Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Decupaje | Mihaela Onofrei are o pasiune pentru jurnalism iar in aceasta rubrica va "decupa" in stilul ei propriu stiri inedite din lumea ta!

 

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Editorialele e-scoala: Doru Ionescu | Alexandra Batar | Oana Mosoiu | Bogdan Gavrila

Decupaje / Angela Merkel si cele 12 camile cu aur

   Mihaela Onofrei

Angela Merkel a primit, de la Regele Abdullah, al Arabiei Saudite un bibelou intruchipand 12 camile din aur, care beau apa dintr-o fantana de cristal. Vizita cancelarului german in statul arab a fost parte dintr-un turneu in Orientul Mijlociu, ce a inclus patru tari – Egipt, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite si Kuweit. In urma cu sase luni, la summit-ul G8, Bush soca o intreaga asistenta formata din cei mai influenti oameni ai lumii, dupa ce i-a facut Angelei Merkel masaj pe spate in timpul lucrarilor.

Pentru cautatorii adevarului din spatele adevarurilor va fi fiind o intrebare cu sens de ce a pimit Angela Merkel 12 camile de aur de la regele Abdullah al Arabiei Saudite. Darul, desprins parca din 1001 de nopti, a sclipit ca inaintea unei printese dorite la picioarele primei femei cancelar din istoria Germaniei – o doamna intre doua varste, cu “riduri fine”, asa cum o descriau ziaristii, la inceputul mandatului. Vara trecuta, la summit-ul G8, George Bush a socat intreaga asistenta cand mai ca n-a pipait-o pe Merkel, incalcand toate uzantele diplomatice. La urma urmelor nu e nimic rau intr-o frectie pe spinare –lucrarile durau oricum de prea mult timp, iar presedintele SUA n-a vrut decat sa dezmorteasca umerii colegei de sedinta printr-un masaj care sa-i puna sangele in miscare. Totul a fost privit ca o picanterie; exista insa un sens ascuns aici, dupa cum un alt sens ascuns exista in darul califului pentru prima doamna a Germaniei. Sa luam povestea de la inceputul ei…

La Summitul G8 din 2006, ce a avut loc la Sankt Petersburg, in Rusia, Bush a poposit practic venind dintr-o alta calatorie – de la Stralsund, Germania, unde a convenit, cu Merkel, sa adopte o pozitie comuna in privinta crizelor globale. Un alt demers, foarte diplomatic, complicat si inutil, ar zice necunoscatorii. Asta daca nu ne gandim ca toate crizele globale au legaturi foarte stranse cu resursele clasice de energie: petrolul si gazul natural. Rezultatele s-au vazut in orasul Sfantului Petru: o rezolutie a G8 privind livrarile sigure de energie si o abordare consistenta, politica a crizei din Orientul Mijlociu (chestiunile libaneza si iraniana) – rezultat al unei coordonari perfecte intre delegatiile SUA si Germaniei. Impactul asupra credibilitatii G8 a fost si el semnificativ – daca in 2005 analistii faceau aprecierea ca summitul a fost pe jumatate ratat, reuniunea din 2006 a oferit opiniei publice un set de solutii articulat si functional. Practica a fost, desigur, deficitara – incercarea de mentinere a pacii in Liban a provocat razboi si multe victime civile, iar Iranul isi continua programul nuclear. Dar, dar dupa cum zicea Blair cu un an in urma, cand singuraul rezultat notabil al Summitului G8 fusese un pachet suplimentar de asistenta pentru Africa, in valoare de 50 miliarde doalri, “este un inceput, nu un sfarsit”. Asadar, inainte de Petersburg, Merkel si Bush convenisera sa colaboreze. Cu ce inima mica s-o fi dus mai-marele Casei Albe in Germania, convins ca va da peste o scorpie de extrema dreapta, tafnoasa, aroganta si mai putin dispusa la negocieri decat un arab prevazut cu centura exploziva, nu e greu de imaginat. A plecat Bush de la Washington sfatuit sa fie prudent si sa incepa discutia de la ceea ce apropie cele doua parti, nu de la ceea ce le desparte – principiu universal in diplomatie. Si i-a spus lui Merkel. “Statele dezvoltate, motor al economiei globale si al progresului, au nevoie de securitate energetica, de predictibilitate in aceasta materie”. “Desigur”, a raspuns Merkel, ceea ce trebuie sa-l fi socat pe Bush mai ceva ca un pahar cu apa azvarlit intre ochi. Si-a inghitit surpiza si a continuat discutia mentionand cu o unda de compasiune in voce situatia de cu o iarna inainte, cand europenii trebuisera sa mai reudca din numarul de dusuri, pentru ca Rusia oprise gazele. Mai departe, discutia va fi continuat lin, in atmosfera de burg medieval, asezat la malul marii a Starslund-ului. E nevoie de stabilitate politica in Orientul Mijlociu, iar Germania ar putea sa se ocupe de asta, caci Statele Unite nu au o imagine prea buna in lumea araba. Americanii, in schimb, isi vor intensifica eforturile pentru limitarea influentei ruse, in ciuda faptului ca asta va avea costuri de imagine – atat in ce priveste Statele Unite, pe plan international, cat si in plan intern, cu referire directa la presedintele Bush. La urma urmelor si Germania isi asuma destule riscuri – in primul rand de natura terorista - ca urmare a implicarii active in medierea conflictului care faramiteaza lumea araba. “Bun, deci asa facem”. Un barbat si o femeie luasera impreuna hotarari importante pentru lumea in care traiau. Eliberat de tensiunea negocierii, Bush trebuie s-o fi privit pentru prima data cu adevarat pe interlocutoarea sa – un partener hotarat, dar totusi o femeie. Cateva zile, mai tarziu, la Sankt Petersburg, atunci atunci cand a vazut-o ca urmeaza dupa cum stabilisera, cele convenite la Stralsund, starostele Americii n-a putut sa-si stapaneasca un gest de afectiune. Si in acelasi timp si de usurare. Dupa politica ezitanta a lui Schroeder, Germania, prin cancelarul ei, deveniseun partener pe care se poate bizui. La urma urmelor, orice intelegere, fie ea poltica ori diplomatica, e un acord intre oameni. Gestul foarte omenesc al lui Bush spune despre el si un alt adevar – tot foarte omenesc: seful celui mai puternic stat din lume este totdeauna impresionat de acel amestec de darzenie, onestitate si delicatete, cum numai intr-o femeie decisa poate sa fie. De asta a promovat-o pe Condolezza Rice si asa se explica si acea mica dovada de – mult prea putin diplomatica – simpatie fata de Merkel.

Mergand mai departe, pe firul povestii noastre, ultimele detalii in ce priveste cooperarea americano-germana in chestiunea resurselor energetice au fost puse la punct in cadrul vizitei pe care Rice i-a facut-o lui Merkel dupa un turneu in Orientul Mijlociu. A urmat anuntul privind “cvartetul de pace”: SUA, Rusia, ONU si Uniunea Europeana. Un cvartet in care Rusiei i s-a spus: “canti ca noi sau canti la alta masa”. A urmat apoi turneul Angelei Merkel in lumea araba – de fapt in patru state cu regimuri proamericane. Si acel cadou emotionant, care pare a perfecta o intelegere. O intelegere ai carei termeni deocamdata nu-i cunastem, dar ii vom deslusi din evolutii viitore. O intelegere intre oameni – intre oameni foarte puternici, despre care intr-o zi vom afla totul (cand ei vor fi devenit istorie): cum au gandit, de ce s-au temut, ce asteptau. Ceea ce nu vom afla insa posibil niciodata despre aceasta intelegere pecetluita cu 12 camile de aur, este ce rol a jucat masoneria in perfectarea ei. Si poate ca nici nu e bine sa stim asta – e suficient sa notam ca toti cei implicati in povestea pe care tocmaai o inchei au, sub o forma sau alta legaturi cu aceasta organizatie secreta.

Este Europa pregatita pentru Balcani?

Cruce a drumurilor istoriei si pamant al nimanui, Balcanii au avut destinul tragic al unui bot de aur blestemat, pentru care oamenii s-au tradat si s-au ucis, unii pe altii si pe ei insisi, fara ca ca obiectul patimii lor sa ajunga vreodata sa le apartina. Patrie a mancarurilor iuti si a barbatilor care lenevesc asezati pe un prag, in zapusala zilelor de vara, a iubirilor sfarsite in sange si a pamantului smuls de la o tara la alta, si stropit si el cu acelasi sange ce pare a fi prea mult, deci gata sa se verse oricand, taram unde nici o regula nu este sfanta, Balcanii stau acum inaintea unei Europe care trebuie sa-i integreze intr-un fel sau altul, desi nu e mai pregatita pentru asta decat a fost acum un veac sau acum zece ani. Ifosele apusene au cazut cumva de acord sa convietuiasca, iar acum s-a trecut la un alt capitol al ceea ce este in genere denumit integrare eueropeana. Timid, Uniunea a pus un pas la marginea acelui teriroriu nesigur – in Romania. Si un alt pas ceva mai inauntrul lui, in Bulgaria. Le-au dat proaspetelor integrate carnet de membru si cate un set de reguli pe care sa le respecte cu sfintetnie. Contactul acestor prevederi teoretice si europene cu realitatea este cateodata nostim, deseori descurajant. Exemplele de norme europene aplicate balcanic sunt cam la tot pasul – eu voi relata doua dintre ele.

Deunazi, de Sambata Mortilor, ma hotarasc sa merg la cimitir sa impart cate ceva. O vecina care stia ca nu prea am bani, mi-a spus pe un ton conspirativ, de parca mi-ar fi impartasit taina piramidelor: “Mergi la sifonarie – are vin rosu varsat – o bunatate si e si ieftin. Sa-mi iei si mie o jumatate, da’ alb, ca rosu nu pot sa beau, din cauza tensiunii. Si-ti zic bogdaproste!”. Am coborat in strada si am urmat traseul indicat de vecina, dar la sifonarie tot n-am ajuns. Cand am vazut ca ma indepartez de-a binelea de zona unde ar fi trebuit sa gasesc pravalia sperantelor mele, am inceput sa intreb. Mai toata lumea, si buticari si trecatori, imi spunea ca a fost o sifonarie, dar s-a desfiintat. Si in nici un caz vin varsat nu mai gasesc in cartier, “ca nu mai da voie astia cu Uniunea Europeana”. Eram pe cale sa renunt, cand vad o cucoana intre doua varste cu o pereche de sifoane in mana. Ca in filmele politiste, ma iau titptil dupa ea, gandindu-ma ca ma va conduce la resursa de inplinire a asteptarilor privind pretul licorii de struguri. Nu sunt dezamagita. Dupa ce s-a uitat de doua ori chioras in urma, gandindu-se probabil ca vreau sa-i smulg banii de sifoane si sa ma pierd in inserarea care tocmai cobora, femeia a cotit scurt la dreapta si – iata-ne in fata unei pravalii capitaliste, amenajata intr-un apartament de la poalele unui bloc communist, Roi de musterii, vanzatoarele abia pridideau sa-i serveasca. Cunoscatorii cartierului – barbati si femei veneau aici sa-si ia “papastroaca” – o jumatate de tuica sau de vin, dupa cum ii tinea ficatul si buzunarul. Patroana robotea de zor in jurul butoaielor, prin aburii de alcool, inefabili, ca si regulile Uniunii Europene.

A doua zi, dupa ce am implinit datina cu impartitul, m-am infiintat la o taraba din Piata Sudului, unde faceau mititei pe gratar. Cateva mese acoperite cu musama patata, care nu mai vazuse carpa de cand fusese intinsa pe tabliile de fier, care pesemne ca si ele pastrau vechi urme de grasime si mustar, completatu peisajul. Vanzatoarele cu unghii lungi, vopsite, se miscau, grabite tafnoase si eficiente prin fumul de carbuni si carne grasa si condimentata, care se transforma in mici cu un sfarait, el singur datataor de excitari ale pailelor gustative si probabil total condamnabil de catre oricare dintre regulile europene. La cererea mea expresa, una dintre ele mi-a trantit inca o lingura de mustar pe cartonul pe care erau micii si de doua ori mai multe felii de paine decat cerusem, orinandu-mi jacheta cu picatele galbene. Am amenintat-o ca-i pun in cap micii (lucru pe care oricum nu l-as fi facut – prea pareau buni de mancat), m-am certat putin si pe urma m-am retras cu prada la o masa mai ferita. Nu sunt prietena cu hamburgerii, ma inteleg insa destul de bine cu bucatile de pui pane care se servesc prin fast-food-uri. In schimb sunt de-a dreptul hipnotizata olfactiv de mirosul tipator al mititeilor fripti pe carbuni incinsi. La Kaufland se gasesc mititei – sunt aseptici si probabil preparati dupa norme europene, dar nu-i fac pe gratar si nu stiu cum si de ce – au gust de pal melaminat. Prima si singura data cand am mancat mici de Kaufland m-am gandit ca poate ala e gustul globalizarii si n-am mai vrut globalizare – nici NATO si nici Europa. Nu de alta, dar parca nu vreau sa pierd micii mei cu miros isteric si femeile in capod, tricotand in poarta casei, nici duminicile de primavara, cand scoatem covoarele la batut, nici piftia cu picioare si urechi de porc, prea grasa si prea usturoiata pentru gusturile simandicoase ale vesticilor.

Din toata istoria asta, despre vin varsat si mititei vanduti in strada, incerc sa desprind o incheiere. Nu stiu daca vom putea sa le facem pe toate cum ne cere Europa. Noi, balcanicii, percepem si facem totdeauna lucrurile putin mai altfel – o ideee mai colorat si ceva mai dramatic. Ramane de vazut daca si cum va reusi Uniunea sa integreze acest fel de a fi. Dupa ce a trantit usa in nas Turciei, speriata ca o gospodina care se trezeste in pragul casei ca un vagabond ii canta o serenada, Europa se incumeta sa faca pasul catre a recunoaste popoarele balcanice drept fii legitimi. Ramne de vazut in ce masura e si pregatita pentru aceasta recunoastere. Pentru ca n-ar servi la nimic o integrare ucigasa, care sa transforme Balcanii intr-un mic de Kaufland – aseptic si cu gust de pal melaminat.


Mihaela Onofrei
 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania