Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

O conditie importanta pentru adaptarea individului este cunoasterea mediului inconjurator. Sectiunea de geografie isi propune sa familiarizeze cu o stiinta care a schimbat lumea.

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Inapoi la cuprins

"Studiu de geografie sociala - Municipiul Braila"

CONDITIILE GENERALE DE DEZVOLTARE A COMUNITATII UMANE ÎN ORASUL BRAILA
 


1.2. Cadrul istorico-geografic, geo-demografic si economico- geografic

1.2.1. CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

ISTORICUL POPULARII ZONEI

Conditiile favorabile oferite de zona de câmpie si luncile aferente au atras populatia înca din timpuri stravechi, formându-se aici asezari stabile. Câmpia a oferit terenuri bune pentru pasunatul animalelor si cultura plantelor, cât si locuri mai înalte, bune pentru asezari, ferite de inundatiile distrugatoare ale Dunarii si ale celorlalte râuri. „Piscurile” câmpiei erau totodata puncte de unde se putea veghea împotriva navalirilor dusmane.

Un rol important în popularea acestui teritoriu l-au avut însa, luncile si baltile limitrofe care reprezentau în trecut asa cum arata C. Bratescu: „…regiuni naturale de o rara bogatie, cu pasuni fragede si verzi, cuprinse între stepele îngalbenite de arsita vremii, cu belsugul pestelui si al vânatului, de multe feluri, si cu locuri de adapost vremelnic în timp de restriste…”.
Datorita acestor conditii prielnice pentru aparitia asezarilor omenesti, se presupune ca cele mai vechi dintre ele au existat înca înainte de paleolitic. Descoperirile arheologice facute în arealul municipiului Braila, atesta o locuire omeneasca de peste cinci milenii. Cele mai vechi urme de locuire apartin ariei neolitice Boian II, marcata de prezenta asezarilor de la Brailita, si Liscoteanca, Baldovinesti, Silistea (Nazaru), Râmnicelu si Însuratei. Urmele celor zece asezari situate pe terasele Dunarii, Buzaului si Calmatuiului, atesta prezenta culturii Gumelnita alaturi de aria Boian. Repertoriul arheologic al judetului indica o continuitate neîntrerupta de locuire a acestor tinuturi.
Numeroase dovezi de locuire permanenta au fost gasite din perioada traco – geto – daca, precum si din cea a migratiilor.

Daca pentru secolele IX – XIII, prezenta populatiei autohtone este atestata arheologic prin sapaturile de la Chiscani (sec. IX – X), Baldovinesti (sec. X – XI) si Braila (sec. XIII), începând din secolul al XIII -lea, se pastreaza unele documente scrise despre evolutia populatiei si activitatea sa economica, mai ales cea comerciala. Apare prima mentiune a numelui Brailei prin privilegiul comercial dat negustorilor din Brasov si tara Bârsei de adevaratul stapân al acestor locuri – domnitorul Vladislav I – la 20 ianuarie 1368 (C. C. Giurescu, 1968).
Numeroase alte documente citeaza existenta unor asezari în secolele XV – XVII îndeosebi în apropierea Dunarii (Tufesti, Brailita) legate de potentialul economic al Baltii Brailei si activitatea portuara a orasului Braila.

Timp de aproape 300 de ani, începând din anul 1540, Braila si zona sa înconjuratoare a trait o viata de cetate, schela si raia turceasca, cu o crestere a populatiei într-un ritm mai scazut, dar cu o intensa activitate economica.
Raiaua detinea mai bine de jumatate din teritoriul actual al Câmpiei Brailei (55 de sate), dovedita de numeroase denumiri de sate, movile, balti, strazi turcesti ca: Nazâru (Silistea), Ciurea (Albina), Hadji – Kapitan (Cazasu), strada Fortificatiei, Citadelei, Bastionului, etc.
Procesul de populare al acestui teritoriu s-a intensificat mai ales dupa eliberarea de sub ocupatia otomana (1929), dupa liberalizarea comertului pe Dunare si îndeosebi odata cu dezvoltarea extensiva a agriculturii, ca urmare a destelenirilor din aceasta zona stepica.
Cresterea numerica a populatiei, dezvoltarea asezarilor omenesti s-a facut sub influenta imigrarilor si a transhumantei populatiei transilvanene subcarpatice, care a format sate noi (odai, câsle, turle), mai ales în cuprinsul Baltii Brailei, atrasi de bogatiile acesteia.

Treptat, locul pasunilor si fâneturilor fiind luat de araturi, populatia din acest teritoriu îsi diversifica si mai mult preocuparile si ocupatiile productive. Viata portuara a Brailei genereaza un aflux al populatiei rurale românesti alaturi de care se stabilesc numerosi straini (greci, turci, bulgari, etc.) asimilati ulterior în masa populatiei autohtone. Valorificarea terenurilor fertile ale câmpiei, punerea în valoare a resurselor naturale din Balta Brailei si îndeosebi dezvoltarea portuara si industriala a orasului Braila, cu profil industrial diferit, a dus la intensificarea necontenita a procesului de populare a teritoriului de concentrare a populatiei în orasul Braila.


EVOLUTIA TERITORIALA A ORASULUI BRAILA


Evolutia teritoriala a orasului Braila desfasurata în functie de cauzele generale si particulare ale dezvoltarii orasului, poarta în buna parte amprenta microreliefului, ca fiind determinata de numarul de locuitori si de dezvoltarea functiilor economice în raport cu conditiile politice.
Analiza aspectelor variate pe care le îmbraca evolutia teritoriala si zonele functionale, demonstreaza ca orasul Braila coopereaza cu Galatiul si invers:
- aparitia unor functiuni noi – transport feroviar industrial, au determinat extinderea spatiilor cladite, suburbiile si cartierele marginase cu numar mare de locuitori furnizau orasului propriu-zis contingente de forta de munca ieftina. În anumite perioade de timp, au existat prin grija administratiilor respective, numeroase terenuri libere foarte ieftine, apte pentru constructiile industriale mai ales, situate în imediata apropiere a portului, garii sau zonei rezidentiale. Constructia unor industrii pe aceste terenuri a dus la extinderea intravilanului si la sudura, pâna la înglobare, a suburbiilor (de fapt sate), aflate în imediata apropiere (exemplu: Piscul, Brailita, Nedelcu – Chercea si Radu – Negru care au fost incluse în oras dupa 1930).

De-a lungul istoriei, acest oras a avut când perioade de progres, când perioade de regres, datorita evenimentelor politice. Este suficient sa se aminteasca faptul ca, începând din secolul al XV-lea si pâna la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial a fost de mai multe oras complet asediat, pradat, ocupat de forte militare straine, bombardat, populatia decimata de molime sau inundatii. Astfel, Braila a fost complet arsa în anii 1470, 1594 si 1659. Asa se explica si unele stagnari, atât în ceea ce priveste dezvoltarea teritoriala, cât si în activitatea economica. Dar, dupa fiecare eveniment care atragea pagube materiale si umane, orasul se refacea repede, urmând o linie ascendenta.
Analiza detaliata a unor evenimente de care dispunem astazi arata ca, în dezvoltarea generala, mai ales în ceea ce priveste evolutia teritoriala si formarea texturii, un rol deosebit l-au jucat principalele drumuri comerciale care se îndreptau spre Dunare. Unele dintre acestea, ca de exemplu cel al Siretului, era utilizat „înca înainte de era noastra” (C. C. Giurescu, 1968, p.56). Drumurile Calarasilor, Bucurestilor, Buzaului, Focsanilor, Galatilor se transformau în „les principaux axes directeus” (I. Sandru, V. Cucu, V. Sficlea, 1963, p. 156) ale orasului, chiar în zilele noastre se mai disting înca „les ancieus noyan” (I. sandru si colab, 1963) ale orasului, strâns legate de cheile portului.
La sfârsitul secolului al XVIII-lea si începutul celui de-al XIX-lea, de când exista posibilitati pentru reconstituirea evolutiei teritoriale, intravilanul Brailei se întindea pe malul Dunarii, în zona portului, dar si pe terase.

Braila, aflata în acea vreme sub ocupatie turceasca (înca de la 1540), fusese întarita cu cetate de zid, având patru incinte, iar intravilanul înconjurat cu zid exterior, pe traseul actualului Bulevard Alexandru Ioan Cuza, si cu sant de aparare de-a lungul strazii Unirii. Unul din cele mai vechi planuri, datând de la sfârsitul secolului al XVIII-lea, întocmit de capitanul austriac Johann von Vermatti, ne aduce o prima imagine asupra Brailei din acele timpuri. Din acest plan se constata ca gospodariile erau grupate în majoritate pe teritoriul delimitat de zidul exterior al cetatii si doar câteva în afara acestuia, spre sud.
De asemenea, se mai observa ca, toate strazile converg spre cheiul schelei, multimea de corabii din port, si „Insula pastramagiior”, vestita înca de la începutul ocupatiei turcesti a acestui teritoriu prin productia de pastrama, furda, seu(C. C. Girescu, 1968).

Din urmele cetatii turcesti, darâmata în anii 1828 – 1829 (C. C. Girescu, 1968), se mai pastreaza pâna în zilele noastre un fragment din zidul înconjurator aflat în partea de est a Gradinii Publice. Numele strazilor în masura în care s-au pastrat pâna astazi, confirma existenta cetatii, prin denumiri ca: Cetatii, Fortificatiei, Citadelei.
Între anii 1800 si 1856, intravilanul depaseste linia zidului exterior al cetatii si santul exterior de aparare, întinzându-se pâna la actuala strada a Grivitei. Prin darâmarea zidului exterior al cetatii este creat un bulevard, care astazi poarta numele de Alexandru Ioan Cuza, se construieste si spatiul dintre acesta si fostul sant exterior, strada Unirii.
Textura, desi initial neregulata în aceasta veche parte a Brailei, a fost corectata în buna parte pâna în zilele noastre.

Primul plan a fost întocmit în 1830 de catre locotenentul colonel G. Rivière, iar al doilea, în acelasi an, de catre colonelul Nilson, ele cuprinzând crearea unui mare bulevard de centura la limita orasului, precum si traseele strazilor, localizarea pietelor, institutiilor (conform C. C. Girescu, 1968). Aceste doua planuri sunt însa respinse de divanul tarii. La 1834, un mare plan de sistematizare este întocmit si aplicat din 1835, de catre un capitan rus, din ordinul generalului Kisseleff. Acesta prevedea existenta foburgului dincolo de santul orasului, proiectarea traseului Bulevardului Alexandru Ioan Cuza (pe locul fostului zid darâmat cu numai cinci ani înainte); axele de comunicatie amintite, a Bucurestilor (rue de Kisseleff) si a Calarasilor (rue de Silistei); piete, numeroase constructii care prin proiecte de sistematizare ramâneau în mijlocul strazilor existente si care trebuiau îndepartate. Proiectarea si realizarea Bulevardului Alexandru Ioan Cuza, sub forma unui semicerc, avea sa determine textura de mai târziu, ca si cea actuala a Brailei, radiar semi-inelara.

Transformarile rapide prin care trecea Braila, sunt determinate de obtinerea libertatii comertului pe Dunare si mare (1829) si de declararea sa, la 13 ianuarie 1836, porto-franc; în acei ani se întreprind o serie de actiuni menite sa înfrumuseteze orasul.
La 1832, se paveaza cu piatra o parte a pietei centrale; începând cu anul 1835 se aliniaza strazile, se amenajeaza gradina publica „Belvedere”, se schiteaza si parcul din sud, dincolo de foburg, prin construirea monumentului ridicat în amintirea companiei din 1828 – 1829, iar în 1836, în legatura cu via miscare comerciala care duce la dezvoltarea tot mai accentuata a portului si deci a orasului; încep studiile pentru construirea cheiurilor Brailei. De-a lungul acelor ani, orasul era împartit, pentru usurinta administratiei, în mai multe sectoare.
În acea perioada, apar si câteva mici asezari rurale: în nord Piscul (al Brailei, desigur), în vest Iarba Dulce si Nedelcu (numite mai târziu Izlazu), în apropierea intravilanului, iar în sud, Varsatura. Primele trei aveau sa fie înglobate, pe rând orasului, în timp ce ultimul a ramas si astazi în extravilan, la doi kilometri.

Între anii 1856 – 1888 se adauga o noua zona, urmarind acelasi semicerc dictat de incinta exterioara a fostei cetati, cu o prelungire spre sud, ca o pana de-a lungul caii Silistei (actuala strada a Calarasilor). Limita vestica se opreste aproximativ la actualul bulevard al Dorobantilor, în timp ce în nord-est, acesta se oprea la strada George Enescu de astazi, constructiile evitând, în aceasta parte, fruntea si marginea podului terasei (cu evidente alunecari si, mai ales, surpari ale materialului löessoid), precum si zona joasa inundabila (în jurul docurilor de astazi). Continuând sa exercite o puternica atractie pentru populatia din împrejurimi, Braila îsi mareste necontenit numarul locuitorilor, al caselor, suprafata intravilanului, dar si activitatile economice, comerciale si de transporturi.
La 1830, în oras existau doar 496 de case, 282 de pravalii si 5 mori de vânt (C. C. Giurescu, 1968, p. 158, nota intrapaginala 67) .

La 1859, existau 5664 de cladiri si case la un loc, precum si 5 mari mori cu abur. Noi terenuri erau ocupate de santierele de reparatii navale „Braila”, înfiintate la 1864, de doua rafinarii de titei lânga Dunare, la 1864, de uzina de gaz pentru iluminat, la 1869, de fabrica de ciment „I. G. Cantacuzino” la 1888, etc.
În anul 1869 încep lucrarile la gara Braila, iar în 1876 orasul este introdus în circuitul national feroviar, calea ferata Bucuresti – Braila – Galati întregind functia de transport. În anul 1872 sunt terminate cheiurile, iar în 1883 începea constructia docurilor, terminata în 1892. La constructia acestora s-a întrebuintat pentru prima oara în tara betonul armat, dupa proiectele si retetele inginerului român Anghel Saligny.

Spre sfârsitul perioadei, orasul se extinsese pe un teritoriu care însuma 405 hectare si el avea sa creasca înca, mai ales în trei directii care exercitau o atractie deosebita: calea ferata si gara, portul si docurile, precum si spre sud, în zona de constructii industriale. Asa se explica faptul ca pâna la sfârsitul secolului al XIX-lea au fost ocupate de intravilan si zonele de alunecari si inundatii (cartierul Comorofca, locuit mai ales de pescari si muncitorii din port), precum si noi terenuri în vest, de-a lungul caii ferate, pâna în satul Izlaz, iar în sud si nord în legatura cu constructiile (fabrica de ciment si fabrica de scândura).

O parte din terenurile virane au fost ocupate de populatia în continua crestere, apoi de marile mori „Violatos” (1898), „Likiardopolis”, „Milas si fiul”, fapt justificat daca avem în vedere specializarea cerealiera a portului Braila, iar spre sud, noi terenuri se adauga la intravilan prin construirea uzinei de apa (1889). Cu toate acestea, între limita de vest a intravilanului la 1856, Bulevardul Dorobantilor, si zona construita în preajma caii ferate, sudura nu se produsese înca în anul 1900.
Ea avea sa se faca cu încetul, înaintea primului razboi mondial, în aceasta lunga perioada aparând noi asezari, cu caracter semiurban: Brailita în nord si Radu Negru în sud. Toate aceste suburbii sunt înglobate în intravilan.

În primele patru decenii ale secolului nostru, evolutia teritoriala se face înca pe seama dezvoltarii functiei industriale. Sunt construite întreprinderi industriale atât în limitele intravilanului, cât si în afara lui crescând astfel teritoriul orasului. Printre acestea amintim Uzina Electrica (1900); Rizeria româna (1904), o serie de întreprinderi metalurgice – „Izbânda” (1907, în piata Fortunei), „Întreprinderea metalurgica franco – româna”(1921, în fata portului), „David Goldenburg fiii” (1931, numita din 1938 „Întreprinderile metalurgice dunarene”, azi „Laminorul”, pe strada Transilvaniei, lânga calea ferata), „Atelierele de material de drum de fier”, în prelungirea intravilanului, spre nord, nord-vest (1921, azi uzinele „Progresul”, „Industria sârmei”, (1932, în sud), santierul naval „România” S.A. (1940), o fabrica de cuie, ateliere mecanice, santiere mecanice, etc.

Se remarca cu usurinta ca între anii 1900 si 1940 se dezvolta îndeosebi functia industriala, prin ramura metalurgiei, fapt explicat de dependenta de importuri de materii prime din Europa Centrala si ieftinatatea transportului acestora pe Dunare.

În anii fostei perioade socialiste, intravilanul nu s-a mai extins în afara limitelor pe care le avea imediat dupa al II-lea razboi mondial, ci de fapt, s-a dat o noua destinatie, si anume rezidentiala, unor terenuri virane situate între Parcul Poporului (azi Parcul Monument), cimitirul Sf. Constantin si Bulevardul Hipodrom.

Orasul s-a înscris astfel cu un peisaj nou, dat de ansamblul de locuinte din Piata Halelor, Victoriei, Marna, Obor si noile cartiere Hipodrom, Viziru I, II, III, Vidin – alaturi de care putem adauga impunatoarea platforma industriala Chiscani. S-a trecut la amenajarea falezei Dunarii, modernizarea spatiilor verzi ale Bulevardului Karl-Marx, Dorobanti, a parcului Monument.
Ulterior, frumusetea orasului a fost întregita prin extinderea spatiilor verzi pe trotuarele tuturor strazilor principale, dar si în interiorul tuturor cartierelor, dar mai ales de construirea unui ansamblu de fântâni arteziene, unice în tara ca estetica si originalitate, amplasate lânga Casa Alba si coborând pe faleza Dunarii.

Caracteristica generala a dezvoltarii teritoriale a Brailei, începând din secolul al XIX-lea si pâna în zilele noastre, o constituie adaugarea, în diferite etape analizate, de noi zone concentrice fata de nucleul initial determinat, dupa cum s-a spus, de zidul si santul exterior al fostei cetati.
Se poate mentiona ca, pe lânga fosta etapa socialista, orasul s-a extins mai ales pe orizontala, astazi însumând suprafete destul de mari. Dupa 1955, cresterea s-a facut dimpotriva, mai ales pe verticala, ca urmare a numeroaselor constructii pentru forta de munca atrasa de oras, datorita dezvoltarii functiei industriale si portuare.
 

Material elaborat de Ionescu Ana-Cristina

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania