Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

"Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa detina in comun aceste lucruri. Comunicarea e un mod de a exista al comunitatii." John Dewey

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

 

  <  Back to index



Multiculturalismul
 



Ca ideologie a diversitatii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitatile de grup. C. W. Watson circumscrie multiculturalismul implicatiilor politice si filosofice presupuse de coexistenta modalitatilor variate de situare a omului īn lume si de modul īn care diferite entitati culturale lupta pentru recunoastere, atīt īn cadrul statului national cīt si īn sistemul global . Multiculturalismul pare sa raspunda necesitatilor unei lumi īn schimbare īn care exprimarea diverselor identitati capata forma unor raspunsuri īn fata provocarilor aduse atīt de catre statului national, cīt si de sfera transnationala si globala.


Astfel, procesul globalizarii ne pune īn fata unei continue resituari a raporturilor majoritate/minoritate, īn spatii culturale concrete si la nivel global, si ne īndeamna la o continua īntelegere, acceptare si afirmare a diversitatii. Discutīnd multiculturalismul ca ideologie a diversitatii, Bhikhu Parekh vorbeste de trei forme ale diversitatii culturale :
1) Diversitatea subculturala ce are īn vedere faptul ca membrii societatii participa la o cultura comuna, dar īn acelasi timp īmpartasesc o serie de credinte si practici particulare. Īn acest caz, identitatile culturale nu intra īn conflict cu cultura dominanta. Jocul tolerantei garantat de statul de drept este cel care asigura suficienta libertate grupurilor subculturale īn conservarea identitatii proprii īn forma unei constiinte secundare complementare identitatii dominante.
2) Diversitatea comunitara ce presupune existenta unor comunitati relativ organizate si constiente de sine ce promoveaza o serie de credinte si practici diferite. Diferentele marcheaza mai degraba o apartenenta decīt o revendicare de participare la īmpartirea puterii.
3) Diversitatea perspectivala care presupune ca o parte din membrii unei societatii critica valorile si principiile culturii dominante si īncearca sa o reconstruiasca potrivit altor valori. Aceste valori trebuie sa tina cont de prezenta īn viata publica a minoritatilor si de necesitatea lor de a se afirma ca entitati distincte īn sfera puterii politice. Īn acelasi timp, se are īn vedere crearea unui cadru īn care culturile minoritare participa la o reconstructie continua a principiilor modelatoare ale sferei valorilor.


Multiculturalismul apare ca „un discurs tipic pentru o modernitate tīrzie care īsi asuma experienta sociala a diversitatii si diferentei” . Gīndirea postmoderna a pus īn evidenta relatiile de putere care se afla īn spatele revendicarilor privind identitatea culturala. Īn numele dreptului de exercitare a puterii se ajunge, īn aparenta, la o īmpingere īn plan secund a drepturilor individului, īn favoarea impunerii īn sfera publica a drepturilor de grup. Este vorba īnsa de o noua percepere a individului. Nu individul este elementul cheie care da identitatea de grup, ci apartenenta la grup creeaza cadrul general de regasire a identitatii personale. Īn acest fel se ajunge inevitabil la o politizare a identitatii si a culturii. Procesul este īnsotit de o recunoastere a pluralismului valorilor, a diferentelor si acceptarea punctuala si temporara a unor discriminari pozitive menite sa corecteze inegalitatile si sa asigure promovarea unor politici speciale pentru identitatile alternative .

Multiculturalism si autonomie


Obtinerea autonomiei este un principiu invocat de minoritati drept element constitutiv al conservarii identitatii de grup. Autonomia culturala presupune un efort de conservare a traditiilor unei comunitati. Pe baza acestora se īncearca sa se creeze un ritm al vietii comunitare care sa functioneze dupa regulile traditiei, potrivit sistemului de valori rezultat din dezvoltarea istorica a comunitatii si din experienta īntīlnirii traditiei cu celelalte traditii si cu efortul general de modernizare a societatii. Autonomia culturala este acceptata si īncurajata de multiculturalism doar ca un factor de conservare a identitatii, ca o modalitate de crestere a puterii unei comunitati care se afla īntr-un raport de discriminare si de dezavantaj accentuat de imposibilitatea de a accede la putere. Este vorba īndeosebi de puterea politica īn masura sa promoveze politici culturale īn care bunurile comunitare sa se regaseasca drept bunuri culturale ale minoritatii īntr-un spatiu cultural comun al unei societati īn care principiul recunoasterii demnitatii celuilalt functioneaza ca o regula a simtului comun.


Autonomia culturala nu trebuie confundata cu autonomia administrativa pe criterii etnice. Ea presupune mai degraba consolidarea unor minoritati sub forma unor „comunitati imaginate” care se regasesc sub o identitate comuna, construita pe baza unor elemente ale unei traditii comune si pe baza politicilor culturale pe care le promoveaza guvernarea moderna. Principiul autoguvernarii pe care īl revendica promotorii autonomiei culturale are īn vedere, de fapt, afirmarea principiului subsidiaritatii. Comunitatea poate sa decida īn problemele proprii pīna la limita la care regulile statului de drept si interesul general nu sīnt īncalcate.


Daca īn ce priveste regulile statului de drept putem sa recurgem la un cadru legislativ care reglementeaza raporturile īntre autonomia comunitara si responsabilitatea īn fata īntregii societati, īn privinta raporturilor īntre interesul general si interesul de grup intervine un cadru mai larg de ambiguitati. Acesta poate fi clarificat doar prin invocarea drepturilor omului, care īnsa nu mai au īn vedere grupurile sau „comunitatile imaginate”, ci indivizii ca fiinte umane concret identificabile.


S-a constatat ca grupurile care cer o crestere a libertatii decizionale si de control social, īn numele autonomiei structurata pe motivatii identitare, ajung adesea sa īngradeasca libertatile membrilor propriului grup, sa le ceara sa aiba optiuni uniforme, modalitati de actiune conforme cu cele ale grupului, sa-si modeleze propria lor libertate de credinta si de constiinta potrivit exigentelor grupului. Īn unele cazuri se ajunge la o īncalcare a libertatilor si a dreptului la diferenta a membrilor grupului, desi acesta lupta tocmai pentru afirmarea diferentei si pentru largirea libertatilor. De aceea trebuie gasite mecanismele care sa faca posibila afirmarea autonomiei comunitare īn strīnsa corelatie cu dreptul recunoscut al autonomiei individului.

Multiculturalism si canon cultural


Una din criticile majore la adresa multiculturalismului vizeaza domeniul educatiei. Principala acuza este legata de faptul ca multiculturalismul opteaza pentru introducerea īn canonul academic occidental a unor teme, domenii si cursuri care sīnt considerate ca fiind marginale si nereprezentative din punct de vedere al canonului educatiei occidentale.


Richard Rorty arata ca multiculturalismul īncepe ca o īncercare de a convinge barbatul alb occidental asupra faptului ca trebuie sa manifeste toleranta si sa accepte clasele marginale sau pe cei pe care, datorita stereotipiilor sale, īi considera a fi cetateni de rangul al doilea. Astfel, multiculturalismul īncearca, pe de o parte, sa aduca o schimbare de mentalitate īn rīndul populatiei dominante, iar pe de alta parte sa aduca īn planul echilibrului si egalitatii publice unele clase discriminate precum persoanele de culoare, oamenii saraci, imigrantii recenti, femeile etc. Acestia din urma trebuiau adusi la nivelul unei constiinte a identitatii de grup care sa le permita depasirea imaginii negative pe care o proiecta asupra lor grupul cultural dominant. Un pas important l-a constituit introducerea īn colegiile si universitatile americane a unor cursuri menite sa promoveze studiile afro-americane, studiile hispanice, studiile de gen etc. Rorty considera ca, pe de o parte, introducerea acestor cursuri a creat un climat de īncredere si s-a ajuns chiar la eliminarea starilor conflictuale īn raport cu grupurile vizate de aceste studii. Pe de alta parte, īnsa, s-a cazut īn extrema de a impune aceste cursuri ca obligatorii pentru studentii de nivel licenta cu scopul de a-i sensibiliza fata de diferentele culturale. Obligativitatea de a urma aceste cursuri a condus la o reactie negativa si la o continua īncercare a studentilor de a discredita aceste cursuri. Īn loc sa duca la o constientizare a raporturilor de putere pe care le instituie sistemul inegalitatilor sociale, noua perspectiva curriculara a atras critici virulente īndeosebi dinspre gruparile de dreapta ale scenei politice si religioase americane. Intelectualii si politicieni de dreapta exercita o presiune crescīnda asupra claselor de mijloc, dar si asupra rasistilor, homofobilor, sexistilor etc. pentru a-i convinge ca mediile academice se afla sub teroarea politiei corectitudinii politice. Desi īntelege ca multiculturalismul e preocupat mai degraba de problema identitatii decīt de problemele cu care indivizii se confrunta, Rorty considera ca discursul multicultural trebuie mutat dinspre cultivarea diferentelor culturale īnspre discutiile privind inegalitatile īn īmpartirea sferelor de putere. Multiculturalismul ar trebui, dupa Rorty, sa vizeze mai degraba domeniul resurselor si al dobīndirii bunastarii decīt sa īi educe pe tineri īn ideea ca fac parte din identitati culturale separate. Starea de discriminare īn care sīnt tinute clasele marginale este īn viziunea filosofului american cauzata de factori economici. Disparitia discrepantelor economice poate sa duca la disparitia discriminarilor. Rorty crede ca insistenta pe aspectele culturale poate sa duca la dezvoltarea unor resentimente fata de cultura dominanta si la perceperea acesteia ca un factor opresiv violent.


Dincolo de factorii economici, care sīnt fundamentali īn explicarea relatiilor sociale pentru un gīnditor de stīnga cum este Rorty, nu putem face abstractie de faptul ca marcarea diferentelor culturale nu este o simpla optiune idealista a grupurilor minoritare. Liderii grupurilor minoritare care reclama dreptul la diferenta au constiinta ca dezvoltarea unor identitati bine conturate este o sursa de putere, de afirmare īn sfera publica si de promovare a intereselor de grup si a celor individuale. Dincolo de retorica necesitatii recunoasterii reciproce, a valorilor īn jurul carora se structureaza identitatea comunitatii, cresterea autonomiei grupurilor minoritare atrage dupa sine o mai mare libertate īn jocul politic, o mai buna negociere a atragerii de resurse si un grad mai mare de satisfacere a intereselor.


Prin prisma acestei accederi la putere si la resurse trebuie privita multiculturalitatea ca o realitate si ca o valoare incontestabila atīt īn spatii culturale formate īn tari cu un mare aport de imigranti, cum īntīlnim īn cīteva cazuri īn spatiul occidental, cīt si īn spatii culturale cu o īndelunga traditie istorica si cu o structura ce presupune convietuirea īntre o cultura majoritara si mai multe minoritati istorice, cum este cazul romānesc si īndeosebi cel transilvan. Īntr-un asemenea spatiu, canonul cultural a cunoscut rasturnari de ierarhii conditionate istoric. O data cu crearea statului national unitar romān se fac progresiv pasi spre un echilibru (nu lipsit de alunecari si de devieri ideologice) īntre afirmarea identitatii majoritatii si necesitatea dezvoltarii entitatilor etnoculturale cu o īndelungata istorie si cu o contributie inestimabila la creatia si afirmarea diversitatii culturale īn acest spatiu geografic. Spatiul romānesc īn general si cel transilvan īn mod special stau sub semnul multiculturalitatii. Dincolo de ideologia multiculturalismului, multiculturalitatea ca fapt de existenta presupune o modalitate de constituire a canonului cultural dincolo de vocea majoritatii. Ea aduce īn mod firesc elementul diversitatii si necesitatea recunoasterii diferentei ca un pas esential al convietuirii.


Nu cred ca gresim īn vreun fel afirmīnd ca specificul multiculturalitatii transilvane are drept materializare Universitatea Babes-Bolyai din Cluj. Asa cum afirma Andrei Marga, artizanul reconstructiei multiculturale a acestei universitati, ea este “Universitatea cu cea mai dezvoltata organizare multiculturala, asigurīnd studii complete īn romāna, maghiara, germana, precum si specializari īn ebraica, alaturi de o gama larga de programe īn limbi moderne (engleza, franceza, italiana, spaniola, etc.)” . Organizata īn Departamente comune, Universitatea dezvolta o larga autonomie a liniilor de studiu īn limbile minoritatilor. Minoritatile se bucura de o reprezentare privilegiata īn toate structurile de conducere si cele decizionale ale universitatii, la toate nivelurile. Mai mult decīt atīt, este practicata o discriminare pozitiva menita sa asigure o cīt mai performanta si competitiva dezvoltare a īnvatamīntului īn limbile minoritatilor. Aceasta actiune afirmativa are inclusiv o importanta dimensiune financiara. Astfel, pentru scolarizarea unui student la linia de studii maghiara se aloca o finantare de 1,5/student, iar pentru linia germana 1,8/student. Cu alte cuvinte, daca pentru educatia unui student la linia de studiu īn limba romāna se aloca 1. 000. 000, pentru educatia unui student la linia de studiu īn limba maghiara se aloca 1. 500. 000, iar pentru educatia uni student la linia de studii īn limba germana se aloca 1. 800. 000 (cifrele de fata au doar valoare de exemplu explicativ). Aceste linii de studiu nu au īn vedere doar aspectul de predare īntr-o anumita limba ci si introducerea īn planul de pregatire a studentilor a unor cursuri referitoare la cultura si traditia minoritatilor nationale respective. Dincolo de pozitiile criticilor multiculturalismului, care nu sīnt putini īn cultura romāna, raspunsurile pe care le da mediul academic cerintelor concrete ale sferei publice romānesti, arata ca multiculturalismul nu este nici o categorie datata si fixata īntr-o preistorie a mediului academic american, nici un fenomen conjunctural care a ajuns la un declin ireversibil.


Desi este o universitate laica moderna, Universitatea Babes-Bloyai acorda o importanta deosebita valorizarii unei bogatii extraordinare a spatiului cultural transilvan: diversitatea confesionala si religioasa. Astfel, ea este “universitatea cu cele mai extinse programe de studii teologice (avīnd patru facultati de teologie: Teologie Ortodoxa, Greco-Catolica, Romano-Catolica, Reformata, reprezentīnd sapte biserici istorice ale Transilvaniei, precum si un renumit Institut de Studii Iudaice) care asigura posibilitati unice de investigare a bazelor civilizatiei iudeo-crestine.” Īn felul acesta, īntr-un spatiu cultural īn care convietuirea dintre majoritatea religioasa si minoritatile religioase si confesionale, dintre cultura dominanta si minoritatile culturale poate sa capete amprenta intolerantei, se promoveaza un model educational care, pe de o parte, ajuta minoritatile sa ajunga la o mai buna autocunoastere si o mai activa prezenta īn sfera publica, iar pe de alta parte, ajuta majoritatea sa perceapa īntr-un mod mai adecvat alteritatea si sa se defineasca pe sine ca limita si deschidere a identitatii celorlalti. Īn acelasi timp deschide spre o situare īn sfera puterii atīt pe principiile proportionalitatii si subsidiaritatii, cīt si pe cele concretizate īn politici speciale pentru minoritati.

Multiculturalism si/sau interculturalism


Disputa pentru impunerea īn cadrul cultural romānesc a unuia sau altuia dintre cei doi termeni pentru a desemna pledoaria pentru afirmarea diversitatii nu pare o simpla „cearta de cuvinte”. Pasiunile puse īn joc īn īmbratisarea unuia sau altuia dintre acesti termeni se atenueaza, īnsa, de īndata ce sesizam ca promotorii lor ajung la o finalitate comuna: cea a sublinierii necesitatii cultivarii diversitatii culturale si a convietuirii armonioase cu alteritatea.


Īn fapt, cei doi termeni se presupun reciproc īn asa mare masura īncīt fac referinta la o realitate comuna. Multiculturalismul porneste de la starea de fapt a multiculturalitatii si īncearca o reconstructie a spatiului cultural comun īn care identitatile minoritare sīnt privite ca parteneri egali īn procesul afirmarii importantei contributiei comune la o constructie axiologica ce sta sub semnul pluralismului. Afirmarea publica a minoritatilor, angajarea lor īn jocul politic presupune īnsa o adīncire a autonomiei identitare īn raport cu celelalte entitati minoritare si īn special īn raport cu cea a grupului majoritar. De aceea multiculuralismul presupune afirmarea unor identitati clar conturate. Pentru a evita caderea īn separatism, autonomizarea unui grup cultural poate merge pīna acolo unde se mentine constiinta apartenentei la un spatiu multicultural comun. Dincolo de aceasta se poate ajunge, asa cum a semnalat Rorty, la fenomenul perceperii culturii majoritare ca una dominatoare si incompatibila cu participarea la constructia unui spatiu multicultural comun. Atunci cīnd discutam multiculturalitatea ca fapt de existenta avem īn vedere īndeosebi necesitatea afirmarii unor identitati clare, cu un profil propriu accentuat si capabile sa intre īn dialog cu alte identitati. Īn felul acesta autonomizarea identitara nu are alt scop decīt cel de a crea un spatiu al interdependentelor, al actiunii interculturale.


Interculturalismul porneste de la necesitatea interculturalitatii. Procesul convietuirii dovedeste ca interculturalitatea presupune afirmarea diversitatii si straduinta pentru a crea un spatiu al dialogului si al respectului pentru diversitate. De pe aceasta pozitie, multiculturalismul este criticat ca fiind o ideologie ce duce la separatism, la autonomizare, la īnchiderea īn sine si la exclusivism. Semnalarea acestui pericol este binevenita . Īnsa cīmpul interdependentelor presupune entitati bine conturate care sa nu se topeasca īntr-o tesatura abstracta, ambigua, a interrelationarii. Accentuarea interdependentelor poate sa duca la omogenizare si la nasterea de conflicte īn numele diversitatii. Comunitatile trebuie sa-si creeze „propriile lor matrici de reproducere culturala” . De aceea, interculturalitatea si multiculturalitatea trebuie concepute ca realitati interdependente, ca fetele aceleiasi monezi care asigura jocul schimbului īn cadrul pluralismului cultural.




Bibliografie


• C. W. Watson, Multiculturalism, Open University Press, Buckingham, Philadelphia, 2000,
• Bhikhu Parekh, Religion and Public Life, īn Tariq Modood (ed.), Church, State and Religious Minorities, Policy Studies Institute, 1997..
• Margit Feischmidt, Multiculturalismul, īn Altera, nr. 12/1999, p. 5.
• Richard Rorty, Demonizing the Academy, īn Robert Emmet Long (ed.), Multiculturalism, The H. W. Wilson Company, New York, 1997
• Andrei Marga, Manifest pentru o universitate performanta si competitiva, adoptat de Senatul Universitatii Babes-Bolyai īn reuniunea solemna din 29 noiembrie 2004 consacrata aniversarii a 85 de ani de la īntemeierea Universitatii Romānesti din Cluj.
• Monica Spiridon, Splendoarea si mizeriile unui concept: multiculturalismul, īn Altera, nr. 12/1999
• Adrian Marino, Multiculturalitatea, lumini si umbre, Altera, nr. 13/200,
• George Schopflin, Pe cai diferite spre multiculturalitate, īn Lucian Nastasa si Levente Salat (ed.), Relatiile interetnice īn Romānia post-comunista, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala, Cluj-Napoca, 2000, p. 130.
 

 

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania