Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Aceasta prezentare generala se adreseaza persoanelor pasionate de studiul biologiei. Prezentarea a fost realizata in scop didactic, conform programei de invatamant, prezentand anatomia si fiziologia omului precum si alte teme de interes general.
 

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

 

Inapoi la cuprins

Dalmatienii

 

Este demonstrat prin documente scrise ca acesti "caini patati" sunt sositi, nu se stie bine de unde, pe coastele sudorientale ale Mediteranei. Alte exemplare aveu sa soseasca in secolele urmatoare, odata cu invazia popoarelor slave, iar in secolul al V-lea d.Ch. impreuna cu caravanele tiganilor emigrati din Orient. Oricum, trecutul indepartat al "cainilor patati", care inca nu se numeau Dalmatieni, este invaluit in legenda. Ii regasim mult mai real reprezentati in cateva lucrari ale pictorilor flamanzi din secolul al XVII-lea. Este vorba de caini cu un aspect robust, dar in mod inconfundabil Dalmatieni, de regula aparand in scene de vanatoare. Faptul ca acesti caini erau folositi la vanatoare este demonstrat documentar prin picturi si scrieri ale multor autori. Exista marturii ale prezentei lor in toate zonele Europei, chiar si in Italia secolului al XVI-lea, unde erau folositi la partidele de vanatoare, mai ales in regiunile din nord. In schimb, nu exista nici o urma a acestei rase in zona balcanica. De abia in 1930, in Dubrovnik, apar stiri despre o pereche de Dalmatieni pur sange importati din Anglia de un englez bogat. La sfarsit de secol XVIII, acest "caine patat", mereu confundat inainte cu alti caini de vanatoare tip Pointer, Copoi sau Harrier, poate fi identificat, in sfarsit, nominal. Naturalistul francez Buffon il numeste intr-o lucrare datand din 1772 "Bracul bengalez", fara sa explice de ce. Thomas Bewick, in "Istoria patrupedelor" (1791), il numeste "Dalmatian" pentru prima oara si ii dedica un lung paragraf insotit de o serie de desene ilustrative, fara sa motiveze aceasta denumire. Nu se stie - si probabil nu se va sti niciodata - de ce Dalmatianul se numeste asa. Dalmatianul, in mod cert, este o rasa originala, nu obtinuta de om, si asupra careia nu s-a intervenit intens, caracteristicile fizice si comportamentele ramanandu-i nealterate. Daca au existat imixtiuni (probabil de Pointer), acestea nu au fost realizate conform unui program de studiu. Prin munca de selectie initiala de englezi in 1900, rasa s-a ameliorat, conservand totusi substantial caracteristicile strabunilor sai indepartati: misteriosii "caini patati".

Profilul rasei
Deschis, sociabil, cordial. Cu aceste adjective este descris de catre standard caracterul Dalmatianului. Sa adaugam si altele: afectuos, vesel si mereu gata sa devina prietenul celui ce se poarta ca un prieten. Caracterul Dalmatianului trebuie sa fie echilibrat, chiar daca din prea multa afectivitate ajunge sa se manifeste exuberant. Dupa aceasta defulare, comportamentul sau trebuie sa fie linistit, mai ales daca extraordinara sa nevoie de afectivitate a fost rasplatita cu cateva mangaieri. Dar, atentie, Dalmatianul are in repertoriul sau un bagaj nebanuit de modalitati de exprimare care pot inmuia inimile celor slabi de inger. Stie cu "sa se suie" in capul unui stapan prea tandru, dar totodata simte si respecta un stapan mai ferm care stie sa se faca respectat. Dalmatianul arata respect dar niciodata supunere. Comenzile dure sunt executate, dar cainele nu renunta la privirea neicrezatoare si chiar putin sfidatoare. Astfel, unii Dalmatiani sunt in mod superficial clasati drept incapatanati sau, si mai rau, imposibil de dresat. Este necesar sa i se comande cu fermitate, dar sa fie inteles si respectat. Dalmatianul va urma cu bucurie ceea ce i se cere doar daca se simte la egalitate si nu umilit, pe pozitia unui sclav. Dalmatianul este foarte inteligent. O data gasit secretul inteligentei sale canine, orice stapan il poate modela. Se adapteaza la orice ritm de viata si traieste foarte bine intr-un apartament. Un Dalmatian care traieste ca membru de familie intr-un spatiu mic este mai fericit decat unul care duce o viata solitara intr-un parc imens. Este dotat cu o energie debordanta si, pentru binele sau fizic si psihic, trebuie sa-si epuizeze aceste resurse intr-un spatiu deschis. Este un insotitor perfect pentru cei care merg cu bicicleta, fac jogging sau calatoresc. Nu este niciodata apatic. Mereu atent, percepe cel mai mic zgomot si este un caine de paza vigilent. Se limiteaza la a da alarma printr-un latrat, deoarece nu este si nu trebuie sa fie agresiv si nici sa muste. Este bun, dar asta nu inseamna ca indura resemnat rautatile copiilor. Atunci cand creste impreuna cu ei este un tovaras perfect, deoarece nu reprezinta niciodata un pericol. Unele exemplare, mai ales femelele, pot fi timide. Timiditatea este de nedorit si este sanctionata prin standard. Un adult timid, in general, a fost un pui indraznet care a trecut printr-o experienta traumatizanta. Are o memorie foarte buna, uita greu intamplarile neplacute, dar cu multa rabdare si sensibilitate i se poate reda siguranta.

Standard FCI nr. 153
Aspect general: Dalmatianul este un caine caracterizat de blana si pete. Este puternic, musculos si activ. Linia sa armonioasa nu trebuie sa fie niciodata grosolana sau greoaie. Da dovada de o mare rezistenta si viteza.
Capul: Capul este suficient de lung, cu craniul plat si mai lat intre urechi.
Zona temporala este bine delimitata, iar stopul este bine marcat. Nu trebuie sa fie cutat. Botul este lung, puternic si nu trebuie sa fie ascutit. Buzele trebuie sa fie uscate si bine aderente la maxilar. La varietate cu pete negre, trufa trebuie sa fie numai de culoare neagra; la varietatea cu pete maro, este numai de culoare maro.
Dentitia: Este foarte puternica, cu inchiderea perfect "in forfeca", completa si uniforma.
Ochii: Brun moderat, distantati intre ei, rotunzi, vii si stalucitori, cu o expresie inteligenta. Trebuie sa fie de culoare inchisa la cainii cu pete negre si maro deschis pana la culoarea ambrei la cei cu pete maro. Marginile pleoapelor trebuie sa fie in intregime negre sau foarte inchise la culoare la cei patati cu negru si maro la cei patati cu maro.
Urechile: Prinse sus si de marime potrivita, mai largi la baza, se strang catre varf si au marginile rotunjite. Sunt purtate pe langa cap, au textura foarte fina si sunt bine pigmentate.
Gatul: Are lungimea potrivita, este bine arcuit, suplu si nu trebuie sa prezinte salba.
Corpul: Toracele este amplu si adanc. Coastele sunt bine curbate. Greabanul este bine definit. Linia spatelui este puternica si dreapta. Zona salelor are o musculatura puternica si este usor arcuita.
Coada: Ajunge pana la jarete, e bine prinsa, se ingusteaza treptat catre extremitatea sa si nu este niciodata grosolana. Nu trebuie sa fie prinsa nici prea sus, nici prea jos si nu trebuie sa fie purtata usor curbata in sus si niciodata rulata in forma de inel. E preferabil sa aiba cateva pete.
Membrele
Membrele anterioare: Linia spetei lejer oblica este uscata si musculoasa. Coatele, bine aderente la torace. Membrele anterioare sunt perfect drepte, puternice, cu o osatura solida. Articulatia carpiana trebuie sa fie elastica.
Membrele posterioare: Au musculatura bine dezvoltata si evidente. Genunchiul este bine arcuit. Jaretul este usor inclinat. Membrele posterioare, vazute din spate, trebuie sa fie paralele.
Labele: Rotunde si compacte, cu degetele bine arcuite "de pisica". Cuzinetii rotunzi, tari si elastici. Unghiile sunt negre sau albe la varietatea alb cu negru si maro sau albe la varietatea de culoare maro.
Miscare: Dalmatianul are o mare lejeritate in miscare. Modul sau de actiune este fluid, puternic, ritmmic, cu pasul lung. Vazute din spate, picioarele se misca dupa doua linii paralele, cele posterioare pe urma celor anterioare. Un pas scurt si omiscare oscilanta a labelor sunt incorecte.
Roba
Parul: Este scurt, tare si aderent, neted si lucios.
Culoare: Culoarea de fond este alb pur. Dalmatianul alb cu negru prezinta pete de un negru intens, cei alb cu maro au pete de culoare maro ca ficatul. Petele nu trebuie sa se suprapuna, dar trebuie sa fie rotunde, cu contur clar si bine distribuite. Diametrul lor este de 2-3 cm. Petele de pe cap, de pe coada si de pe extremitati sunt cele mai mici.
Talie si greutate: Echilibrul general al ansamblului este de maxima importanta. Inaltimea ideala la nivelul greabanului pentru masculi este de 56-61 cm si, pentru femele, 54-59 cm. Greutatea ideala pentru masculi circa 27 kg, pentru femele circa 24kg. Defecte: Orice discordanta fata de punctele descrise deja trebuie considerata un defect si trebuie evaluata gravitatea acesteia.
Defecte eliminatorii: Pete prea mari, pete concentrice. Exemplarele tricolore (pete negre si pete maro la acelasi caine). Pete de culoarea lamaiei (nuante de culoarea lamaiei sau a bronzului ale petelor). Alte defecte de pigmentatie. Ochii albastri. Iris heterocrom. Prognatism. Brevignatism. Comportament exagerat timid sau exagerat agresiv.
Nota: Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.

Tara in care este inregistrat: Slovenia
Inaltime: mascul 55 - 60 cm; femela 50 - 60 cm
Greutate: mascul 23 - 25 kg; femela 20 - 25 kg
Culoarea parului: fond alb curat cu pete clare si rotunde negre sau brun-cafenii (pana la 2 saptamani puii sunt complet albi)

Caracteristici:
Caine cu aspect spectaculos, elegant, activ si robust, bine proportionat, deschis si sociabil, niciodata timid sau neincrezator, nici fricos si nici agresiv.
Caine echilibrat, puternic, musculos, cu linii simetrice, robust, fara a fi greoi, cu capul destul de lung, craniul plat si mai lat intre urechi, botul lung si puternic, nasul bine dezvoltat, de culoarea petelor respective ale blanii - negru sau brun.
Simetric in structura, nu este nici greoi, nici grosolan, si, in calitatea de "caine de trasura", este rezistent si rapid.
Raportul dintre lungimea corpului si inaltimea la greaban este de 10:9; raportul dintre lungimea craniului si lungimea botului este de 1:1.
Miscarea este usoara si puternica, ritmica, cu pas lung si o buna propulsie la partea posterioara.
Picioarele anterioare sunt drepte, puternice, cu osatura solida. Cele posterioare, bine impachetate cu muschi.
Jaretul este lasat in jos, labele sunt rotunde si compacte, degetele viguros indoite, pernitele groase.
Vazute din spate, picioarele au o miscare paralela, membrele posterioare calcand pe urma celor anterioare.
Pasul scurt si miscarea dezordonata sunt incorecte.
Ochii rotunzi, de marime mijlocie, vii si stralucitori, au de asemenea culoarea petelor blanii.
Urechile, cu textur fina, atasate sus, de marime mijlocie, mai late la baza, subtiindu-se la varfuri, au marginile rotunjite si atarna pe langa cap.
Gatul este suplu, usor curbat, trupul viguros, piptul adanc, nu prea lat, spatele solid, salele puternice si musculoase, usor curbate, umerii oblici, cu musculatura buna.
Coada de lungime medie, mai puternica la baza, ascutindu-se intr-un varf fin, este purtata orizontal cu o usoara curbura in sus insa niciodata rulata pe spate.
Parul este scurt, neted, in, des, tare si lucios. Origine: Exista o mare disputa referitor la originea exacta a Dalmatienilor, dar toti istoricii sunt de accord cu faptul ca aceasta este o rasa foarte veche.
Multi istorici cred ca aceasta rasa a ajuns in Europa venind din Egipt, prin Orientul Apropiat si Turcia. A patruns mai intai in Grecia si apoi pe coasta Dalmata a Marii Adriatice, unde a fost crescuta si selectionata pana s-a format Dalmatianul de astazi.
Alti istorici cred insa ca, desi standardul acestei rase este iugoslav, rasa nu provine din Dalmatia, ci descinde din Bracul de Bengal, fiind un metis de Pointer Istrian si Bull-Terrier.
Se pare totusi ca prima varianta este corecta, aceasta teorie fiind sustinuta atat de faptul ca exista urme a rasei pe basoreliefuri din Egipt si pe fresce elene, cat si de unele documente din 1374 ce atesta existenta rasei in Dubrovnic inca din Evul Mediu. In acea vreme Dalmatianul era utilizat pentru aret.
Rasa s-a raspandit mult in anii 1800, Dalmatienii fiind utilizati de data aceasta ca si caini de atelaj deoarece ei au o afinitate pentru cai.
Erau deschizatorii de drum, dand la o parte alte animale si facand loc sa treca caruta trasa de cai. In jurul focului unde era intotdeauna multa agitatie si activitate, Dalmatienii ajutau sa linisteasca caii si sa stea de paza.
In trecut Dalmatienii au avut multe intrebuintari: mascota pentru pompieri, santinela in razboi, caine de circ, caine de vanatoare si caine de paza.
In urma prezentarii filmului de desene animate 101 Dalmatieni, celebrul Walt Disney a renascut interesul pentru acest caine, dandu-i locul ce i se cuvine.



Temperament:
Au fost crescuti si selectionati sa alerge langa carutele trase de cai, astfel ca ei sunt foar
te rezistenti si plini de energie.
Nu le place sa stea toata ziua fara sa aiba nimic de facut, pur si simplu se plictisesc.
Sunt foarte jucausi, veseli, loiali si chiar plini de umor.

Au in permanenta nevoie de o prezenta umana altfel intra in depresie, astfel ca Dalmatienii nu sunt adaptati pentru viata in curte.
Au o memorie excelenta si pot tine minte multi ani de zile orice rau care li s-a facut.

Le place sa se joace cu copiii, insa nu este foarte indicat sa ramana singuri cu acestia deoarece sunt prea zburdalnici.
Se adapteaza la viata in apartament dar raman in continuare foarte activi. Datorita blanii scurte, ei sunt frigurosi.
Sunt foarte curati - se spune chiar ca evita baltile cu noroi pentru a nu se murdari.

Se inteleg bine cu alte animale de casa desi pot fi destul de agresivi cu animale straine. Masculii de obicei nu accepta alti caini masculi in casa lor.
Sunt inteligenti dar si incapatanati astfel ca dresajul lor nu este foarte usor, dar, cu un dresaj corect ei pot deveni extrem de ascultatori.
Este necesara socializarea lor de mici pentru a evita sa devina agresivi.

Utilizare:
Cu aspectul lui nobil, cu blana splendida, unica, este un animal de lux, dar si foarte bun insotitor si un bun paznic al casei. In America este folosit ca un excelent caine de politie.

Boli specifice pentru Dalmatian:
- 10-12% au probleme grave de auz
- pietre la rinichi si alergiile pielii (in special la materiale sintetice din covoare)
- blocaj renal
- obezitate
- alopecia


Documentatie elaborata de Tavy

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania