Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

La Scoala Online, nu am dorit sa lasam deoparte arta. Va propunem o galerie de arta moderna. Arta contemporana este puternic influentata de elemente non-conformiste si se bucura din plin de libertatea de exprimare.

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

 

<Inapoi la Cuprins

 

 

Frumosul divin si Iubirea pura

O cercetare estetica asupra picturii lui Leonardo da Vinci  

 


Téophile Gautier īsi īncepe studiul despre Leonardo da Vinci1 īntr-un mod pe cīt de neasteptat pe atīt de natural si de bine īntemeiat: "Grecii au atins frumosul īn toate domeniile, iar colina sacra a Acropolei, īmpodobita cu temple si sculpturi, a ramas īn picioare ca īnsusi altarul geniului uman, inconjurat de singuratate si ruine [...], dar ignorat oarecum si continuīnd īn desert a fi īnvatatura"2. Nimic mai adevarat, daca ne gīndim ca secole īntregi Frumosul a asteptat Renasterea, iar Renasterea a venit cu Leonardo da Vinci. "Uomo universale", Leonardo poseda ceea ce Töppfer numeste "al saselea simt", "bosa", iar Boileau - "influenta secreta", acea stare nativa si continua a spiritului ce predispune la cunoastere si care, īn forma ei pura, se īntrupeaza la o mie de ani.

Da Vinci era īntr-adevar īnsetat de cunoastere, iar cunoasterea, dupa cum el īnsusi spune, naste iubire: "L'amour naīt de la connaissance: plus nous connaissons vivement, plus nous aimons."3 Vom īncerca, plecīnd de aici, sa demonstram ca pictorul Leonardo da Vinci nu a trait, ci a iubit. si numim iubire acea stare pe care o da contemplarea Frumosului absolut, a Frumosului platonician; acel fior al divinului cu care se umple Fiinta contemplīndu-se pe sine, purtata fiind de ceea ce Liiceanu va numi cel-care-pune-īn-miscare-transpunīnd4. si numim iubire aceasta stare care, amplificata de mii de ori prin procesul creatiei, īsi gaseste fiintarea īn Leonardo da Vinci.

Gasim astfel creatia, pictura, īntr-o dubla ipostaza, o evolutie atemporala īntre mijloc si scop, devenind, īntr-un continuu ce depaseste orice dimensiune, īnspre acea "influenta secreta" a realitatii asupra spiritului.

Ca mijloc, pictura e, pe de o parte, creatoare de frumos sensibil: "Pictura e oglinda lumii", īnsa oglindirea de care vorbeste da Vinci e mai presus de mimesis, mai presus de imitarea ideilor pure, pentru ca oglinda-metafora participa activ la reflectare: "Dibacia pictorului trebuie sa fie asemenea oglinzii, care se schimba mereu dupa lucrurile care-i stau īn fata si se umple de tot atītea asemanari cīte lucruri īi sīnt puse dinainte"5. Pe de alta parte, din planul sensibilului, pictura e cea care deschide porti spre transcendental: "Pictura e o subtila speculatie filosofica", e "cosa mentale", "cea mai mare lucrare a mintii si artificiu, care constrīnge spiritul pictorului sa se transpuna īn propriul spirit al naturii si sa se faca interpret īntre aceasta natura si arta, studiind īmpreuna cu ea din ce cauza ne apar obiectele si dupa ce legi"6.

Mai presus īnsa de toate acestea e acea cunoastere intuitiva, supradiscursiva, pe care pictura o cere īn mod apodictic. Ea devine astfel "ultim scop al stradaniilor unui spirit universal"7, devine divina.

E lesne de observat ca īn devenirea continua de stari, cunoasterea trece, cu necesitate, prin cele trei ipostaze despre care vorbeste si Platon: cunoasterea sensibila, cunoasterea discursiva si cunoastere intuitiva, la fel cum Frumosul evolueaza vertical, de la planul superfcial-senzorial la planul central al obiectului, la esenta sa pura, pe axa absolutului, astfel īncīt creatia, ca si contemplarea ulterioara, sa fie totale, complete, perfecte. Cum am mai subliniat, evolutia nu trebuie īnteleasa temporal: toate starile coexista ca potente, ca posibilitati, se īntrepatrund si se suprapun si singur actul, legat inevitabil de curgerea timpului, penduleaza, aparent aleatoriu, īntre aceste stari, da impresia de ierarhizare.

Coborīnd īn concret, vom īncerca o argumentare a acestei aparente ierarhizari studiind linia ca element constitutiv fundamental al createi plastice si urmarindu-i devenirea sub toate cele trei aspecte. Ne vine īn ajutor īn acest scop studiul lui Ion Frunzetti despre Leonardo da Vinci8, studiu ce trateaza linia īn functia sa pura, aceea de "a delimita, de a despica mediile fizice unul de altul: solidul de atmosfera, masele de ambianta lor, imaginea proprui-zisa de mediul īn care apare"9. Distingem astfel trei tipuri de linii: linia-trup, linia-suflet si linia-spirit. Prima e o linie ferma, de o precizie geometrica, foarte atenta la limite si proportii, individualizīnd obiectul nu ca obiect īn sine, ci ca arhetip, raspunzīnd mai degraba unei nevoi rationale, ca aceea de a clasifica. Obiectul ramīne identic cu sine prin īnsasi apartenenta sa la ideea generala si nu are alta posibilitate decīt aceea de a ramīne tintuit īntre limitele sale. Este ceea ce s-a numit stil linear. Cea de-a doua, pe care am numit-o linia-suflet, īsi īndreapta atentia spre obiectul īn sine si posibilitatile sale, delimitīnd planurile si suprafetele figurii careia īi confera astfel libertatea miscarii, surprinzīnd realitatea schimbarii, labilitatea realului. Este viziunea stilului plastic.

Abia odata cu ceea ce am numit linia-spirit, stilul devine cu adevarat pictural. Linia nu mai separa, ci uneste, dintr-o nevoie de continuitate si armonie, obiect si mediu, īntr-o muzicalitate ce elibereaza spiritul de adversitati si antinomii. Linia-spirit se muleaza pe limita īntre solid si atmosfera, estompīnd-o si negīndu-se astfel pe sine, pentru a se regasi ca principiu dinamizator, eliminīnd orice dimensiune concreta si lasīnd spatiu vietii sa pulseze īntre obiect si mediu, suplinind astfel "ritmul viu al complexitatii viziunii realizate īn toate elementele sale"10. Ca act, linia-spirit ia numele de sfumato, fiind īnsasi transformarea, reciproca si continua, a consistentei materiei īn senzatie halucinatorie, un proces atīt de natural, desfasurīndu-se īntr-atīt de departe de timp, īncīt devine o stare, o fuziune atemporala blocata īntr-o miscare ai carei parametri depasesc cu mult orice dimensiune a realitatii umane. Urmarea fireasca, īn plan sensibil, a acestei transformari este departarea planurilor, dīnd nastere perspectivei, geometrica metafora a vietii (ce nu-si poate gasi locul decīt īntr-un spatiu cu cel putin trei dimensiuni).

S-ar putea crede ca savantul a dat la o parte pictorul de la pīnza sa si si-a etalat, printre contururile nedefinite, reprezentarea arida a calculului geometric. "Este ceea ce credem ca Leonardo a realizat īn opera sa", spune Zamfir Dumitrescu11, "sa ascunda sub mantia exterioara a formei artistice, culoare, valoare, volum, etc., o ordine geometrica avīnd valoare de principiu ordonator. Altfel spus, sa disimuleze austeritatea gīndului rational si a calculului precis si arid īntr-o complexa forma structural-geometrica si plastica, īn care sentimentele se completeaza prin trama geometrica, iar traseul geometric devine emotie plastica". Nimic mai fals! Artistul e acela care descopera un nou tip de metafora, artistul redescopera geometria ca metafora a vietii, redescopera profunzimea ca dimensiune absolut necesara a existentei comunicarii. Savantul este al stilului linear; savantul este acela care asterne pe hīrtie studii pur figurative, avīnd ca scop pura cunoastere. Īndata ce linia se īntoarce asupra ei īnsasi, īndata ce figura capata libertatea gestului, a miscarii, savantul se retrage. Eliberata de rigoarea geometriei, linia se īnalta spre subtilitatea semnificatiei.

Aceasta e o faza, cea mai īnalta, īn opera lui Leonardo da Vinci: artistul se povesteste pe sine prin cea mai pura manifestare a experientei sale spirituale: "Īn faza semnificatoare a picturii sale, acolo unde Leonardo īi acorda īntreaga valoare de marturisire, expresia se tese din abia distincte tranzitii, iar īntelesurile se isca din tacere"12.

Si ce expresie mai buna pentru viata spirituala a lui Leonardo, decīt chipul Sfīntului Ioan Botezatorul? Printr-o abia-perceputa miscare, el se desprinde īncet dintr-un fundal de umbre adīnci, lasīnd sa se citeasca, pe figura evident efeminata de acel zīmbet misterios, atīt de frecvent īntīlnit la personajele sale, posesiunea cunoasterii supreme, a unui adevar misterios ce va ramīne pecetluit īn acel gest ce se īnalta catre cer. Caci daca trupul lui Leonardo are acel chip pe care-l cunoastem din schita pastrata īn Biblioteca Regala din Torino, acea īnfatisare de apostol crestin, de patriarh biblic, spiritul sau are chipul pe care mīna sa stīnga l-a dat sfīntului Ioan. "Tot ce tace pentru noi figura de sfinx resemnat a batrīnului Leonardo, marturiseste cu sarcasmul unei superioritati īngeresti figura Sfīntului Ioan Botezatorul"13. si resemnare nu e cuvīntul cel mai potrivit. Tacerea lui Leonardo vine din īntelegere si cunoastere, e īntelepciunea artistului care a trait experienta zadarniciei.

De aici se naste acel aer enigmatic al personajelor sale: Gioconda, Sfīnta Ana, Fecioara cu stīncile, Bacchus si Christos din Cina cea de taina inspira acea superioritate izvorīta din eliberarea de catusele destinului prin acceptarea lui, de buna voie si constienta. Chipurile lor par "a veni din sfere īnalte sa se priveasca īntr-o oglinda de otel īntunecat unde imaginea le-a ramas īntiparita pe vecie, printr-un secret asemanator aceluia al dagherotipului. Au mai fost vazute cīndva, dar nu pe lumea asta; īntr-o existenta anterioara poate, de care te fac sa-ti aduci tulbure aminte"14. Fiecare gest al lor e īnsufletit de mii de aripi ce-l īnalta, lasīndu-l īnsa suspendat īntre cer si pamīnt, īnvaluit īntr-o forta miraculoasa ce umanizeaza, fara a le īmpovara īnsa de inevitabila atractie catre pamīnt, ci urmarind mai degraba linia fina a unei muzicalitati halucinante izvorīte din lumina difuza emanata de fiece miscare. Toate acestea situeaza personajele lui da Vinci atīt de adīnc īn uman, īncīt am fi tentati sa le consideram ca fiind cu mult īn afara sa. si asta pentru ca ele au reusit iesirea din conditia omeneasca prin īntelegerea imposibilitatii de a iesi din ea; au cucerit sensul lumii prin renuntarea la cucerire. Ele sunt expresia acelui Leonardo care, cufundat īn meditatii, "deseneaza pe o foaie cīteva patrate, fiecare dintre acestea reprezentīnd pentru el simbolul unei mari nazuinte sau īncercarea īndrazneata, le deseneaza mai īntīi īn picioare si pe urma īmpingīndu-se unele īn altele, ca piesele unui joc rasturnate de o mīna de copil: <<Ele se alunga unele pe altele>>, scrie el dedesubt. Apoi adauga: << Aceste patrate simbolizeaza viata si orice cautare omeneasca>>"15. Ca si el, personajele lui au trecut prin Ghetsimani. "Toate au spus: "Faca-se voia ta!" devenind, prin depasirea lor, libere de ele īnsele"16.

Aceasta expresivitae aparte a fost adesea gresit īnteleasa. Era de ajuns un chip ca cel al Sfīntului Ioan Botezatorul pentru a justifica blile unora ca Leonardo da Vinci s-ar īnchina unei religii aparte, unei filosofii oculte ce-avea prea putine lucruri comune cu credinta generala. E adevat ca odata cu Leonardo pictura īnceteaza a mai fi o oglinda a divinitatii si īncearca, din ce īn ce mai mult, sa oglindeasca lumea, dar lumea ca expresie a unui Dumnezeu interior, manifestat īn cunoastere si iubire. Artistul spune: "Où chercher Dieu sinon dans sa créature, qui est l'homme, et quelle meilleur faēon de prier que celle de s'efforcer, par le dessin, de traduire l'immage de Dieu?17". Omul devine acum imagine a lui Dumnezeu nu din necesitatea de a da o reprezentare divinitatii, ci prin ceea ce el īnsusi poseda ca om. Chipurile personajelor lui da Vinci, īnsufletite de antinomii, au, dincolo de corectitudinea ireprosabila a capetelor grecesti, dincolo de seninatatea frumusetii antice, o finete si o eleganta ce depasesc orice canoane ale frumusetii omenesti. Ele au "o blīndete aparte, ce vine mai curīnd dintr-o superioritate indulgenta decīt dintr-o slabiciune sufleteasca, ai impresia ca spirite dintr-o alta plamada decīt a noastra ne privesc ca prin gaurile unei masti prin ochii acestia cerniti de umbre, cu aer de duioasa mila, nu lipsita de oarecare malitie."18 Leonardo zugraveste omul ca manifestare a frumosului, iar frumosul e o manifestare a lui Dumnezeu. E vorba de oglindirea care se īnalta spre cauza lucrurilor pentru a se īntoarce ca raza a cunoasterii, e linia ferma despartind pe om de tot ce-l īnconjoara, linie ce se īntoarce catre sine pentru a se estompa īn final īn lumina difuza a celui mai pur zīmbet.

De aceea, nici Iisus, nici Maria, nici Apostolii nu sunt acele reprezentari cu īnfatisare omeneasca, dar dezumanizata, ale unor abstractiuni nereprezentabile ce participa la o actiune situata īntr-un continuum atemporal - precum īn picturile medievale - ci oameni care traiesc si sufera, īnchisi īn limitele unui timp a carui scurgere le masoara asteptarea. si ce e mai divin decīt expresivitatea chipurilor lor furate de pe strazile din Milano? si ce nevoie ar mai avea de aura de lumina Sfīntul Ioan, faptura aproape transparenta a carui esenta se pierde īntr-un amestec de femeie si īnger? si ce alta reprezentare a lui Christos e mai aproape de divin decīt acest chip stralucind de blīndete si de pacea depasirii umanului prin īnsasi acceptarea lui? Pīna si aerul ce-i īnconjoara pare a vibra ca sufletul uman atins de fiorul divin, ca o muzica īn gama minora.

Madona din grota cu stīnci, prima lucrare īn care Leonardo Intrbuinteaza bine-cunoscutul sfumato, e o impletire stranie de antinomii vizīnd acelasi efect, pe care da Vinci īl iubeste atīt de mult: frumosul divin. Pierdut īn departari, un tarīm plin de umbre stravezii se estompeaza īn ceata unui timp misterios si priveste, parca din oniric, printre dintii de stīnca, chipuri de o realitate atīt de pura, atīt de senina, īncīt par a coborī din lumina albastra a orizontului catre concretul din care spectatorul priveste fermecat. Personajele sīnt stapīnite de vraja luminilor si a umbrelor, contururile lor sīnt pierdute īn stralucirea misterioasa a stīncilor. Chipul Fecioarei are acea suavitate expresiva, frumoasa īn absolut, acel misterios amestec de feminitate si dominatoare hotarīre, ce o īnalta catre frumosul divin al īngerului. Luminate de o stralucire stranie - care nu e aceea a luminii care intra prin crapatura grotei - personajele par a emana ele īnsele puritate si frumusete divina īn unde ce fuzioneaza printre umbre īntr-o armonie atīt de desavīrsita ce "īnvesmīnteaza formele īntr-un val celest parca, īndepartīndu-le de realitatile pamīntesti"19.

Foarte aproape, ca tema si stil, de acest tablou e Sfīnta Ana cu Fecioara si Pruncul. Acelasi onirism se revarsa din peisajul estompat de umbre albastrii, īnvaluind īn ireal zīmbetul misterios al celor doua femei si miscarile lor suspendate īntr-un timp ce se scurge lin, urmīnd o muzicalitate celesta. "L'œil s'enfonce en ces paysagesau plans succesifs, courrant aux bleus lointains sur les eaux bleues, dont les ondes et les détours rapellent les boucles des chevelures et la sinuosité des sourires, et semblent apporter jusqu'a nous, dans la brise, la caresse d'une musique légère."20

Expresia cea mai pura a misterului feminitatii o gasim, īnsa, asteptīndu-ne cu acelasi zīmbet īncarcat de antinomii, īn acelasi cadru īnecat īn neguri albastrii, pe chipul Monei Lisa del Giocondo. Īnvaluita īn aceeasi lumina de o consistenta oarecum lichida, femeia "sta īn mijlocul tabloului ca īn centrul lumii".21 Zīmbetul care a īnflorit pe buzele Sfintei Ana, care tradeaza cunoasterea pe chipul Sfīntului Ioan Botezatorul, īsi gaseste īmplinirea la modul absolut īn feminitatea autentica a acestui chip. Gioconda nu e reprezentarea unei figuri dumnezeiesti, nu e un personaj caruia artistul sa-i fi cautat frumusetea pentru a zugravi prin ea divinul, ci e femeia īn care Leonardo a gasit īn mod spontan, fara truda, acea frumusete pe care el o atribuise fapturilor divine. Mona Lisa are īn mod natural ceea ce pictorul a cautat atīta timp, īn atītea chipuri. De aici armonia pura, perfecta a tabloului, din care orice urma a trudei artistice dispare: "Dans la Joconde, pas un sacrifice, pas un oubli; rien qui ne soit dit avec une clareté parfaite".22 Chipul Giocondei e sinteza pura a experientei pictorului, din fiinta ei se īnalta o vibratie stranie, asemenea unei melodii abia-percepute. Gautier īi simte rasuflarea: "Nu gasiti ca īn portretul Giocondei se afla - fara intentie din partea noastra de a voi sa mizam pe jocul de tonuri si note - un fel de ecou al unei impresii muzicale? Efectul e blīnd, voalat, afectuos, plin de mister si armonie, iar amintirea acestui adorabil chip va urmareste ca unul din motivele lui Mozart pe care sufletul si-l cīnta cu glas scazut pentru a se mīngīia de o primejdie nestiuta".23

Cautarea lui Leonardo se opreste aici. El nu s-a mai putut desparti nici de Gioconda, nici de Sfīnta Ana si nici de Sfīntul Ioan Botezatorul, pastrīndu-le alaturi pīna īn ultimele clipe, simbol al celei mai īnalte manifestari a triadei ce-i caracterizeaza opera: Gioconda - frumosul divin īn femeie; Sfīnta Ana - frumosul īn femeia divina; Sfīntul Ioan Botezatorul - frumosul feminin īn divin.
Frumosul e divin prin īnsasi esenta lui; Leonardo da Vinci nu a cautat divinul pentru a exprima frumosul, ci a cautat frumosul pentru a se īnalta catre divin. Atunci cīnd acest prag e atins, simtim totul vibrīnd de o muzicalitate cu totul aparte, de fiorul dumnezeirii ce se manifesta īn noi prin iubirea pura. Leonardo da Vinci s gasit frumosul si l-a iubit creīndu-l.
 


1Gautier, Téophile - Scrieri despre arta, ed. Meridiane, Bucuresti, 1980
2Op. cit., p. 73
3Conf. Baumes, Georges - Leonard de Vinci, Societé des Editions Louis-Michaud, Paris
3Liiceanu studiaza frumosul la Platon ca raport al omului cu fiintarea ca atare, Frumosul fiind singurul care poate coborī din lumea ideilor pure īn aparenta sensibila, ca apoi sa ne transpuna īn contemplarea Fiintei.
4Leonardo da Vinci - Tratatul despre pictura, Bucuresti, 1971, p. 39, paragr. 53
5Conf. Ghitescu, Gheorghe - Leonardo da Vinci si civilizatia imaginii, ed. Albatros, Bucuresti, 1986, p. 92
6Valéry, Paul - Introducere īn metoda lui Leonardo da Vinci, conf. Raveica, 7Titus - Istoria filosofiei moderne, vol. I, Institutul European , 2002, p. 256
8Frunzetti, Ion - Desenul lui Leonardo ca expresie a experientei sale spirituale, īn Pegas īntre Meduza si Perseu, vol. II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1985
9Frunzetti, Ion -Pegas īntre Meduza si Perseu, vol. II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1985, p. 100
10Op. cit. , p. 103
11Dumitrescu, Zamfir - Leonardo. Structuri geometrico-plastice, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1988
12Frunzetti, Ion , op. cit, p. 113
13Idem, p. 114
14Gautier, Téophile , op. cit. , p. 92
15Vallentin, Antonina - Leonardo da Vinci, ed. Meridiane, Bucuresti, 1968, p. 251
16Frunzetti, Ion , op. cit, p. 114
17Conf. Baumes, Georges, op. cit.
18Gautier, Téophile - Scrieri despre arta, ed. Meridiane, Bucuresti, 1980, p. 79
19Idem, p. 85
20Séailles, Gabriel - Leonard de Vinci. L'artiste et le savant, Librairie Academique Perrin et Cie, Librairies-Editeurs, Paris, 1912, p. 471
21Vallentin, Antonina, op. cit., p.105
22Séailles, Gabriel, op. cit., p. 472
23Gautier, Téophile, op. cit., p. 93
 


Bibliografie:

Baumes, Georges - Leonard de Vinci, Societé des Editions Louis-Michaud, Paris
Dumitrescu, Zamfir - Leonardo. Structuri geometrico-plastice, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1988
Frunzetti, Ion - Pegas īntre Meduza si Perseu, vol. II, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1985
Gautier, Téophile - Scrieri despre arta, ed. Meridiane, Bucuresti, 1980
Ghitescu, Gheorghe - Leonardo da Vinci si civilizatia imaginii, ed. Albatros, Bucuresti, 1986
Raveica, Titus - Istoria filosofiei moderne, vol. I, Institutul European , 2002
Séailles, Gabriel - Leonard de Vinci. L'artiste et le savant, Librairie Academique Perrin et Cie, Librairies-Editeurs, Paris, 1912
Vallentin, Antonina - Leonardo da Vinci, ed. Meridiane, Bucuresti, 1968
Leonardo da Vinci - Tratatul despre pictura, Bucuresti, 1971

 

 

Material realizat de Iftime Alina-Gianina
 

 

 

Vrei sa citesti poezii de primavara?

Viziteaza Pagina primaverii !


 

Daca aveti talent si doriti sa publicati creatiile voastre online, scrieti-ne la scoala2001@yahoo.com si o sa va promovam lucrarile gratuit in situl nostru, fara nici o obligatie. In curand in aceasta pagina vor fi picturi, poezii, melodii, povestiri, toate primite de la voi. Singura conditie este ca voi sa fiti autorii si sa doriti sa impartasiti lucrarile voastre cu lumea !

 

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania