabilitatea, siguranta pe sine, ingeniozitatea, independenta, toleranta, sociabilitatea, competenta, inteligenta, spontaneitatea, simtul umorului, neconventionalitatea, spiritul de aventura, capacitatea de a comunica usor, eficienta în munca, loialitatea, toleranta, cumpatarea, altruismul.
Pe de alta parte, portretul psihologic al subiectului greu adaptabil ar include cu precadere urmatoarele trasaturi: pesimismul, timiditatea, nemultumirea, intoleranta, irascibilitatea, superficialitatea, neîndemânarea, lenea, ignoranta orgoliul, egocentrismul.
O selectie psihologica riguroasa a militarilor, înainte de plecarea în misiune poate permite identificarea celor greu adaptabili si preveni potentiale comportamente dezadaptate, pe timpul misiunii în teatrul de operatii.

2. Modalitati de facilitare a adaptarii militarilor la conditiile constrângatoare ale teatrelor de operatii

Din interpretarea datelor referitoare la dinamica proceselor de adaptare, a militarilor la mediul constrângator, specific teatrului de operatii militare, se contureaza trei faze ale acestuia (figura nr. 2), care au urmatoarea configuratie:
Faza I - Faza predislocarii în mediul constrângator;
Faza a II-a - Faza dislocarii propriu zise în mediul constrângator;
Etapa 1 - Initiala sau de contact cu mediul constrângator;
Etapa 2 - Integrativa sau de confruntare cu solicitarile mediului;
Etapa 3 - Finala a dislocarii în mediul constrângator;
Faza a III-a - Faza reintegrarii în societatea de origine;

Figura nr. 2 - Fazele adaptarii-integrarii în mediul constrângator
 

Din analiza si interpretarea rezultatelor cercetarii referitoare la adaptarea militarilor la mediile constrângatoare, s-au desprins doua perspective principalele de elaborare a unui "Program de facilitare a procesului adaptativ".
Prima porneste de la premisa ca procesul de adaptare poate fi îmbunatatit prin actiuni la nivelul factorilor care îl influenteaza, iar a doua are la baza o serie de demersuri derulate pe parcursul fazelor procesului de adaptare.

Astfel, din perspectiva factorilor ce îl influenteaza, propunem doua directii de actiune pentru facilitarea procesului de adaptare: individuala si institutionala (generata de organizatia în care subiectul îsi desfasoara activitatea).

Astfel, Directiile de actiune care tin de individ si care influenteaza pozitiv procesul de adaptare vizeaza:
+ Dezvoltarea unor atitudini pozitive fata de mediul constrângator, prin:
o focalizarea atentiei asupra aspectelor pozitive/avantajoase ce pot fi întâlnite în mediul constrângator (contactul cu militari apartinând altor contingente nationale, largirea universului de cunoastere etc.);
o constientizarea faptului ca ceea ce urmeaza a se face este util deopotriva pentru sine, pentru grupul de apartenenta si pentru oamenii din spatiul de dislocare;

+ Întarirea motivatiilor intrinseci, prin:
o concentrarea pe beneficiile aduse propriei persoane de participarea la o misiune desfasurata într-un mediu constrângator (cresterea rezistentei psihice si fizice, dezvoltarea unor trasaturi pozitive de caracter, îmbogatirea nivelului de cultura generala etc.);

+ Dezvoltarea relatiilor interpersonale, prin:
o legarea unor prietenii adevarate;
o intensificarea comunicarii;
o sporirea numarului de prieteni si cunoscuti.
o mentinerea legaturii cu cei dragi, de acasa.

+ Îmbunatatirea perceptiei asupra conditiilor de viata din mediul constrângator, prin:
o practicarea unor tehnici de relaxare si detensionare individuale;
o solicitarea consilierii psihologice, atunci când este necesar.

Directiile de actiune care tin de institutie si care influenteaza pozitiv procesul de adaptare, se pot concentra pe:
+ Dezvoltarea unor atitudini pozitive fata de viata în mediul constrângator, prin:
o pregatirea militarilor, înainte de misiune, cu privire la importanta acesteia pentru tara, pentru populatia din zona si pentru participanti;
o mediatizarea importantei misiunii, precum si a eforturilor participantilor, prin intermediul mass - media interna si internationala;
o vizitarea periodica a trupelor de catre personalitati politico-militare, cu scopul sublinierii atentiei pe care liderii politico-militari o acorda respectivei misiuni;
o crearea unei atitudini nationale de sprijin si solidaritate fata de militarii români care executa misiuni în diferite teatre de operatii din lume;

+ Întarirea principalelor motivatii identificate la participantii la misiune, prin:
o pentru motivatia personala, în special cea financiara, actiunea poate fi concentrata pe recompensarea financiara;
o pentru motivatia profesionala actiunea va consta în stimularea în cariera a participantilor la misiune, prin acordarea de decoratii/medalii, avansarea în grad a celor merituosi etc;
o pentru motivatia patriotica actiunea va consta în derularea unor actiuni cu specific national, în zona de dislocare (ziua portilor deschise, schimbul de obiecte si simboluri nationale si militare reprezentative, spectacole sustinute de artisti români în zona de dislocare etc.);

+ Dezvoltarea relatiilor interpersonale, prin:
o pregatirea liderilor militari cu privire la abordarea unor stiluri de conducere flexibile, proactive si dinamice;
o promovarea unor relatii interpersonale bazate pe valori ca principialitatea, camaraderia ostaseasca, cinstea respectul reciproc etc.
o diagnosticarea permanenta a starii relatiilor interpersonale din subunitati, de catre psihologul detasamentului;
o acordarea de asistenta psihologica de specialitate militarilor identificati ca având probleme familiale;
o dezamorsarea rapida a conflictelor ce pot apare, prin interventia prompta, fie a comandantilor, fie a psihologului;
o înlesnirea comunicarii cu cei dragi de acasa, prin asigurarea la timp a primirii/trimiterii corespondentei si oferirea accesului periodic la telefon/INTERNET.
o acordarea, atunci când misiunile au o durata de peste 6 luni a unor permisii;

+ Îmbunatatirea perceptiei conditiilor de viata din mediul constrângator, prin:
o pregatirea temeinica, în detaliu a participantilor la misiune, înca din tara si cu privire la elementele de noutate, dificultatile majore si pericolele care se pot ivi pe timpul dislocarii în teatrul de operatii;
o organizarea unor activitati eficiente si placute de "rupere" a monotoniei misiunii;
o respectarea cu strictete a duratei misiunii, în sensul repatrierii militarilor la timp;
o organizarea unor spatii de cazare confortabile, capabile sa asigure conditiile de igiena corespunzatoare, securitate, confort termic, sonor si luminos, ventilatie (aerisire) si chiar conditii de pastrare a intimitatii militarilor;
o asigurarea unui echipament individual potrivit conditiilor geo-climatice din zona de dislocare, rezistent si capabil sa ofere protectie individuala corespunzatoare;
o asigurarea conditiilor necesare igienei echipamentului individual si acordarea la timp, în cantitatile prevazute de normative si de calitate superioara a materialelor consumabile necesare igienei personale si colective;
o asigurarea materialelor si pieselor de schimb la timp, de calitate si în cantitatile corespunzatoare;
o asigurarea unei hraniri cât mai apropiate de cea traditionala, inclusiv atunci când aceasta este asigurata de alte contingente nationale;
o dotarea militarilor care executa misiuni în medii constrângatoare cu tehnica de lupta si armament performante;
o pregatirea participantilor la misiune, înca din tara, cu privire la întâlnirea cu distrugerile provocate de razboi. Aceasta pregatire se poate realiza prin difuzarea unor filme/fotografii cu astfel de distrugeri, însotite de explicatii si de sfaturi practice cu privire la comportamentul cel mai potrivit pentru fiecare situatie în parte;
o pregatirea participantilor la misiune, înca din tara, cu privire la particularitatile geo-climatice si culturale din zona de dislocare;
o asigurarea, refacerii dupa efort a personalului din teatrul de operatii

+ Selectarea corespunzatoare a militarilor pentru misiune, prin:
o efectuarea unei testari psihologice severe, în vederea selectionarii militarilor care poseda trasaturile de personalitate potrivite pentru a participa la o misiune într-un mediu constrângator;
o identificarea oportuna, pe timpul misiunii, a militarilor care se dovedesc a nu face fata solicitarilor mediului constrângator si studierea posibilitatii de repatriere a acestora.

Cea de-a doua perspectiva de elaborare a programului de facilitare a procesului adaptativ are la baza fazele acestuia: Faza I - Faza predislocarii în mediul constrângator, Faza a II-a - Faza dislocarii propriu zise în mediul constrângator si Faza a III-a - Faza reintegrarii în societatea de origine.
Fiecarei faze, în functie de caracteristicile sale specifice îi sunt dedicate actiuni specializate de facilitare a procesului adaptativ, dupa cum urmeaza:
Fazei I, de predislocare în mediul constrângator i se subordoneaza urmatoarele actiuni principale destinate facilitarii adaptarii:
- Pregatirea militarilor pentru viata într-un mediu constrângator. Activitatile specifice sunt: pregatirea militara de specialitate (corespunzator activitatilor prevazute a se derula în zona de dislocare), pregatirea fizica (care consta în îmbunatatirea conditiei fizice, pentru a face fata solicitarilor fizice impuse de noul mediu) si pregatirea psihologica (pregatirea militarului cu privire la greutatile pe care le poate întâlni pe timpul misiunii si cu privire la depasirea acestor greutati). În cadrul pregatirii psihologice, un loc important trebuie sa-l ocupe familiarizarea militarului cu "filmul"/succesiunea starilor pe care le va trai pe timpul dislocarii;
- Pregatirea militarilor/familiilor acestora pentru despartire (consiliere psihologica, crearea unui site specializat pe INTERNET sau distribuirea de materiale tiparite cu privire la reducerea efectelor negative cauzate de despartire etc.);
- Pregatirea psihologica destinata accentuarii atitudinii pozitive fata de misiune (ceremonialuri militare, mediatizarea importantei misiunii, întâlniri cu lideri politico-militari sau personalitati publice, inclusiv veterani, manifestari culturale specifice etc.).

Fazei a II-a, a dislocarii propriu zise în mediul constrângator i se subordoneaza urmatoarele actiuni principale, pentru fiecare etapa:
- Etapa 1- Initiala sau de contact cu mediul constrângator. Principalele actiuni ce se pot executa în aceasta etapa sunt reprezentate de: familiarizarea militarilor cu noul mediu de viata, prin încercarea de a reduce cât mai mult diferentele dintre acesta si cel de acasa, favorizarea relatiilor interpersonale, crearea unor conditii favorabile pentru odihna, petrecerea timpului liber si contactul cu cei dragi de acasa, actiuni de amplificare a atitudinilor pozitive fata de misiune.
- Etapa 2 - Integrativa sau de confruntare cu solicitarile mediului. Principalele actiuni ce se pot executa în aceasta etapa sunt reprezentate de: cele apartinând etapei anterioare, la care se pot adauga urmatoarele: utilizarea diferitelor pârghii motivationale, întarirea trasaturilor de personalitate favorabile adaptarii, consilierea psihologica individuala si periodica, efectuarea de sondaje de opinie destinate diagnosticarii parametrilor psihosociali ai organizatiei militare (pe subunitati), derularea unor activitati sportive si culturale destinate relaxarii, asigurarea conditiilor necesare refacerii potentialului psiho-fizic al militarilor etc. În cadrul acestei etape un rol deosebit de important în rândul actiunilor de natura psihologica îl reprezinta raspunsul la situatiile traumatizante. Având în vedere ca operatiile militare desfasurate în diferitele teatre de actiuni militare au loc în medii, de regula, ostile, probabilitatea de producere a unor evenimente psiho-fizice cu efecte negative asupra militarilor (raniri, contactul cu ororile razboiului, pierderea unor camarazi, lupta în sine etc.) este destul de ridicata. În asemenea situatii rolul psihologului, atât în calitate de psihoterapeut, cât si de consilier devine esential. Lui i se pot adauga actiunile de suport moral, fata de cel afectat, venite din partea comandantilor, camarazilor si familiei respectivului. Astfel de evenimente nefaste pot avea loc în orice moment al misiunii, ele fiind aproape imposibil de prevazut. Apreciez ca o interventie psihologica prompta si calificata într-o asemenea situatie are efecte benefice marcante atât asupra subiectului afectat, cât si asupra colectivului de militari (subunitatii), în ansamblul sau.
- Etapa 3 - Finala. Principalele actiuni ce se pot executa în aceasta etapa sunt reprezentate de consilierea psihologica destinata facilitarii readaptarii participantilor la misiune la viata din societatea de apartenenta, de ridicare a moralului militarilor prin acordarea de distinctii militare etc.
Fazei a III-a, de reintegrare în societatea de origine i se subordoneaza actiuni din partea armatei, din partea familiei, si din partea participantului la misiune, consilierea psihologica jucând un rol important în fiecare dintre ele.

Astfel, institutia trebuie sa puna la dispozitia participantilor la misiuni derulate în medii constrângatoare centre specializate de consiliere si asistenta psihologica.

Moment de o extraordinara traire emotionala pentru ambii soti, reîntâlnirea, se prelungeste, de regula, potrivit studiilor statistice, într-o veritabila "luna de miere", pentru cele mai multe cupluri. Reîntâlnirea poate aduce însa, si o serie de frustrari si tensiuni, în special când aceasta este amânata din diferite motive sau intervine prin surprindere.

Militarii reveniti acasa se asteapta, în cele mai multe cazuri, sa fie primiti ca eroi, iar absenta acestei primiri calde în familie poate lasa urme puternice.

Desi, dorinta de a se reîntâlni a fost foarte mare si ambii soti se bucura de acest moment, în multe cazuri, arata studiile în domeniu, este necesara "o reconectare emotionala" a partenerilor. Acest lucru poate dura chiar luni de zile.

Un alt aspect interesant, se refera la "independenta" câstigata de sotia ramasa acasa, pe timpul cât sotul s-a aflat în misiune. Asadar, multe sotii chiar se considera ele însele drept "eroi", deoarece au avut grija de casa, de copii, au lucrat, au rezolvat multe situatii critice, în timp ce sotul a avut grija numai de el însusi si acest lucru în conditiile în care totul îi era asigurat de armata (cazare, hranire, igiena etc.)

Dorinta unor soti de a reveni la rolul jucat de ei înainte de a pleca în misiune, constituie în cele mai multe cazuri, un moment de tensiune în familie. Pentru depasirea acestei etape critice este necesar ca sotul reîntors acasa sa tina cont de schimbarile intervenite în mod firesc în absenta sa. Acestea se refera la plusul de autonomie si independenta câstigat de sotie, la faptul ca anumite prioritati în familie s-au schimbat, copii au crescut etc. "Este astfel nejustificat si aberant sa te întorci acasa dupa o perioada lunga de absenta si sa te astepti ca totul sa fie exact asa cum ai lasat."- este opinia majoritatii sotiilor.
Renegocierea rolurilor sotilor si a responsabilitatilor ce revin fiecaruia, poate constitui o solutie pentru evitarea tensiunilor intra-familiale.

Reîntâlnirea copiilor este o noua provocare atât pentru sotul întors din misiune, cât si pentru copii. Sentimentele acestora pot fi diverse, în functie de vârsta lor, oscilând de la teama si timiditate excesiva, pâna la încercarea de a acapara întreaga atentie a parintelui proaspat reîntors din misiune.
De aceea este recomandat ca nou-reîntorsul parinte sa nu încerce sa impuna transformari radicale în ordinea gasita în familie imediat, desi unii se simt lezati în "amorul propriu". Readaptarea la viata de familie este o parte a procesului mai vast de resocializare la viata din tara, iar aceasta resocializare nu se poate petrece peste noapte. La acest fapt se adauga si acumularile stresului din timpul misiunii, care se sting lent, în timp.
Procesul de reintegrare poate fi mult mai dificil si complicat în cazul militarilor care se reîntorc acasa în postura de invalizi de razboi sau oameni cu probleme neuropsihologice.

În concluzie, se poate aprecia ca actiunile de lupta, în sprijinul pacii, de interventie în situatii de criza sau de tip "post conflict" ce se desfasoara prin excelenta în medii constrângatoare, caracterizate de restrictii severe si amenintari pronuntate, ridica, în fata participantilor, o serie de obstacole, specifice mediilor constrângatoare. Aceste conditii de vietuire, net diferite de cele familiare, solicita intens resursele adaptative ale fiecarui participant la aceste misiuni, fapt ce se reflecta la nivelul urmatoarelor dimensiuni constitutive ale adaptarii: nivelul performantelor, conformismul la normele grupului, integrarea în colectiv, activismul manifest si capacitatile psiho-fizice.

Procesul de adaptare a individului la mediul constrângator este influentat de o serie de factori externi si interni. Acestia actioneaza asupra adaptarii, influentând-o, fie în sensul facilitarii, fie în sensul îngreunarii sale.
Cu toate acestea, exista modalitati de facilitare a adaptarii, care tin atât de institutie, cât si de fiecare participant la misiune.

Acordarea unei atentii sporite acestor modalitati de usurare a adaptarii ar reprezenta o posibila solutie pentru cresterea eficientei actiunilor fortelor militare în diferite zone "fierbinti" de pe Glob, pe de o parte, dar si o garantie suplimentara pentru reîntoarcerea în tara a unor militari sanatosi, apti, pentru o noua misiune, daca situatia o cere.




Bibliografie

1. Allen,J.G. (1995) Coping with Trauma, American Psychiatric Press, Washington.
2. Allport, G.W. (1961) Pattern and Growth in Personality, New York.
3. Babbie, E. (1992) The Practice of Social Research, Wadsworth Publishing Company, Belmont, California.
4. Baechler, J. (1979) Suicides, Blockwell, Oxford.
5. Bartone, P. (1998) Stress in the military setting, în C. Cronin & S.J. College Military Psychology: An Introduction. U.S.A., Simon & Schuster Custom Publishing.
6. Beckham J. C., Moore S. D., Feldman M. E., Hertzberg M. A., Kirby A. C., & Fairbank J. A. (1998), Health status, somatization, and severity of posttraumatic stress disorder in Vietnam veterans with posttraumatic stress disorder, American Journal of Psychiatry.
7. Deci, E.L.; Ryan, J. (1985) Intrinsec motivation and self-determination on human behavior, Plenum, New York.
8. Holdevici, I. (2000) Ameliorarea performantelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Ed.Orizonturi, Bucuresti.
9. Neculau, A. (coord.) (2000)Analiza si interventia în grupuri si organizatii, Ed. Polirom, Iasi.
10. Neculau, A.; Pierre De Visscher (coord.) (2001) Dinamica grupurilor, Ed. Polirom, Iasi.
11. Selye, H. (1975) Le stress de la vie. Le probleme de l’adaptation, Galimord, Paris.
12. Simons, P; Kalichman, S; Santrock, J.W. (1994) Human Adjustment, WCB Brown Benchmark Publishers, Madison.
13. Sedlock, G.; Stalney, J. (1992) Social research Theory and Methods, Allyn and Bacon, Boston.
14. schiopu, U.; Verza, E. (1981) Psihologia vârstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.
15. Vasilescu, P. (1986) Psihologia riscului, Ed. Militara, Bucuresti.
16. Vaillant, G. (1977) Adaptation to Life, Little, Brown, Boston.
17. Zlate, M. (2004) Tratat de psihologie organizational-manageriala, Ed. Polirom, Iasi.
 

* Maior psiholog dr., Directia Informatii Militare