Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Aceasta pagina de informatica se adreseaza incepatorilor in general, celor care doresc sa se documenteze pe o anumita tema, dar si profesorilor de Informatica interesati, care pot gasi aici prezentari multimedia, recomandate pentru lectii si predare la clasa...

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Inapoi la cuprins

 

Link Controller-ul și nivelul Baseband



Probleme ca ce date să se transmită și când, ce date să se aștepte a fi recepționate și când, ce frecvență purtătoare și ce putere de transmisie să se utilizeze, depășesc competența nivelului radio și sunt responsabilitățile link controller-ului care execută protocolul de comunicație de la nivelul baseband și procese înrudite cu acesta. Se include aici:
• funcții de control al picorețelei și dispozitivelor cum ar fi stabilirea conexiunii (prin interogare și paging), selecția secvenței de salt al frecvenței, ceasul Bluetooth.
• moduri de operare pentru controlul puterii emise și algoritmi de securizare a informației.
• funcții pentru accesul la mediu: polling, tipuri de pachete utilizate, prelucrarea pachetelor informaționale și tipuri de legături.

Interfețele logice dintre nivelul baseband și restul sistemului Bluetooth, prin intermediul cărora sunt transportate datele și informațiile de control nu sunt standardizate prin specificație, pentru aceleași motive menționate în discuția despre partea radio. Tot în acest context va fi prezentată mai pe larg structura rețelei care ia naștere prin conexiunile dintre dispozitivele Bluetooth, și anume picorețeaua. Așadar pentru ca aceste dispozitive să poată comunica folosind tehnologia wireless Bluetooth trebuie să facă parte dintr-o picorețea. Altfel spus, picorețeaua oferă un canal de comunicație folosit în comun conform anumitor reguli, prin care membrii picorețelei comunică între ei. Ținând cont de faptul că dispozitivele radio Bluetooth lucrează conform unui model FHSS, acest canal de comunicație constă dintr-o secvență bine definită de frecvențe la care se face transmisiunea, alese pseudo-aleator dintr-un set posibil de valori (2,402 + k GHz, k = 0,1,…m-1, m = 79) și care se schimbă de 1600 de ori pe secundă, fapt pentru care spunem că se face un salt al frecvenței – frequency hop. Membrii picorețelei trebuie și sunt capabili să urmeze succesiunea de frecvențe într-o manieră sincronă. O particularitate a acestui tip de rețele este că se formează după nevoile de moment de a comunica ale dispozitivelor sau chiar prin simplul fapt că acestea “se întâlnesc” într-o suprafață de anumite dimensiuni, durează atâta timp cât participanții comunică între ei și nu se bazează pe mijlocirea unei entități suport dedicate , așa cum ar fi o stație de bază într-o rețea celulară sau vreun soi de WLAN. La nivelul baseband aflăm despre modul în care se crează o secvență frequency hopping pentru o picorețea, cum învață dispozitivele să urmeze această secvență pentru a se alătura picorețelei și cum se transmit și se recepționează pachete de informație într-o manieră ordonată între aceste dispozitive. Protocolul de la nivelul baseband stabilește regulile potrivit cărora sunt create aceste conexiuni ad-hoc asfel încât dispozitivele să poată comunica eficient și ordonat. Secvențele frequency hopping care definesc canalele de comunicație pentru picorețele au o structură foarte dezordonată,în sensul că frecvențele de salt sunt alese într-un mod dezordonat, sau mai bine zis sunt create astfel încât să pară alese foarte dezordonat. Datorită utilizării salturilor de frecvență pentru transmisiuni în orice picorețea Bluetooth, este posibilă existența și deci funcționarea concomitentă în spațiu și timp a mai multor picorețele, cu o minimă interferență între ele. Am văzut că atunci când două sau mai multe picorețele se suprapun cel puțin parțial în spațiu și timp, ia naștere o rețea mai extinsă numită scatternet. Acest lucru oferă posibilitatea comunicațiilor între picorețele, atunci când dispozitivele devin membri ai mai multor picorețele.

Rolurile de master și slave într-o picorețea sunt temporare și ele au semnificație doar atâta timp cât dispozitivele învestite cu aceste roluri sunt membri ai picorețelei. Desigur ele pot fi costruite astfel încât să opereze doar ca master sau doar ca slave, dar acest lucru ține mai mult de aplicația host și de un anumit scenariu de utilizare decât de specificația Bluetooth. În general specificația asigură capacitatea dispozitivului de a acționa atât ca master cât și ca slave, în funcție de rolul cerut pentru a duce la îndeplinire o situație dată. Unitățile Bluetooth în sine sunt identice, ceea ce înseamnă că oricare unitate poate deveni masterul unei picorețele și în plus, odată ce a fost stabilită picorețeaua, ele își pot schimba aceste roluri prin intermediul unui proces amănunțit. În cazul unei rețele scatternet, un dispozitiv care este parte din mai mult de o rețea poate fi master pentru cel mult una dintre acestea și slave în mai multe dintre ele. Nu voi discuta aici despre migrația picorețelelor, nici despre comunicația prin scatternet, motivul fiind acela că nu au fost suficient dezvoltate în versiunea 1.0 a specificației, în care nu se face referire la nici un scenariu de utilizare care să implice comunicații ce traversează picorețelele; totuși sunt prevăzute unele considerații pe baza cărora aceste procese s-ar putea desfășura.

Rolul principal al masterului este de a preciza următoarele:
- ce secvență frequency hopping să urmeze membrii picorețelei din care el face parte.
- când intervine schimbarea frecvenței, precizând astfel baza de timp după care se desfășoară procesele (evenimentele) în picorețea.
- care frecvență este cea “curentă”.
- cărui slave îi va transmite informații și/sau cărui slave i se permite apoi să transmită (ținem cont de faptul că permisiunea de a transmite este acordată prin interogare ciclică – polling).

Primele trei chestiuni sunt în strânsă legătură cu modul de formare și menținere a picorețelei, și cu modalitatea prin care dispozitivele pot face parte din ea, în timp ce ultima chestiune este asociată cu modul în care se desfășoară transmisiunile în picorețea.

În Figura 7 sunt prezentate stările în care un dispozitiv Bluetooth se poate afla în cadrul unei picorețele:
- Atunci când un dispozitiv nu este asociat cu vreo picorețea sau nu participă în vreun fel la formarea sau aderarea la una se cheamă că se găsește în starea standby. Aceasta este starea implicită (default) în care se găsește un dispozitiv Bluetooth și în acest timp el efectiv nu face nimic, doar ceasul său propriu (nativ) funcționează într-un mod de consum redus de putere.
- Pentru a ajunge în starea “conectat” (connected), dispozitivul trece mai întâi în stările inquiry (interogare) și page , prezentate ca stări distincte dar complementare d.p.d.v al masterului și slave-ului. În starea inquiry un dispozitiv află identitatea celorlalte dispozitive din vecinătate , și la rândul lor, acestea trebuie să se găsească în starea inquiry scan pentru a asculta mesajele de interogare (inquiries) și a răspunde apoi la acestea.
- În starea page invită în mod explicit un altul să se alăture rețelei al cărei master este. Cel invitat trebuie să se afle în starea page scan pentru a putea asculta mesajele de paging și apoi să răspundă corespunzător. Așa cum se poate observa din aceeași figură, un dispozitiv poate sări peste starea inquiry dacă cunoaște deja identitatea dispozitivului căruia urmează să-i transmită mesajul de paging.
- În fine, starea connected este aceea în care se află dispozitivul când este membru al picorețelei. De asemenea se sugerează în figură că un dispozitiv, chiar dacă este deja membru al picorețelei mai poate trimite mesaje inquiry și page (adică poate trece dinnou în aceste stări) către alte dispozitive pentru ca și acestea să facă parte din picorețea sau pentru a forma o altă picorețea. Se mai poate afla în stările inquiry scan și/sau page scan, caz în care este cooptat într-o altă picorețea (ca slave deci), formându-se în acest fel o scatternet.
 


 

Figura 7. Stările operaționale ale unui dispozitiv Bluetooth.
 

Pentru a deveni membru într-o picorețea, un dispozitiv Bluetooth trebuie să știe cum să reproducă secvența de salt care definește acea picorețea și la care frecvențe și când urmează să se transmită mesaje. De asemenea, pentru a lua parte la o comunicație în acea picorețea trebuie să știe cum să formuleze , să citească și să scrie pachetele de informație. Toate acestea și aproape orice altă operațiune desfășurată într-un dispozitiv Bluetooth sunt legate de cunoașterea a două elemente fundamentale:
• Adresa dispozitivului Bluetooth.
• Ceasul propriu (nativ) al dispozitivului Bluetooth.
Orice proces la nivelul baseband este strâns legat de acestea. Dar dintre ele, două sunt remarcabile, de aceea sunt considerate procese fundamentale. Acestea sunt cele care generează secvența frequency hopping și codul de acces.
 


Documentatie elaborata de Catana Monica

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania