Cuvinte-cheie:
anomie - stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului în colectivitate.
devianta - tip de conduitã care se abate de la regulile admise de societate.
delincventa - fenomen social constând în savârsirea de delicte. Ansamblu de delicte comise dintr- un anumit mediu pe parcursul unei perioade.
crima - violare a legii penale, care se pedepseste cu detentie riguroasa, munca silnica, temnita grea, moarte etc.; omor ~ de razboi = actiune savârsita de membrii unor forte armate în timp de razboi nesocotind normele dreptului international care reglementeaza legile razboiului; ~ contra umanitatii = atrocitati recunoscute pe plan international ca violând legile elementare ale umanitatii.
nelegiuire, faradelege, pacat

Viata si activitatea oamenilor sunt guvernate de un ansamblu de norme sau reguli, mai mult sau mai putin conturate, care indica ceea ce este drept sau nedrept, moral sau imoral, licit sau ilicit, legal sau ilegal. Ele stabilesc zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor.

Orice societate judeca comportamentul membrilor sai nu atât din punctul de vedere al motivatiilor sale intrinseci, cât mai ales din punctul de vedere al conformarii acestui comportament la normele si valorile unanim recunoscute. Normele - atât cele morale, cât si cele juridice - sunt a doua noastra natura, reprezentând reperele de baza ale conduitei noastre în toate situatiile sociale. La rândul lor valorile sociale ne ajuta sa evaluam si sa judecam, în termenii culturii societatii din care facem parte, toate aceste situatii sociale. Rationalitatea comportamentului nostru este "dirijata" de toate aceste norme si valori pe care le acceptam fara sa ne mai punem întrebari asupra legitimitatii lor. Facând ceea ce fac toti membrii grupului din care facem parte obtinem recunoastere, identitate si securitate personala. Violarea normelor atrage dupa sine - cum bine stim - masuri punitive si coercitive, în timp ce respectarea lor, dovedita prin comportamentul nostru, produce confort si realizarea asteptarilor personale în raport cu actiunile celorlalti despre care stim ca trebuie sa se comporte la fel.

Aspecte ale deviantei în mediul militar

Serviciul militar se executa într-un mediu care necesita mari resurse adaptative din partea tânarului aflat la o vârsta când înca nu s-a încheiat procesul de maturizare a personalitatii. Indiferent de ceea ce se realizeaza la un moment dat sub raport educativ, adaptarea la mediu si la noul rol social este un fenomen curent atât al vietii individului, cât si al vietii de grup.

Majoritatea tinerilor parcurg cu bine aceasta etapa a vietii lor, obtinând performante în pregatirea de lupta si realizând o conduita disciplinata, favorabila integrarii lor în mediul ostasesc. Date obtinute din anchete sociale si pe baza de analiza documentara releva ca, în cazul unor tineri încorporati, apar comportamente deviante, tulburari de comportament sau reactii dezadaptative fata de mediul militar.

Manifestarile constatate atrag atentia asupra faptului ca, în cazul militarilor în termen, comportamentul deviant trebuie înteles si explicat în doua moduri: atât ca produs al incapacitatii functionale a individului de a actiona în conformitate cu cerintele normelor, datorita unor deviatii fiziologice sau anormalitatii psihice, cât si ca produs al unei forme de comportament normal (din punct de vedere psihiatric), dar incompatibil cu standardele de normalitate ale grupului (perspectiva sociologica).

Reactie dezadaptativa si comportament deviant

Infractiunile grave pe perioada stagiului militar sunt rare. Se constata o pondere relativ mai crescuta în cazul infractiunilor de furt si a infractiunilor la codul rutier, ceea ce reflecta incidenta infractionalitatii din societate în planul institutiei militare. De asemenea, relativ mai frecvente sunt tulburarile de comportament ca reactii dezadaptative la mediul militar - anxietatea, autoagresivitatea (rani cu obiect ascutite), depresie nevrotica, însotita uneori de o forma grava de autoagresiune (tentativa de sinucidere), fuga din unitate.

Astfel de reactii dezadaptative la mediul militar apar de regula în primele 4-5 luni de stagiu, considerate ca perioada de adaptare a persoanei la noua situatie de viata. Datele cercetarilor releva ca astfel de reactii dezadaptative apar si catre finalul stagiului militar, ceea ce denota semnificatia momentului contactului cu perspectiva sociala pe care tânarul o avea înainte de încorporare; daca aceasta perspectiva este grevata de probleme sociale - somaj. Dificultati materiale, cu care se confrunta tinerii în general, acestea creeaza premise pentru abateri disciplinare si tulburari de comportament.

În opinia noastra aceste reactii si tulburari de comportament definesc doua categorii de atitudini:
A. de inadaptare la solicitarile mediului militar;
B. de fuga de raspundere în raport cu datoria ostaseasca.
De regula comportamentul deviant este rezultanta mai multor categorii de factori aflati în legatura cu: structura personalitatii; modele valorice promovate în procesul de socializare (în cadrul familiei, al scolii, al cercului de prieteni, în profesie); conditiile de mediu si împrejurarile existente la un moment dat; motive si factori declansatori.
Data fiind complexitatea relatiilor cauzale, se impune operarea cu notiunea de factor de risc - aceasta constituind o variabila a carei prezenta este urmata de un numar crescut de cazuri de comportamente deviante, urmând ca prin cercetare (interdisciplinara) a cazurilor sa fie identificati:
A. factori cauzali principali (relatii cauzale determinate);
B. factori cauzali secundari (relatii cauzale favorizante);
C. factori necauzali (relatii de tip asociativ), care avertizeaza asupra posibilitatii aparitiei unei conduite deviante.

Comportamentele deviante, având cauzalitate multifactoriala insuficient precizata (ca si în cazurile de devianta psihica) trebuie tratate printr-o "profilaxie multifactoriala", în care interventiile preventive sa se adreseze diferitelor combinatii de factori de risc. Suprimarea sau diminuarea actiunii unuia sau mai multor factori de risc diminueaza semnificativ riscul absolut de aparitie a conduitei deviante. Prezenta unor combinatii de factori de risc are o valoare predictiva deosebita, întrucât ne ofera sansele sa apreciem în diferite situatii debutul posibil al unor tulburari de comportament si sa instituim, din timp, masuri de prevenire a acestora. Profilaxia multifactoriala concentrata simultan asupra unor combinatii de factori de risc, întrerupând lanturile de coincidenta ce duc la tulburari de comportament, poate întârzia sau împiedica aparitia fenomenelor de devianta. În aceasta perspectiva trebuie subliniat ca culpabilizarea armatei, a unei unitati militare sau a unui comandant, în cazul producerii unor comportamente deviante, reprezinta o actiune unilaterala, nerealista si nebenefica pentru cercetarea adevaratelor cauze.
Pentru a întelege mecanismele care conduc la manifestarile de devianta si pentru a identifica, în consecinta, posibilitatile institutiei militare si, în mod deosebit ale comandantilor de subunitati de a le preveni si limita se impune orientarea efortului de cercetare asupra factorilor de personalitate, conditiilor de mediu si mecanismelor proceselor de socializare si adaptare la mediu, atât din perspectiva psihiatriei cât si a sociologiei.

Factori de risc. Perspective psihiatrice si sociologice.

Perspectiva psihiatrica sustine ca reactiile dezadaptative fata de serviciul militar, tulburarile de comportament sunt, în principal, determinate de cauze ce tin de individ (factori cauzali principali) - anormalitate fizica si psihica, insuficienta maturizare cognitiva sau afectiva, socializare defectuoasa, carente educationale, etc. Investigatiile si anchetele medicilor în legatura cu unele tulburari de comportament sau reactii dezadaptative fata de mediul ostasesc - crize heteroagresive, conduite de fuga (dezertarea) au relevat ca ele apar la unii tineri insuficient maturizati psihic si social, cu carente educationale sau cu o dezvoltare dizarmonica a personalitatii, ca si la cei cu deficiente cognitive native (intelect subdezvoltat). Oricât ar parea de ciudat comportamentele dezadaptative (chiar si tentativa de sinucidere) sunt, la un moment dat, "solutii" gasite de oameni cu o anumita fragilitate psihica la presiunile mediului.
Din acest motiv, principala problema pusa psihiatriei este aceea a selectiei. Cercetarile arata însa ca tulburarile de comportament si de caracter (si tulburarile psihice latente) pot trece relativ usor de filtrul selectiei initiale. Acest grup scapat selectiei va constitui ulterior grupul "soldatilor problema". Unii nu-si gasesc locul nicaieri - nici în grupul militar, nici în mediul carceral al arestului

Regimul vietii militare. Natura lui formativa

Numeroase si însemnate înrâuriri asupra caracterului, atitudinilor si conduitei militarilor o exercita modul în care sunt concepute, organizate, conduse si desfasurate toate activitatile din perimetrul subunitatii si unitatii militare, indiferent ca este vorba de o sedinta de tragere, de un exercitiu sau o aplicatie tactica etc. Atunci când fiecare actiune este organizata si condusa în stricta concordanta cu prevederile regulamentelor, când acestea au stabilite obiective clare si solicita intens capacitatile intelectuale, psiho-morale si fizice ale militarilor, când toate acestea sunt percepute ca fiind acte rationale, izvorâte din necesitati reale, exista certe premise si pentru un climat de ordine si disciplina.

Viata în colectivele ostasesti nu s-ar putea asigura fara o ordine riguroasa, disciplina fiind implicata în toate componentele activitatii militare. Modul în care este organizat, planificat si condus procesul de pregatire exercita o influenta determinanta si asupra disciplinei militare. Nu poate exista o ordine corespunzatoare acolo unde se fac derogari de la calitatea instructiei, unde si-au facut loc superficialitatea, consumul nerational de timp, folosirea incompleta a bazei tehnico-materiale.

Ordinea interioara îl determina pe tânarul ostas sa actioneze si sa se comporte asa cum cer regulamentele, îl obliga sa renunte la unele obisnuinte ce nu se încadreaza în specificul si ritmul activitatii militare. Neasimilarea pe deplin a conduitei bazata riguros pe reglementarile impuse de activitatile militare, genereaza, în mod inevitabil, anumite framântari si tensiuni, sporeste consumul nervos, creeaza chiar unele iritari. Dezvoltarea spiritului de ordine se bazeaza pe munca, pe îndeplinirea ireprosabila a activitatilor înscrise în planul pregatirii pentru lupta. Prin urmare, angajarea tuturor militarilor la procesul de instructie constituie si una din caile principale de a se preveni abaterile disciplinare. În acelasi timp, buna rânduiala a lucrurilor în pluton sau companie, cooperarea la instructie, în activitati gospodaresti ori culturale si sportive dezvolta încrederea, stima si respectul reciproc, da fiecaruia satisfactie, întaresc coeziunea si spiritul camaraderesc, sentimentul de încredere în fortele proprii.

Adaptarea tinerilor la noul regim de viata, la normele activitatii ostasesti, conform cerintelor regulamentelor, cere totusi timp. Sunt necesare anumite restructurari ale vechilor deprinderi si obisnuinte, ceea ce înseamna producerea unor modificari la nivelul componentelor automatizate ale comportamentului. Viteza cu care se realizeaza restructurarile depinde de complexitatea fiecarui stereotip, de temperament si de interesul personal pe care îl manifesta militarul, de atmosfera din subunitate, de mijloacele de comanda si educative utilizate de comandant.

Uneori, modificarile se produc destul de anevoie si, în aceste cazuri, tentatia de a "accelera" acomodarea pentru a-i aduce cât mai repede pe toti "la acelasi nivel" poate sa apara îndeosebi la comandantul tânar, mai putin experimentat. Fortarea procesului de formare a noilor deprinderi determina însa fluctuatii în comportament, si în anumite împrejurari, vechile obisnuinte, vechile structuri dinamice se reactualizeaza. Reversibilitatea mentionata explica, de exemplu, de ce apar fluctuatii în conduita unor militari din ciclul doi de instructie. Trainicia efortului de pregatire bine motivat, organizat si condus din primele zile, saptamâni si luni de viata ostaseasca are efecte pe tot timpul stagiului militar si chiar ulterior. Iata de ce, este nevoie ca formarea noilor deprinderi sa se realizeze metodic, asigurându-se întarirea lor prin instructaj verbal si printr-o exersare în toate împrejurarile, pâna la aducerea lor în stare de reflex.

În general, se releva ca procesul de adaptare este conditionat de particularitatile psihice si social-psihologice ale tânarului recrut: temperament, caracter, aptitudini si înclinatii, de climatul social- psihologic din colectivele de militari, stilul de conducere, caracterul si continutul actului de comanda.

Conditia de baza pentru conducerea cu succes a procesului de adaptare este organizarea întregii activitati si a vietii militarilor pe baza si în strânsa concordanta cu cerintele regulamentelor militare. Însusi gradul de sociabilitate al comandantilor si sefilor fata de subordonati joaca un rol important, fapt ce implica stabilirea unor relatii normale, respectându-se normele si cerintele regulamentelor militare.

Spre deosebire de celelalte fiinte vii, care trebuie sa se adapteze numai la conditiile naturale, omul este obligat, prin însasi structura existentei sale, sa se adapteze si mediului social. În termeni generali se poate spune ca adaptarea sociala reprezinta un produs al acumularii si condensarii în timp a reactiilor de interdictie interpersonala, un proces de integrare activa, a persoanei în micro si macrocolectivitatea în care traieste. Ea este în strânsa legatura cu conceptul de sociabilitate. Capacitatea individului de a realiza raporturi pozitive cu ceilalti (inclusiv cele de convenienta) reprezinta capacitatea de acomodare a acestuia la un mediu dat.
Desfasurata în raport cu perioadele existente, adaptarea sociala are note specifice în functie de vârsta, individul integrându-se treptat la diferite niveluri cu o structura din ce în ce mai complexa.

De la mediul familial la cel scolar si apoi la cel profesional sau militar, individul uman sufera o serie de remodelari succesive, trebuind sa renunte la anumite obiceiuri, atitudini, valori si interese pentru a-si însusi în permanenta altele noi, acceptate si respectate de grupul social. Gratie adaptarii, partenerii de interactiune formeaza un tot unitar. Se poate vorbi de adaptarea la nivelul cuplului conjugal, de prieteni, la nivelul interactiunii din interiorul oricarui tip de grup social mic: de munca, de învatatura, militar, sportiv, artistic, cultural etc., adaptarea interpersonala fiind, în toate cazurile, una din pârghiile de optimizare a relatiilor interumane si de crestere a coeziunii de grup.

Adaptarea nu poate fi conceputa ca un criteriu de reusita sociala, ci ca un factor de stabilitate si continuitate a efortului, ca o aspiratie permanenta spre valorile grupului.

Este un fapt dovedit ca adaptarea la mediul militar este cu atât mai usoara cu cât exista o motivatie mai coerenta. Dar, în foarte multe tari, în ultimele decenii, se constata o mare diminuare a motivatiei si a tolerantei tineretului pentru activitati organizate cu caracter social - refuzul de a face armata ca obligatie neremunerata, refuzul de a avea o profesie care sa-l oblige la un program cu o disciplina severa etc. Tentatia distractiilor facile create în lumea moderna constituie pentru cei ce manifesta imaturitate în gândire un imbold la actiune facila si retineri pentru efortul ce îl presupun activitatile ce au loc într-o forma organizata social.

Desi mediul militar este cu totul nou pentru cel care urmeaza sa-si desfasoare activitatea în cadrul acestuia, el va fi receptionat în mod diferit în functie de perioada de timp traita de tânar în colectivitate, de faptul daca acesta a fost sau nu despartit de familie, de locul de munca, daca este dependent sau independent de parinti etc.

Unitatea militara, cazarma traditionala, înca insuficient modernizata astazi la noi în armata, slab dotata cu utilitati la nivelul pretentiilor si nevoilor reale ale unei vieti confortabile, reprezinta prin ea însasi un mediu relativ frustrant. Dar, la acest factor se adauga si altii, precum caracteristicile vietii în grupul militar - comanda, rigoare, subordonare, executie, activitati colective. Fiecare actiune - de la desteptare pâna la stingere - se face prin ordin, se deruleaza prin comanda, se supravegheaza si controleaza.

Tânarul nostru militar este, la vârsta lui, setos de viata, dornic de distractii, avid dupa placeri, carora însa mediul militar nu i le poate în mod obiectiv satisface. Din aceste neconcordante se naste starea de frustrare, de stres chiar si care, pentru a fi depasite, trebuie un anumit timp de adaptare.

Institutia militara constituie o grupare umana cu traditii proprii, norme culturale specifice, cu un anumit statut social, cu particularitati de la o arma la alta dar, cu rigori si privatiuni deloc usor de înfruntat si depasit. Aceasta este armata, dar majoritatea covârsitoare o formeaza soldatii, tineri care sunt în plina identificare si cristalizare a personalitatii lor, abia depasind faza adolescentei cu toate avatarurile ei; pentru prima oara în viata lor se confrunta cu un mediu potential frustrant, cu o limitare evidenta a libertatii, cu raspunderi sociale însemnate, cu obligatii mari.

Neadaptarea militarilor se manifesta în principal în doua domenii: cel al însusirii instructiei militare si cel care tine de respectarea legilor si regulamentelor militare.

În primul caz, neadaptarea intervine la acele persoane capabile din punct de vedere intelectual sa dovedeasca si sa sedimenteze cunostintele de specialitate, dar, care, din cauza conflictelor emotionale interne, nu le pot folosi în mod adecvat, manifestându-se ca si cum punerea în practica a acestora ar depasi cu mult posibilitatile lor intelectuale. Aparitia inhibitiei intelectuale nu este deci pe fondul unei lipse de cunostinte, a lipsei de vointa sau a comoditatii individului, ci din cauza timiditatii acestuia care, în interiorul sau, simte ca nu poate executa un anumit lucru.

Respectarea ordinelor si regulamentelor militare presupune o participare constienta a militarilor la procesul de instruire si pregatire din unitati, dar si o acceptare a tuturor servitutilor care decurg din aceasta. Neadaptarea se manifesta în acest caz prin putere scazuta, neputinta sau refuzul organismului de a face fata situatiilor grele intervenite pe parcursul desfasurarii instructiei sau vietii militare în general.

Din studiile efectuate de specialisti rezulta ca cele mai raspândite forme de manifestare a neadaptarii la mediul militar ar fi indisciplina, agresivitatea si timiditatea.

Indisciplina este forma cea mai frecventa de exprimare a neadaptarii, aparuta pe fondul neîntelegerii de catre militar a necesitatii acceptarii si însusirii regulamentelor militare. Comportamentul indisciplinat în procesul de instructie poate lua diferite aspecte, începând de la evitarea sau întârzierea de la programul subunitatii si pâna la comentarea ordinelor comandantilor ori folosirea ilicita a unor mijloace în timpul verificarilor si controalelor, în vederea obtinerii unor aprecieri pozitive. Fie ca au la baza lipsa de motivatie, atitudinea negativa fata de mediu si colectiv, desfasurarea necorespunzatoare a procesului de instructie ori propriile dificultati de ordin psihic cu care militarii vin în armata, cazurile de indisciplina trebuie analizate atent de comandanti si specialisti (medici, psihologi) luându-se în general masuri pe linia prevenirii acestora.

Agresivitatea reprezinta o alta modalitate de exprimare a neadaptarii. Ea poate fi întâlnita sub forma agresivitatii fata de sine, de ceilalti si fata de comandanti si se manifesta pe cale verbala sau fizica. Cele mai frecvente sunt ultimele tipuri de agresivitate, cu mentiunea ca agresivitatea fata de sefi se manifesta mai mult verbal si în special la nivelul comandantilor de grupa si pluton.

Agresivitatea fata de sine se exprima de cele mai multe ori prin autoinsubordonare si sinucidere. Militarul care nu se poate evidentia prin instruire, disciplina si încadrare corecta în colectivitate cauta sa realizeze acest lucru prin forta, pozând în "erou" în fata grupului, atitudine la fel de daunatore, de altfel, ca si a celui care din timiditate se retrage în sine, separându-se si izolându-se de colectiv. Cele doua atitudini, desi total diferite una de alta au ca rezultat comun diminuarea coeziunii grupului, si, ca urmare, numai actiunea oportuna a acestuia, corelata cu cea a comandantului, poate duce în final la înlaturarea lor.

Grija, atentia fata de tinerii recruti necesita a se manifesta înca din momentul sosirii acestora în subunitati si unitati, deoarece primele impresii ramân adânc întiparite în constiinta lor, creând starea psihica necesara îndeplinirii îndatoririlor ostasesti.

La venirea în armata, tinerii au anumite aspiratii si obisnuinte culturale. Compararea acestora cu conditiile din unitati semnaleaza unele neajunsuri, acolo unde nu se adopta masuri corespunzatoare, tind sa se accentueze. În actualele conditii, sâmbata si duminica, plus alte zile de sarbatoare legale, reprezinta un spatiu favorabil pentru a desfasura variate si complexe activitati culturale si sportive. Problema care se pune, este, cine este cel mai indicat sa conceapa si sa conduca asemenea manifestari. Daca cerem acest lucru comandantilor de plutoane si companii înseamna practic sa-i lipsim de timpul liber ce se asigura tuturor cadrelor militare. În acelasi timp, activitatile cultural- artistice si sportive, pentru a fi utile, a fi acceptate de militari, necesita o pregatire temeinica, pricepere si deprinderi adecvate. De aici, amatorismul si diletantismul, oricât de generoasa ar fi tematica actiunilor, înseamna practic improvizatie, lipsa de atractivitate si dintr-o actiune la care militarii ar trebui sa participe cu placere si interes, apare pericolul sa devina o povara, o "plictiseala organizata", o pierdere de timp. Astfel, dintr- un factor ce ar trebui sa aiba consecinte pozitive atât în planul atitudinii fata de îmbogatirea orizontului cunoasterii cât si în cel al destinderii, al recrearii, al refacerii potentialului fizic si psiho- moral, activitatea culturala devine, când nu este condusa de oameni competenti, un factor ce genereaza insatisfactii, nu contribuie la întretinerea în unitati si subunitati a unui climat optim care sa concure la dezvoltarea orizontului spiritual. De aici apare nevoia încredintarii acestei sarcini unor ofiteri cu o pregatire pedagogica si metodica adecvata, autentici "animatori" culturali.

Sadirea deprinderilor si obisnuintelor caracteristice comportamentului si actiunii în mediul militar, genereaza la rându-i formarea atitudinilor, întarirea convingerii ca totul este facut în limite legale, regulamentare, constituindu-se astfel premise pentru o educatie temeinica sub raport etico- juridic. Un comportament inegal din partea comandantului, când excesiv autoritar, când mai putin autoritar, ar fi daunator, ar dezorienta subordonatii. Cointeresarea militarilor determina amplificarea angajamentului si directionarea lor potrivit cerintelor, fara abateri mari, atât în situatiile obisnuite si îndeosebi în cele critice, atunci când, datorita incertitudinilor, lipsei de informatii, ezitarile cresc, iar urmarile devin nefaste. Traind o viata organizata, întelegându-si menirea, militarul, luptatorul în general, nu recurge la "umplerea" timpului cu actiuni nespecifice institutiei si mai cu seama nu ajunge niciodata la dilema falsa: "sa execut sau sa nu execut ordinul?". Adica, în practica nu exista neexecutare, pur si simplu pentru ca nimeni nu concepe asa ceva, fiind astfel întrunite conditiile de baza ale prevenirii indisciplinei în formele sale grave.

De aceea, pentru cultivarea spiritului de ordine si disciplina, se cere aplicarea constanta a normelor de viata si munca specifice organismului militar. Întotdeauna si peste tot sa se pretinda executarea întocmai a programului de instruire, încadrarea stricta a tuturor militarilor în activitatile de pregatire, controlul sistematic asupra tinutei si starii bunurilor materiale aflate asupra militarilor. Din caracterul unitar si cuprinzator al disciplinei rezulta imperativul ca, în orice situatie s-ar afla unitatea sau subunitatea, în cazarma, aplicatie, în tabere de instructie, pretutindeni sa existe aceeasi rigoare si exigenta fata de conduita ostaseasca, aceleasi norme de comportament.

Etape preparatorii
Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare
- Tema de investigare este: aspecte ale deviantei în mediul militar

Specificarea obiectivelor
Obiective teoretice:
1. Determinarea relatiilor dintre tipurile de personalitate, mediul de provenienta si predispozitia spre devianta comportamentala a militarilor;
2. Stabilirea relatiei dintre modul de viata cazon, si aparitia fenomenului de devianta.
3. Evidentierea trasaturilor psiho- morale ale militarilor care manifesta comportamente deviante.

Obiectivele teoretice ale lucrarii sunt
1. Elaborarea unui program de evitare (prevenire) a comportamentelor deviante, de reabilitare a militarilor care manifesta comportamente deviante.

Formularea ipotezelor si a variabilelor
Ipoteze de lucru:
1. Daca trasaturile de personalitate ale subiectului definesc o personalitate puternica predispozitia spre comportamente deviante este mai mica;
2. Daca militarii prezinta probleme de adaptare si integrare în mediul militar, creste riscul aparitiei unui comportament deviant.
3. Daca coeficientul de inteligenta al militarilor se situeaza la un nivel superior, atunci riscul aparitiei unui comportament deviant este scazut.

Variabilele proiectului de cercetare sunt:
a) Variabile independente (Vi): nivelul studiilor, coeficient de inteligenta mediul de provenienta, relatiile cu familia, pozitia în cadrul grupului, cadrul de desfasurare al cercetarii;
b) Variabile dependente (Vd): capacitatea de reactie, capacitatea de adaptare (integrarea în mediul scolar, la locul de munca si în mediul militar), rezistenta la stres si manifestari comportamentale deviante.

Definitivarea metodelor de investigare
Cercetarea s-a efectuat în doua unitati militare din municipiile Brasov si Sibiu si cuprinde 32 subiecti care executa serviciul militar. Acestia au vârsta cronologica cuprinsa între 20 si 22 ani.
Metodele de cercetare utilizate sunt: observatia, convorbirea, chestionarul si testul.

Observatia consta în urmarirea sistematica a faptelor vizate asa cum se desfasoara ele în conditii obisnuite. Ea consta în înregistrarea datelor si constatarilor sesizate, cercetatorul asteptând ca ele sa se produca pentru a le putea surprinde. Se foloseste în toate etapele cercetarii si însoteste, de obicei, toate celelalte metode, oferind date suplimentare în legatura cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate. În general ea nu se utilizeaza singura în cercetare deoarece intervine subiectivitatea observatorului si pretinde timp îndelungat pentru a oferi o imagine clara si reala asupra obiectivelor urmarite.

Convorbirea consta într-un dialog între cercetator si subiectii supusi cercetarii, în vederea acumularii unor date în legatura cu anumite fenomene si manifestari.

Chestionarul cuprinde o serie de întrebari standardizate, orale sau scrise, întrebari ce pot fi directe sau indirecte, pot avea caracter deschis sau caracter închis (dihotomice: - "da" sau "nu", trihotomice: - "da", "nu", "nu stiu", si cu alegere multipla: - subiectul se fixeaza asupra unui singur raspuns din cele câteva posibile).

"Testele sunt definite ca probe standardizate, implicând o sarcina de îndeplinit, identica pentru tot esantionul examinat si având tehnici precise de evaluare a rezultatelor obtinute de subiecti" (* Pieron)

Instrumente psihologice administrate sunt:
- chestionarul de personalitate Cornell -Index;
- proba povestirilor absurde si corecte (P. A. C.);
- chestionarul de temperament (S. T. I- RRA);
- scala de atitudini si valori caracteriale (S:A. V. C.);
- scala de locul de control (S. L. C. R. - A.).

Grupul de lucru cuprinde 22 de subiecti care prezinta comportamente normale si 10 subiecti cu diferite manifestari de comportament deviant cum ar fi: dezertare, automutilare, furt, acte de agresivitate.
Datele obtinute în urma aplicarii testelor au fost prelucrate statistic urmarindu-se corelatii dintre variabila manifestari ale comportamentului deviant si celelalte variabile utilizate în cercetare.

1. Dupa prelucrarea rezultatelor obtinute la testul S. A. V. C. (scala de atitudini si valori caracteriale) se evidentiaza urmatoarele corelatii:
- Între atitudinea fata de munca si manifestarile de comportament deviant este o corelatie puternic semnificativa negativa (r=-. 494 =atitudinea fata de munca este invers proportionala cu comportamentul deviant) de unde rezulta faptul ca subiectii care au atitudine structurate armonios fata de munca, care acorda importanta activitatii profesionale nu sunt predispusi spre deviante de comportament.
- Între atitudinea fata de propria persoana si manifestarile de comportament deviant exista de asemenea o corelatie puternic semnificativa negativa (r = -. 611). Concluzia ce se desprinde din aceasta corelatie este ca subiectii care se subevalueaza si manifesta atitudini insuficient structurata fata de sine pot fi predispusi la comportamente deviante.
Între sistemul atitudinal valoric si comportamente pot exista relatii de convergenta sau divergenta. Sistemul atitudinal valori genereaza anumite comportamente fiind cauza acestora. În anumite situatii si împrejurari oamenii pot dezvolta comportamente care sunt în discrepanta cu atitudinile si convingerile lor. În aceasta situatie este necesara modificarea atitudinilor pentru a se restabili convergenta dintre ele si comportament. Putem concluziona ca între latura atitudinal valorica si comportament exista o anumita posibilitate de a se deduce una din alta.

2. Dupa aplicarea chestionarului Cornell-Index se evidentiaza urmatoarele corelatii:
- Între manifestarile de comportament deviant si factorii deficienta de adaptare(D Ad) exista o corelatie semnificativa pozitiva (r=. 586);
- Între manifestarile de comportament deviant si factorul nervozitate si anxietate (N- A) exista o corelatie puternic semnificativa pozitiva (r=. 490);
- Între manifestarile de comportament deviant si factorul reactii patologice de spaima (R P S) exista o corelatie puternic semnificativa pozitiva (r=. 396);
- Între manifestarile de comportament deviant si factorul simptome psihopatologice generale altele (S P G) exista o corelatie puternic semnificativa pozitiva (r=. 386);
- Între manifestarile de comportament deviant si factorul ipohondrie si astenie (Ip- A) exista o corelatie puternic semnificativa pozitiva (r=. 648);
- Între manifestarile de comportament deviant si factorul tulburari psihopate (T Pp) exista o corelatie puternic semnificativa pozitiva (r=. 536);
Rolul chestionarului Cornell-Index este de a identifica atât persoanele cu anumite tulburari de personalitate, cât si pe acelea cu unele tulburari somatice. Din prelucrarea statistica a rezultatelor obtinute de subiecti, la acest chestionar doar factorii mentionati mai sus au corelationat cu variabila manifestari de comportament deviant, ceilalti factori (depresie, reactii afective patologice - D, simptome psihosomatice neurocirculatorii - N Cr, simptome psihosomatice gastrointestinale - G I, sensibilitate si excesiva neîncredere - S- E N) nu prezinta corelatii semnificative cu aceasta. În concluzie, doar subiectii cu anumite tulburari de personalitate pot avea predispozitie spre deviante de comportament.

3. Chestionarul de temperament (STI - RRA) cuprinde trei scale: Forta excitatiei, forta inhibitiei si mobilitatea proceselor nervoase superioare. Dupa prelucrarea statistica a rezultatelor obtinute de subiecti la acest chestionar, s-au evidentiat urmatoarele corelatii:
- forta excitatiei coreleaza semnificativ negativ cu manifestarile de comportament deviant (r= -. 447). Deci, persoanele cu o înalta forta de excitatie, adica cele care prefera activitati ce presupun risc, care nu prezinta tulburari emotionale când desfasoara o activitate cu încarcatura emotionala sau fizica, cele a caror performanta nu descreste semnificativ în situatii înalt stimulative, care sunt rezistente la oboseala si au capacitatea de a actiona adecvat la tensiuni emotionale puternice, nu prezinta predispozitii spre devianta comportamentala.
- forta inhibitiei nu prezinta corelatii semnificative cu manifestarile de comportament deviant.
- mobilitatea coreleaza semnificativ negativ cu manifestarile de comportament deviant. Comportamentele specifice persoanelor cu înalta mobilitate sunt: reactii adecvate la schimbari neasteptate în mediu, capacitate de a se adapta rapid la situatii noi, trecerea facila de la o activitate la alta, schimbarea dispozitiei de la spectrul pozitiv la cel negativ în functie de semnificatia situatiei. Se presupune deci, ca aceste persoane nu prezinta predispozitii spre comportament deviant.

4. Scala de locus de control (S. L. C. R. - A.). Aceasta proba subsumeaza si determina acele trasaturi de personalitate ce imprima o anumita directie comportamentului persoanei. În 1973, L. M. Lefcourt a demonstrat ca exista o legatura între performantele obtinute într-o anumita activitate si locul situarii controlului comportamentelor. Astfel "internalistii" obtin în general performante superioare în comparatie cu "externalistii". Acest lucru se explica prin faptul ca, "internalistii", având încredere mai mare în fortele proprii, îsi pot modela permanent efortul în functie de natura factorului cognitiv sau a sarcinii de rezolvat, mobilizându-se adecvat pentru îndeplinirea ei.

Dupa aplicarea acestei probe, numai dimensiunea externa a locusului de control extern a corelationat semnificativ negativ cu manifestarile de comportament deviant. Concluzia ar fi ca desi sunt persoane suspicioase, interiorizate, mai greu adaptabile, a caror aderenta la normele si regulile grupului este formala, motiv pentru care le pot încalca cu mai multa usurinta decât ceilalti, "externalistii" nu prezinta predispozitii spre comportamente deviante.

5. Dupa aplicarea probei de date anamnestice, am selectionat pentru a fi prelucrati statistic urmatorii factori: integrarea în mediul scolar, la locul de munca si în mediul militar, relatiile familiale, mediul de provenienta, imaginea de sine, expectante. Dupa prelucrarea datelor numai doi dintre acesti factori au prezentat corelatii cu manifestarile de comportament deviant, si anume:
- integrarea în mediul militar coreleaza puternic semnificativ negativ cu manifestarile de comportament deviant (r= -. 514);
- expectanta coreleaza semnificativ negativ cu manifestarile de comportament deviant.
Putem concluziona ca persoanele cu expectante negative si cele cu dificultati de integrare în mediul militar pot prezenta tendinte spre comportamente deviante.
Din analiza statistica efectuata rezulta urmatoarele concluzii:
Ipoteza 1: "Daca trasaturile de personalitate ale subiectului definesc o personalitate puternica predispozitia spre comportamente deviante este mai mica", se confirma.
Ipoteza 2: "Daca militarii prezinta probleme de adaptare si integrare în mediul militar, creste riscul aparitiei unui comportament deviant", se confirma.
Ipoteza 3: "Daca coeficientul de inteligenta al militarilor se situeaza la un nivel superior, atunci riscul aparitiei unui comportament deviant este scazut" este nula deoarece între variabila "manifestari de comportament deviant" si variabila "nivelul coeficientului de inteligenta" nu exista nici o corelatie.

Codificare date:
1. Studii: generale- 1;medii- 2;postliceale- 3;superioare- 4.
2. Mediu de provenienta: rural- 1;urban- 2.
3. Relatii familiale: dese conflicte- 0;conflicte usoare- 1;mediocre- 2;bune- 3;foarte bune- 4.
4. Integrare în mediul scolar: nesatisfacator- 0;satisfacator- 1;bine- 2;foarte bine- 3.
5. Integrare la locul de munca: nesatisfacator- 0;satisfacator- 1;bine- 2;foarte bine- 3.
6. Integrare în mediul militar: nesatisfacator- 0;satisfacator- 1;bine- 2;foarte bine- 3.
7. Esecuri: nu- 0; da- 1.
8. Imagine de sine: pozitiva- 2; medie- 1; negativa- 0.
9. Expectante: pozitive- 2; medii- 1; negative- 0.
10. Deficiente de adaptare: N. B. din teste.
11. Depresie: N. B. din teste.
12. Nervozitate- anxietate: N. B. din teste.
13. Simptome patologice neurocirculatorii: N. B. din teste.
14. Simptome psihopatologice generale: N. B. din teste.
15. Ipohondrie si astenie: N. B. din teste.
16. Simptome patologice gastrointestinale: N. B. din teste.
17. Sensibilitate excesiva: N. B. din teste.
18. Reactii patologice de spaima: N. B. din teste.
19. Tulburari psihopate: N. B. din teste.
20. Forta excitatiei: Indici teste.
21. Forta inhibitiei: Indici teste.
22. Mobilitate: Indici teste.
23. Atitudini fata de propria persoana: N. B. din teste.
24. atitudini fata de munca: N. B. din teste.
25. Atitudini fata de ceilalti: N. B. din teste.
26. Inteligenta (nivel dupa P. A. C.): n. inferior- 1; n. mediu- 2; n. mediu- 3.

BIBLIOGRAFIE

1. Gl. mr. dr. Aradavoaice Gheorghe, Disciplina militara, dimensiuni psihologice, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucuresti, 1993
2. Astarastoaie Vasile, Criminologie clinica, Editura Polirom, Iasi, 2002
3. Boudon Raymond, coord., Tratat de sociologie, editura Humanitas, Bucuresti, 1997
4. Bujdoiu Nicolae, Sociologie juridica, Editura Romprint, Brasov, 2002
5. Ferréol Gilles, Neculau Adrian, coord., Violenta - Aspecte psihosociale, Editura Polirom, Iasi, 2003
6. Goodman Norman, Introducere în sociologie, Editura Lider, Bucuresti, 1992
7. Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi, T., Psihologie judiciara, Editura Sansa, Bucuresti, 1994
8. Ogien Albert, Sociologia Deviantei, Editura Polirom, Iasi, 2002
9. Radulescu M. Sorin, Anomie, devianta si patologie sociala, Editura Hyperion XXI, Bucuresti, 1991
10. Stanciulescu, Elisabeta, Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, Iasi, 2002

Documente inrudite:

ARTICOL

ANEXA 1

ANEXA 2

* U.M. 01881 Brasov