Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Proiect: "Ora de chimie online" - Obiectiv: Descrierea unei ore de chimie online - Locul actiunii: Undeva pe web. - Informatiile publicate sunt gratuite pentru toti cei care sunt dornici sa invete sau sa-si consolideze cunostiintele de chimie. De asemenea, pe baza informatiilor prezentate aici, se pot crea referate si lucrari didactice, utile elevilor.

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

 

 

Inapoi la cuprins

Ce  vârstă  are  un  element  chimic ?

                   Vârsta unui element?

                   Plumbul, de exemplu, provenit din transformarea radioactivă a uraniului are o vârstă de peste 4,6 miliarde de ani; faptul că cele mai mari durate de înjumătățire ale elementelor radioactive cunoscute sunt de ordinul miliardelor de ani situează vârsta acestora între 6 și 9,8 miliarde de ani. Așadar, se poate preciza și vârsta unui element...

                   Ce înseamnă această vârstă?

                   Pentru un om, vârsta indică intervalul de timp scurs între data nașterii și momentul actual. Înainte de a se naște, omul respectiv... nu exista. Nici că se poate mai logic. Și în cazul plumbului „născut” prin dezintegrarea radioactivă naturală a uraniului – aceasta nu exista ca atare înainte de ultima dintre transformările ce conduc de la uraniu la plumb.

                   Numai că „vârsta unui atom de plumb oarecare nu reprezintă, nu poate reprezenta vârsta în ansamblu a tuturor cantităților din acest element, aflate în univers. Generalizând, am obține o imagine deformată a adevărului, ar însemna să admitem chiar un „început” și deci și un „sfârșit” al universului, început și sfârșit care formează tema de predilecție a cărților religioase.

                   În univers au loc continue prefaceri în decursul cărora materia ia forme dintre cele mai diferite – dintre care pe unele, ca materia sau substanța obișnuită, le cunoaștem; de altele, ca antisubstanța, abia începem să ne preocupăm, iar despre altele, ca diferite stări condensate sau difuze, încă nu avem suficiente informații.

                   A vorbi despre vârsta unor elemente constitutive ale materiei aflate într-o anumită stare, ori chiar despre vârsta unei asemenea stări a materiei, înseamnă a limita o anumită perioadă cosmică în care elementul respectiv se află sub același aspect calitativ și nimic mai mult.

                   Revenind la un element oarecare, de pildă la uraniu, dacă o parte din întreaga cantitate de uraniu aflată în univers se dezintegrează trecând în energie, iar aceasta la rândul ei, urmând căi de transformare încă necunoscute, se retransformă în elemente chimice grele, respectiv din nou în uraniu, pentru a reintra apoi din nou într-un proces de dezintegrare – „vârsta” acelui uraniu va însemna intervalul de timp scurs între formarea lui și noua lui dezintegrare. A considera apariția uraniului, din exemplul dat, drept începutul lui absolut și dezintegrarea lui drept un final definitiv este o utopie. De altfel, de pe acum oamenii de știință au preconizat condițiile probabile în care elementele radioactive apar în mod continuu în univers, ca urmare a unor uriașe explozii, cele de pe urma cărora se formează așa-numitele supernove, stele de tip cu totul special, caracterizate printr-o imensă luminozitate de scurtă durată, apărută brusc și apoi destul de repede pierdută.

                   Înseși faptele resping absurdele idei difuzate în special de acei oameni de știință cu concepții idealiste, care sau străduit și încă se mai străduiesc să caute și să găsească un scop final în tendințele generale manifestate într-un anumit moment pe scara naturii. „Vârsta”, încetând să reprezinte un semnalment propriu pentru materie în general sau pentru elementele din care ea este formată, devine un indiciu foarte important pentru înțelegerea lanțului de fenomene care alcătuiesc ciclul, în care existența ca atare a unui nucleu de element chimic sau a unui element chimic intră ca o verigă. Aceasta cu atât mai mult, cu cât există nu numai elemente chimice cu o durată scurtă d viață, dar până și stele, asociații de stele și chiar și galaxii, cu „vârste” de ordinul milioanelor și chiar sutelor de mii de ani, cu mult mai „tinere” decât un atom de plumb.

                   De altfel, însuși compoziția chimică neuniformă a universului arată că există un proces evolutiv în corpurile cerești. Un proces pe care oamenii de știință moderni l-au surprins atunci când au ajuns la concluzia că principala parte a stelelor evoluează de la clasele spectrale O și B spre clasele K și M, procesul fiind însoțit de o scădere a masei și strălucirii lor.

                   Faptul că stelele evoluează este astăzi bine stabilit. Despre felul în care însă are loc evoluția lor, ideile, teoriile și ipotezele sunt puține.

                   În linii mari, ele pot să fie grupate totuși în două mari categorii.

                   Pentru unii oameni de știință, lucrurile „se desfășoară la echilibru”, la un „echilibru” realizat ca urmare a unui proces pornit de la o creație inițială. Pentru alții, lucrurile se află într-o evoluție continuă, într-o stare de neechilibru care cere o permanentă transformare și implică o continuă formare, ca și o continuă desfacere.

                   Partizanii teoriilor echilibrului sunt reprezentanți ai concepțiilor idealiste din științele naturii. Bazându-se pe faptul că atât corpurile cerești, cât și atomii elementelor grele nu au o vârstă mai mare decât câteva miliarde de ani, ei au ajuns să limiteze la acest timp până și vârsta universului. După acești oameni de știință, la formarea universului sau a elementelor lui constitutive se pornește în fiecare caz de la ceva, provenit din nimic – o lucrare a unui arhitect divin mai mult sau mai puțin mărturisit.

                   Adevărata evoluție a universului nu este aceasta. Ea ține de acea arhitectură fără arhitect pe care, de fapt, o întâlnim la tot pasul, în fiecare proces bine studiat din univers.

                   Oare un fenomen ca formarea complicatelor sisteme stelare și planetare, în care intervine probabilitatea interacțiunilor corpurilor cerești, nu este – la o altă scară, bineînțeles – comparabil cu fenomenul formării cristalelor minerale, uneori atât de complexe, fenomen amorsat la întâmplare de o simplă ciocnire a moleculelor.

                   Studiind condițiile existente în sistemul solar, unii oameni de știință au emis ideea că acesta s-a format dintr-un nor de gaze și pulberi care înconjurau cândva Soarele. Din ciocnirile și contopirile corpusculilor alcătuitori ai acestui nor – s-au ivit nuclee de condensare, care în cele din urmă au condus, în condiții foarte complicate – ce-i drept – la formarea planetelor. Sub acțiunea șocurilor oblice ale meteoriților căzuți pe planete, acestea încep apoi să se rotească în jurul unei axe, în același sens în care își fac și revoluția în jurul astrului care le atrage. Este teoria cosmogonică a lui O.I.Schmidt. În ce privește originea norului de pulberi și gaze, savantul sovietic consideră că el a fost captat de Soare în revoluția lui în jurul  centrului galaxiei...

                   Alți savanți, ca V.G. Fesenkov, susțin că norul a apărut fie împreună cu Soarele, fie ca o urmare a evoluției acestuia și contestă valabilitatea teoriei cosmogonice a lui O.I.Schmidt, bazați pe anumite particularități ale compoziției structurii planetelor.

                   Fesenkov, de pildă, crede că Soarele s-a format dintr-o stea mai masivă și fierbinte din care s-a degajat gazul care a furnizat materialul necesar nașterii planetelor...

                   Formarea unei stele, a Soarelui nostru, de pildă, nu reprezintă însă decât o fază dintr-un proces cu mult mai mare, mai grandios și mai complex al arhitecturii fără arhitect, desfășurate pe calea naturii și la care nu se poate rezuma, cu care nu se poate identifica, marele proces de evoluție continuă a galaxiei, a universului...

                   În marile sisteme solare, asemănătoare Galaxiei noastre, substanța este întâlnită mai ales sub două forme – ca gaz stelar condensat în globuri relativ dense și ca materie difuză – aflată în mediul interstelar, intrând în alcătuirea nebuloaselor gazoase.

                   Încă din anul 1931, savantul sovietic B.A.Voronțov-Veliaminov susținuse, cu cele mai serioase argumente, că materia difuză în galaxie se formează și în zilele noastre. Novele, stele fierbinți și alte stele expulzează gaze. În prezent, formarea materiei difuze din stele este unanim acceptată.

                   Ce se întâmplă însă cu stelele?

                   Conform concepțiilor moderne, stelele s-au format din gazul interstelar. În anul 1947 savantul sovietic V.A.Ambarțumian  a susținut pentru întâia oară ipoteza că și stelele ar continua să se formeze în galaxie, în grupuri, din corpuri necunoscute, ultradense.

                   De fapt, în galaxie pot să mai existe încă multe alte forme de materie, sau stări necunoscute ale materiei, și este cât se poate de plauzibil că în anumite condiții favorabile, stelele să ia naștere prin condensarea materiei difuze. De asemenea, s-a dovedit că este posibilă atât o condensare a gazului rarefiat în pulbere cosmică, cât și o transformare a corpusculilor din pulberi în gaze, ca rezultat al unor ciocniri.

                   Fără îndoială că vor mai trebui să treacă ani până la acumularea unui număr suficient de date, care să lămurească pe deplin procesul formării diverselor formații cosmice.

                   Ceea ce trebuie reținut este că, spre deosebire de ideile după care toate corpurile cerești s-ar fi format simultan, așa cum o spune textual Geneza din Biblie, sau de formarea substanțelor cerești din nimic, printr-o prelungire a actului de „creare” a lumii, idei false, pretins științifice, dar servind interese contrare științei, adevăratele concepții moderne asupra evoluției universului se bazează pe caracterul dialectic al dezvoltării naturii, stabilit prin observații și confirmat prin calcule și măsurători științifice.

                   Așadar, ce se întâmplă în univers?

                   În galaxii are loc o îndelungată circulație a materiei. Substanța difuză, prin condensare, trece în stele care o dată formate, aruncă în spațiu serioase cantități de gaze – fără a se consuma cu totul în cursul unui asemenea proces de transformare. Nebuloasele difuze formate din stele, la rândul lor se condensează din nou în stele, prin noi transformări, diferite de cele anterioare. În stele se petrec procese nucleare datorită cărora are loc o transformare a compoziției chimice a stelelor și, bineînțeles, a gazelor expulzate de ele, cât și a corpurilor stelare rămase după expulzarea gazelor. Toate acestea duc, în cadrul unui proces de evoluție fără sfârșit, la o continuă schimbare a structurii sistemelor de stele – în funcție de condițiile locale ale regiunii din univers în care se petrec.

                   Avem de-a face cu un circuit al materiei în univers.

                   În toate aceste schimbări însă, în veșnica evoluție a corpurilor cerești – în sâmburele tuturor transformărilor stă la loc de frunte mișcarea „nucleară” a materiei, a nucleelor elementelor intrate și ieșite din proces și mai apoi mișcarea chimică a acestor elemente, începută după ce, în noi condiții ale mediului înconjurător – după formarea învelișurilor electronice ale atomilor, începe și mișcarea chimică propriu-zisă. Formarea elementelor – obiect de studiu al cosmochimiei – este una dintre marile laturi ale vieții cosmice a universului.

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania