Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Aceasta lectie de istorie, incearca sa va prezinte concret faptele si intamplarile celui de-al doilea razboi mondial, date despre partidele politice si rolul lor in viata societatii contemporane, date despre personalitati si evenimente istorice care au schimbat lumea.

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Inapoi la cuprins


Societatile mixte sovieto-romane



Dupa ce si-a asigurat dominatia politica, URSS-ul a adus Romānia la masa negocierilor economice. Loiali sovieticilor, comunistii romāni au sustinut o colaborare pe termen lung. Cu doar o zi īnainte de finalul razboiului, 8 mai 1945, la Moscova s-au semnat doua acorduri economice. Unul dintre ele a fost considerat "izvorul sovromurilor".

Pentru Stalin, unica prioritate a economiilor "statelor fratesti" era slujirea intereselor URSS. Īnca din timpul razboiului, sovieticii s-au dovedit extrem de interesati īn bogatiile tarilor ocupate. Dupa 1945, una dintre modalitatile inventate de ei pentru a controla sectoarele de baza ale economiilor tarilor central-europene a fost īnfiintarea de "īntreprinderi mixte". Īn Romānia, acestea au luat nastere īn urma acordului de la Moscova, prin care sovieticii s-au declarat dispusi sa "investeasca" īn cāteva dintre īntreprinderile romanesti de stat sau private 50% capital, constānd īn special din utilaje, sa asigure, la nevoie si personalul de specialitate (capitalul rusesc a fost extras din materialele furate de la nemti). Partea romāneasca trebuia sa contribuie la rāndu-i cu 50% capital si forta de munca. si beneficiile de pe urma acestei "colaborari" urmau a se īmparti tot pe jumatate. Acordurile uneau, doar pe hārtie, doi "parteneri" inegali: o Uniune Sovietica īnvingatoare si o Romānie īnvinsa si slabita.

Practic, din iunie 1945 pāna īn prima jumatate a lui 1946, s-au īnfiintat 19 sovromuri, īn ramurile industriale de cea mai mare importanta economica si strategica pentru Romānia. Primul a fost Sovromtransportul, cu profil de societate de navigatie. Īn conditiile īn care caile de transport catre URSS au fost afectate de bombardamente, deschiderea de care beneficia tara noastra la mare si Dunare erau cai foarte utile rusilor. Al doilea decret-lege semnat de Regele Mihai I a vizat īnfiintarea Sovrompetrolului de la Ploiesti. Astfel, sovieticii controlau si cea mai īntinsa si bogata zona petrolifera.

Ruperea legaturilor economice cu cel de-al Treilea Reich, care detinuse ponderea covārsitoare īn comertul exterior al Romāniei īn anii 1941-1944, nu a fost urmata, īn conditiile desfasurarii operatiunilor militare la granitele tarii noastre, de reluarea relatiilor economice cu partenerii traditionali apartinānd Natiunilor Unite. Īn aceste conditii de izolare economica, au fost īncheiate, la 8 mai 1945, la Moscova, Acordul privind schimbul de marfuri si Acordul de colaborare economica dintre Romānia si URSS. Erau primele īntelegeri economice importante semnate de Romānia dupa 23 august 1944. Volumul schimburilor de marfuri se ridica la 50 de milioane de dolari.

Decretul-Lege din iulie 1945, potrivit caruia capitalul german din Romānia a fost "nationalizat" si a constituit aportul URSS la īnfiintarea "Sovrompetrol", prima din cele 193 de societati mixte romāno-sovietice, cāte vor fi create pāna in 1948.
Romānia a livrat īn URSS cu 40,5 milioane de dolari mai multe marfuri decāt a primit. Īn anul 1945, exporturile Romāniei erau orientate spre URSS īn proportie de 90%, iar 51% din importuri veneau din aceasta tara. Precizam ca, īn perioada 1941-1944, ponderea maxima a tarilor "Axei" in comertul nostru a fost de 56, 2% la export, īn anul 1943, si 87,5% la import, īn acelasi an. (…)

Potrivit acordului sovieto-romān cu privire la furniturile de marfuri romānesti ca indemnizatie pentru pagubele de razboi, semnat la Moscova pa 16 ianuarie 1945, si potrivit articolului 11 din Conventia de Armistitiu, Romānia a fost obligata sa plateasca URSS-ului, īntre 12 septembrie 1944 si 12 septembrie 1950, 300 milioane dolari; 50 milioane dolari anual timp de 6 ani, din care: 50 milioane dolari produse petroliere; 54 milioane dolari cherestea, vite si grāne; 96 milioane dolari vase maritime si fluviale; material mecanic si feroviar.(…) Reasezarea relatiilor economice romāno-ruse pe baze reale si de durata, īn spiritul principiilor si practicilor actuale internationale, presupune si restabilirea adevarului asupra a ceea ce s-a īntāmplat efectiv īn comertul romāno-sovietic īn perioada 1944(septembrie) - 1955(livrari romānesti īn contul despagubirilor pentru īntretinerea trupelor de ocupatie din Romānia si pentru trupele "eliberate"); livrarile sovietice pentru Romānia si pentru trupele sale din Romānia; aportul (efectiv) sovietic la constituirea si functionarea SOVROM-urilor; prestatiile de servicii romānesti pentru trupele sovietice din Romānia si din alte tari de "democratie populara" sau ocupate (Germania, Austria); "capturi de razboi" si valori confiscate de trupele de ocupatie, apartinānd aliatilor sau neutrilor, pe care Romānia a trebuit sa le plateasca ulterior; evaluarea corecta a activelor sovietice ale SOVROM-urilor care au fost rascumparate de Romānia; livrarile de marfuri si prestatiile SOVROM-urilor pentru strainatate - indiferent de destinatie.

Ar fi lipsit de obiectivitate daca am sustine ca numai prezenta atotcuprinzatoare sovietica ar fi fost cauza tuturor celor de care se fac vinovati PCR-istii si regimul instaurat la 6 martie 1945. Atitudinea slugarnica a unor conducatori comunisti, cu totul aservita tezelor sau intereselor Moscovei, au facut mult rau tarii si prestigiului ei.

Rescrierea istoriei, dupa standarde sovietice, īn care Rusia era prezentata ca singura si permanenta prietena a Romāniei, editarea de manuale scolare īn care toate descoperirile tehnice si stiintifice aveau sorginte rusa, adoptarea si propagarea cu perseverenta a unor teorii nestiintifice īn diverse domenii: biologie, agricultura, lingvistica si altele, accentul disproportionat de mare ale limbii si literaturii ruse īn scoli, facultati si activitatea editoriala sunt numai cāteva exemple ale suprematiei sovietice si ale subordonarii fata de ea a culturii, stiintei si īnvatamāntului romānesc.

Prezenta sovietica īn Romānia avea drept component de prima importanta prezenta economica. Ea a fost sustinuta de multe sute de consilieri īn toate administratiile esentiale, de conducatori si specialisti īn īntreprinderi industriale. (…) Aceste īntreprinderi au avut un rol pozitiv īn demararea economiei dupa sfārsitul razboiului, prin aportul de utilaje si materiale din URSS de care era mare nevoie, precum si datorita experientei si profesionalismului unor cadre si specialisti sovietici. Totusi, Sovromurile au avut, pentru Romānia, un bilant negativ, din cauza constituirii unora dintre ele prin operatii fictive, formale de transfer al unor capitaluri, īn mod scriptic, de la un Sovrom la altul, de livrari catre URSS a unor produse īn cantitati exagerate sau sub valoarea lor reala, impunerii de catre reprezentatii sovietici a unor masuri ce nu corespundeau intereselor economiei romanesti. De aceea ele au fost desfiintate curānd dupa moartea lui Stalin. Trebuie mentionat ca la rascumpararea Sovromurilor, URSS a cedat īn mod gratuit Romāniei toate bunurile ce apartinusera Germaniei, aduse ca aport sovietic la īnfiintarea acestor īntreprinderi.

Au avut rol pozitiv pentru economia romāneasca Sovromtractor de la Brasov, Combinatul siderurgic de la Resita si Sovrompetrol. Datorita activitatii Sovrompetrol, a utilajului sovietic si de fabricatie romāneasca, elogiata si de Mikoian, productia de petrol a crescut de la 3.505.000 tone in 1944 la peste 10.500.000 īn 1955.

Īn schimb, Sovromcvartit, care avea ca obiect descoperirea si exploatarea minereurilor de uraniu spre a fi in īntregime livrate URSS pentru programul ei nuclear, a decontat Romāniei numai cantitatea de minereu livrat, fara a tine seama de continutul de uraniu. Or, la Baita, īn judetul Bihor, au fost gasite filoane pana la 6% concentratie, ceea ce, īn acea vreme, nu era īntālnit pe plan mondial.

Tratativele cu reprezentantul principal al partii sovietice, Iatrov, au fost purtate la Ministerul de Finante de Vasile Luca si Miron Constantinescu, pe atunci presedinte al comitetului de stat al planificarii, care conveneau destul de usor cu pretentiile sovietice, cāt si cu formarea de noi societati mixte, fara nici un aport real din partea partenerului. Maurer a participat uneori la discutii si s-a aratat īn dezacord cu asemenea operatii.

La īnceputul lui 1948, a sosit la Bucuresti māna dreapta a lui Beria care, pe lānga conducerea NKVD-ului, predecesorul KGB-ului, raspundea si de īntreprinderile cu participare sovietica din strainatate. Am participat cu Gheorghiu-Dej la ambasada sovietica, īn prezenta ambasadorului Kavtaradze, la o īntrevedere cu Molotov. Acesta l-a īntrebat pe Dej care era motivul pentru care Maurer se opunea īnfiintarii de noi sovromuri, la care Dej a raspuns ca nu aduc nimic tarii. Descumpanirea lui Merculov era destul de vizibila si n-a mai insistat asupra subiectului pentru care a venit.

Acordul de colaborare economica si protocolul confidential care-l īnsotea au stat la baza constituirii si functionarii Sovromurilor. Domeniile de colaborare vizate erau agricultura, industria (petroliera, metalurgica, forestiera, alimentara si textila), transporturile si navigatia, bancile. protocolul confidential preciza continutul si formele de organizare ale societatilor mixte īn domeniul explorarii si exploatarii petrolului (stabilind – spre exemplu – obligatia guvernului de a acorda societatii dreptul de preferinta pentru exploatarea unor terenuri libere), lemnului , metalurgiei, (se prevede participarea URSS la societatea pe actiuni "Uzinele si domeniile Resita"), transporturilor pe apa (cu folosirea porturilor Constanta, Galati, Braila, Giurgiu) si aeriene, comertului de banca. Fiecare din partile contractante urma sa detina 50% din actiuni.

Aportul Romāniei īn fiecare societate urma sa-l constituie resursele existente īn ramura respectiva, īn timp ce aportul sovietic era īndeosebi de ordin tehnic sau consta īn livrari ce urmau a fi efectuate ulterior. Concesionarea unor elemente de infrastructura prevazute a se acorda diferitelor Sovromuri avea, evident, si consecinte politice si militare. Trebuie remarcat ca desi protocolul prevedea semnarea, īn termen de doua luni, a unor acorduri separate pentru stabilirea conditiilor juridice, financiare si tehnice pentru organizarea si activitatea fiecarei societati, nici unul dintre acestea (mentionate īn protocol) nu a fost semnat īn termenul prevazut.

La 17 iulie si 19 iulie au fost semnate, la Bucuresti, conventiile pentru īnfiintarea primelor societati mixte: Sovrompetrol si Sovromtransport. Alte doua – Tars si Sovrombanc – au fost semnate la 8 si, respectiv, 14 august 1945. celelalte societati mixte au luat fiinta īntre anii 1946-1952. Curānd dupa īnfiintarea lor, societatile au obtinut pozitii de prim ordin īn domeniul īn care-si desfasurau activitatea.

Astfel, Sovrompetrol detinea, dupa doi ani de activitate, 37% din numarul metrilor forati pentru explorari, 43,7% din numarul metrilor forati pentru exploatare, 29,8% din productia de titei, 36,5% din cantitatea de titei prelucrat, 37,7% din expeditiile interne de petrol si 38,2% din cele externe. Īntr-o scurta perioada de timp, grupul Sovrombanc, alcatuit din societatea Sovombanc si Societatea Bancara Romāna, BCR si Banca Agricola – la care societatea bancara sovieto-romāna avea o participare majoritara – a ajuns sa detina pozitii preponderente īn activitatea bancara din Romānia. Daca, la 31 decembrie 1946, suma bilanturilor era de 424 miliarde lei pentru grupul Sovrombanc si 579,7 miliarde lei pentru celelalte banci, dupa numai 6 luni aceasta era de 3.621,7 miliarde si respectiv 3.249,3 miliarde lei. Aceeasi situatie si īn ceea ce priveste suma plasamentelor. La sfārsitul anului 1946, grupul Sovrombanc īnregistra 298,3 miliarde lei, iar celelalte banci 400,9 miliarde lei, pentru ca la 30 iunie 1947 sumele sa fie de 2.637,9 si, respectiv, 2.367,7 miliarde lei.

Prin acordurile succesive privind vānzarea si predarea catre Romānia a partii de participatie sovietice la Sovromuri, īncheiate la 31 martie si 18 septembrie 1954, īn conditiile internationale cunoscute, 12 din cele 16 societati (Sovrompetrol, Sovromasigurare si Sovromcuart au functionat pāna īn 1956). Potrivit acestora, valoarea partii de participatie sovietica urma sa fie rascumparata de statul romān – dupa ce īn 1956 se cazuse de acord asupra amānarii ratelor scadente īn anii 1957-1959 – īn rate anuale egale, esalonate pe un numar de 10 ani (1966-1975), prin livrari de marfuri romanesti īn URSS. La 1 ianuarie 1959, datoria īnsuma 3.516.895 mii lei (la valuta de atunci).

Activitatea societatilor mixte – Sovrom – s-a dovedit daunatoare pentru economia romāneasca. Principiul paritatii aportului de capital romān si sovietic nu a fost respectat. Īn afara valorii unor averi germane din Romānia, URSS a contribuit efectiv la activitatea acestora, potrivit evaluarilor efectuate de autoritatile din Romānia, cu utilaje īn valoare de 2,9 miliarde lei.

Referitor la averile germane trebuie precizat ca, potrivit Protocolului lucrarilor Conferintei de la Berlin din 1 august (punctul III "Reparatii germane", paragrafele 8, 9, 10), guvernul sovietic "renunta la orice pretentii cu privire la actiunile īntreprinderilor germane situate īn zonele occidentale al Germaniei, precum si la activele externe germane aflate īn tara cu exceptia celor aflate īn Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Romānia si Austria orientala, si, "nu ridica pretentii cu privire la aurul capturat de trupele aliate īn Germania". Īn acelasi timp, guvernele Marii Britanii si SUA renuntau la pretentiile lor cu privire la actiunile īntreprinderilor germane īn zona rasariteana de ocupatie a Germaniei, precum si la activele externe germane īn Bulgaria, Finlanda, Ungaria, Romānia si Austria orientala.

Aceasta hotarāre a Marilor Puteri, adoptata la Postdam "pentru a usura Uniunii Sovietice recuperarea creantelor ei fata de Germania", trecea deci īn patrimoniul sovietic bunurile germane din Romānia. Ea s-a concretizat īn art. 26 al Tratatului de pace īncheiat īntre Romānia si Puterile Aliate si Asociate la Paris, īn 1947, care prevedea ca "Romānia recunoaste ca Uniunea Sovietica are dreptul la toate averile germane din Romānia care au fost transferate Uniunii Sovietice de catre Consiliul de Control pentru Germania si se obliga sa ia toate masurile necesare pentru a īnlesni asemenea transferuri". Coroborat cu art. 28, care reglementa situatia bunurilor romāne din Germania, obligānd Romānia sa renunte "īn numele sau si īn numele cetatenilor sai la orice pretentiuni īmpotriva Germaniei si a societatilor germane pendinte la 8 mai 1945, cu exceptia pretentiunilor rezultānd din contracte si alte obligatiuni anterioare datei de 1 septembrie 1939", art. 26 constituia una din clauzele grele ale tratatului de pace. Romānia era obligata sa renunte la creantele sale īmpotriva Germaniei – care se ridicau la circa 1 miliard Reich Mark, rezultānd din exportul romānesc īn Germania, – dar fortata sa plateasca creantele Germaniei īmpotriva Romāniei rezultate din schimburile comerciale efectuate īn cliring īntre cele doua tari īn perioada razboiului.

Transferul bunurilor germane catre URSS, dupa conferinta de la Posdam, a avut ca urmare sporirea ritmului de creare a Sovromurilor: 14 din cele 16 societati mixte au luat fiinta dupa 1 august 1945, multe din bunurile germane constituind aportul partii sovietice la īnfiintarea acestora. La lichidarea societatilor, datorita luarii īn calcul a unor bunuri care nu apartineau īn realitate partii sovietice, a supraevaluarii unor aporturi, a beneficiilor exagerate obtinute īn activitatea lor, printr-o serie de reglementari si procedee incorecte s-a ajuns la concluzi ca datoria statului romān din rascumpararea participatiei sovietice este de 9,6 miliarde lei, suma disproportionat de mare fata de ceea ce a fost adus efectiv de partea sovietica din propriul patrimoniu (2,9 miliarde lei). Ca urmare a discutiilor dintre guvernele romān si sovietic, īn 1956 URSS a consimtit – īn conditiile internationale stiute – sa reduca aceasta suma cu 4,3 miliarde lei, din care pentru averi germane 1,5 miliarde lei (la radio si īn presa s-a anuntat, atunci, ca URSS a renuntat la toate bunurile germane īn Romānia), ramānānd de plata suma de 5,3 miliarde lei. Reducerea nu a avut caracterul unor gratuitati acordate statului romān, ci reprezenta corectarea – numai īn parte – a datoriei initiale, ca urmare a regimului preferential, a reglementarilor si procedeelor neechitabile intervenite īn activitatea fostelor societati Sovrom.

Īn 1938, comertul exterior al tarii noastre cu Uniunea Sovietica si cu actualele tari de democratie populara se ridica doar la 19% din volumul total al comertului nostru exterior fata de 81% cāt reprezenta comertul nostru cu celelalte tari. Dupa razboi, acest raport s’a schimbat fundamental. Īn 1948 comertul cu URSS si cu tarile cu democratie populara s’a urcat la 73%, pe cānd comertul cu tarile capitaliste s’a redus la 27%.

Unul dintre marile argumente īn favoarea industrializarii a fost ca ea punea capat exploatarii straine. Dar legea nationalizarii lasa o portita pentru cea mai aroganta exploatare straina. Ea accepta de la expropriere <<capitalul acelor īntreprinderi ce au fost acordate unui stat membru al ONU, ca rezultat al aplicarii tratatului de pace ori a reparatiilor de razboi>>. Aceasta prevedere avea sa faca foarte curānd din guvernul sovietic singurul mare proprietar de capital industrial din RPR. S-a realizat acest lucru prin cunoscutele Sovromuri. Īn momentul nationalizarii actionau deja patru asemenea Sovromuri: Sovrompetrol, Sovromtransport, Sovromlemn si Sovrombank. Īntre nationalizare si īnceputul primului plan economic de un an s-au creat alte sase Sovromuri: pentru gaze naturale, asigurari, industria chimica, industria metalurgica si tractoare. Toate se bucurau de privilegiile extra-teritorialitatii, scutirea de cheltuieli de timbru si de taxe si toate aveau directori si controlori sovietici, īnainte si dupa nationalizare. Veniturile si capitalurile erau neatinse de nici un fel de restrictii nationale sau economice si, chiar mai mult, īn cazul industriei petroliere s-a creat prin nationalizare o relatie ciudata īntre Sovromul semi-capitalist si restul industriei. Īn locul tuturor companiilor petroliere expropriate se creasera acum doua mari īntreprinderi de stat, <<Moldova>> si <<Muntenia>>. Ele aveau sa produca 66% din petrolul tarii si ar fi fost firesc ca noul guvern al RPR sa acorde avantaje acestor noi īntreprinderi de stat. Dimpotriva, īnsa, ele erau supuse fara mila concurentei Sovrompetrolului si ca urmare cele doua īntreprinderi au trebuit sa fie lichidate la 1 septembrie 1950, fiind dupa aceea absorbite de Sovrompetrol.




BIBLIOGRAFIE:

Ghisa, V. Vasile, Paunescu A. Gheorghe, Parteneriatul comercial extern al Romāniei 1900-2000, vol. I, Bucuresti 2001, nr. 39;
Iacob, Al., Rolul si importanta societatilor sovieto-romāne, Editura Cartea Rusa, 1951;
Ionescu Ghita, Comunismul īn Romānia, Bucuresti, Editura Litera, 1994;
Marin, Gheorghe Gaston, Īn serviciul Romāniei lui Gheorghiu-Dej – Īnsemnari din viata, Editura Universul Romānesc, Bucuresti, 2000;
Alexandrescu, Ion, Dosarele istoriei, anul I, nr 3, 1996;

 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania