Home | BAC/Teze | Biblioteca | Jobs | Referate | Horoscop | Muzica | Dex | Games | Barbie

 

Search!

     

 

Index | Forum | E-mail

   

Lipsa de informare a dat nastere multor controverse de–a lungul timpului, e nevoie ca subiectul tratat să fie privit si analizat din toate punctele de vedere, înainte de a ne avânta la vreo opinie categorică. În paginile ce urmează vom dezbate diferite teme (cultură, geografie) specifice lumii arabe, în speranta că o mai bună informare va face si lumea mai bună!

 

 
 
 
 
 Meniu rapid  Portalul e-scoala | CAMPUS ASLS | Forum discutii | Premii de excelenta | Europa





 

 

 

Limba si cultura Araba

Reformism în islam. Wahabismul

de BIANCA BAICU

 

După cum va fi remarcat până acum cititorul avizat, una dintre trăsăturile caracteristice ale islamului este spiritul conservator: El se prezintă ca religia Sunnei si a Traditiei si nu cunoaste mântuire dincolo de „cutumă” si de Profet; orice inovatie este suspectă si sinonimă cu erezia atâta vreme cât consesnsul, „ijma’” nu a aprobat-o. Acesta este principiul reprezentat de calificativul „sunnit”, adoptat de ortodocsi, ca si acela, mult mai modern, de salafiyya, adică adepti si următori ai străbunilor, salaf (pl. aslaf) – un fel de „Părinti ai Bisericii” islamice. Chiar si asa, evolutia firească a vremurilor va sili islamul să se supună unui proces de modelare si adaptare la mediul înconjurător si la  circumstante, acceptând variante si compromisuri. Această evolutie începe chiar de la moartea Profetului, în Medina, cunoscută până în prezent drept  „leagănul Sunnei”,  Dar-as-sunna,  si a continuă fară întrerupere până azi.

Ibn Taymiyya (1263 1328) este cu sigurantă cel mai original dintre toti protestatarii, dată fiind activitatea lui care, desi lipsită de unitate, este vastă în întregul domeniu al disciplinelor islamice. Trăind în vremurile pline de agitatie ale invaziilor mongole si ca membru al scolii fondate de Ibn Hanbal, el refuză să adere la vreuna din cele patru scoli, pretinzând că este un mujtahid (cel care poate lua decizii independente), si  caută să reîntoarcă islmaul la origini, Coranul si Sunna, pe care le interpretează în sensul cel mai literar, denuntând metodele speculative. Critic vehement al ereziilor si dusman înversunat al frătiilor mistice, el îsi petrece viata combătând inovatiile si descoperind încălcări ale spiritului ortodox: scoate în afara legii cazuistica în jurisprundentă precum si veneratia pentru monumentele ce marcau trecerea Profetului pe Pământ si condamnă cultul sfintilor si al mormintelor acestora. Pentru abuzurile pe care le denuntă reclamă sanctiunile cele mai dure, adeseori pedeapsa cu moartea. Însă zelul lui neînfrânat, hrănit cu o eruditie incontestabilă în ceea ce privea textele traditionale, nu putea decât să deranjeze conservatorismul învătatilor contemporani, astfel că el îsi va petrece cea mai mare partea a activitătii lui frământate în temnitele inchizitiei musulmane, fie la Cairo, fie la Damasc, rămânând fidel însă intransigentei si polemicilor sale.

Ibn Taymiyya a rămas cunoscut ca cea mai importantă sursă de inspiratie pentru radicalii suniti ai erei moderne si un erudit respectat pentru cunostintele sale atât de acestia, cât si de cei ne-radicali sau progresisti modernisti.

Inspirându-se din scrierile acestuia si reluându-i adesea tezele, o altă figură emblematică în reformismul islamic, conservatorul Muhammad Ibn’Abd al-Wahhab (1703-1791) va crea o miscare disidentă cu tendinte inovatoare si care condamna anumite rânduieli ale islamului traditional: wahabismul.  

Wahabismul a reprezentat leagănul de formare al regatului Arabiei Saudite si este în prezent forma dominantă de islam pe care o regăsim în Arabia Saudită, Qatar, dar si în anumite regiuni din Somalia, Alegeria si Mauritania. Curentul este adesea citat drept o „sectă” sau „ramură” a islamului, însă sustinătorii săi resping asemenea formulări, preferând să se proclame muwahhidun (unitarieni). Ei folosesc Salafi Da'wa sau Ahlul Sunna wal Jama'a, iar învătăturile lui Abd al-Wahhab sunt cunoscute drept Salafi. Textul de bază pentru această formă de islam este Kitab at-tawhid (cartea unitătii) iar o componentă centrală a mesajului reformistului este unicitatea esentială a lui Dumnezeu (tawhid); astfel, miscarea devine cunoscută drept ad dawa lil tawhid (chemarea la unitate), iar adeptii – ahl al tawhid (oamenii unitătii). Scopul ei era să înlăture din societătile islamice practicile si interpretările culturale si sociale dobândite si de cele influentate de-a lungul secolelor de sufism.

 Muhammad Ibd’Abd al-Wahhab se naste în ’Umaya, localitate modestă din Najb si studiază literatura si jurisprudenta la scoala hanefită, urmând să studieze dreptul la Medina. Încurajat de studiile si de observatiile sale fată de manifestările luxului în obiceiuri si vestimentatie, de pelerinajele superstitioase la vestigii, de folosirea talismanelor si de veneratia adusă lui Muhammad si sfintilor mai degrabă decât lui Dumnezeu, el predică readucerea islamului la Vârsta de Aur din vremea Profetului si întoarcerea la vechile izvoare ale revelatiei. Pentru a întelege semnificatiile ideilor sale trebuie însă avut în vedere contextul practicii islamice în acele vremuri: exista o diferentă între ritualul clar conturat în textele religioase ipe care trebuie să le îndeplinească orice musulman si islamul popular. Cel din urmă se referă la practicile locale si nu este universal; de exemplu, practica Shia de a vizita morminte este un exemplu de practică populară: practicantii continuau să se închine immamilor chiar si după moarte si să le adreseze rugăminti. În timp, eruditii au validat practica, care a devenit populară, ajungându-se după o vreme la atribuirea de puteri speciale până si pietrelor sau pomilor. Muhammad Ibn Abd al-Wahhab era îngrijorat de felul în care oamenii din Najd se implicau în practici pe care el le considera politeiste: pelerinajele la morminte si moschei, venerarea pomilor, pesterilor sau pietrelor, închinarea de votive si ofrande acestora. Considera, de asemenea, că există o lejeritate prea mare acordată celor care aderau la legea islamică când venea vorba de practicarea crezului religios; vorbim aici de practici ca adulterul, ignorarea obligatiei de a face rugăciunile zilnice, indiferenta către situatiile nefericite ale văduvelor sau orfanilor sau refuzul de a aloca femeilor zestrea în mod onest. Când al-Wahhab începe sa predice împotriva acestor ramuri ale legii islamice, caracterizează aceste practici drept ğāhiliyya, acelasi termen folosit pentru a descrie ignoranta arabilor fată de Profet. El pune accent pe unicitatea lui Dumnezeu, în opozitie cu politeismul, pe care îl defineste ca asocierea oricărei persoane sau obiect cu puteri ce îi sunt atribuite numai divinitătii. Fără a condamna deschis vizita la mormântul Profetului, interzice totusi rugăciunile si orice manifestări de veneratie religioasă în apropierea lui.  

Afirmarea crezului său se face jumătate prin persuasiune, jumătate prin fortă, dată fiind sutinerea lui Muhammad Ibn Sa‘ud, emirul Najdului si totodată ginerele său. Beduinii din Najd, unde tezele sale deveniseră religie de stat, sunt nevoiti să se încline si să ia în serios rânduielile islamului. Sunt respinse notele speculative în ceea ce priveste traditiile, exegeza si teodiceea, este acceptat sensul literar al Coranului si al hadithului (cu toate nuantele lor antropomorfiste si fară a se încerca cercetarea modalitătii - kayf), iar nuantele de sobrietate introduse de teologia căii de mijloc, aceea as‘arită, sunt ignorate. Sunt condamnate toate inovatiile prin care islamul a încercat să se adapteze la situatiile schimbătoare, toleranta introdusă în spiritul progresului, ca efect al conditiilor lumesti sau prin uitarea vechii austerităti. Moscheile trebuie readuse la forma lor din vremea Profetului: fără mozaicuri si elemente poleite cu aur, fără minarete si mihrab (nisa care indică directia rugăciunii). Tutunul si cafeaua, interzise initial de către sultanii otomani, fuseseră îngăduite ulterior prin fatwa speciale: Ibn Abd al-Wahhab refuză atunci să recunoască legitimarea acestora de către consens. El condamnă în acelasi timp muzica sau purtarea, de către bărbati, a vesmintelor de mătase si a bijuteriilor de aur si argint.

Emirul Najdului, Ibn Sa‘ud, îi scria pasei din Damasc în primii ani ai secolului al XIX-lea: „interzicem înăltarea de edificii pe morminte, credinta în sfinti, profeti si martiri; apoi, frătiile faquirilor, derisilor, pe scurt, rolul de intermediar atribuit unor simple făpturi omenesti. Aceste convingeri le socotim a fi pătrunse de politeism. Asemuim păcatelor grave, în aceeasi măsură cu vinul, si jurământul dacă nu e făcut în numele lui Allah, precum si jocurile de noroc...”.

Wahhabitii au trecut curând de la polemici la fapte. Mai întâi s-au îndreptat împotriva oraselor sfinte ale si‘itilor, Najaf si Kerbala, unde au jefuit bogatele sactuare. Stăpâni peste Arabia centrală, în 1803 si 1804 au pus stăpânire pe Mekka si Medina. Acolo au silit dascălii religiosi si populatia să semneze o declaratie cu privire la propriul takfir („ispăsire”, „penitentă”), adică să recunoască oficial că, până la acea dată, atât ei, cât si celelalte tări musumane trăiseră în necredintă. Mausoleele si cupolele ridicate pe morminte sunt dărâmate, vălurile de mătase care acopereau Ka‘ba sunt înlocuite cu stofe obisnuite, iar la Medina sunt luate în posesie bogătile adunate la mormântul lui Muhammad. Timp de mai multi ani vor fi percepute taxe pelerinilor la Mekka, urmând ca în final să fie  suspendat pelerinjul. Iconoclastii din Najd sunt supusi prin forta armelor.

Muhammad bin Abdul Wahhab moare în 1792, iar imperiul wahhabitilor se împarte între nord si sud, în două dinastii rivale, a lui Ibn Sa‘ud si respectiv a lui Ibn Rasid, ale căror disensiuni vor însângera multă vreme Arabia centrală. La sfârsitul anului 1921, ‘Abdel‘aziz Ibn Sa‘ud, emirul ereditar al Njdului de sud reuseste să-l învingă pe adversarul său, să ocupe capitala Ha‘il si să anihileze restul familiei.

Dinastia Al-Saud va cuceri si va unifica astfel, la începutul seculului XX, diversele provincii ale peninsulei Arabe, formând, în 1932, prezentul Regat al Arabiei Saudite. Miscarea dobândea astfel un stat ca spatiu de propagandă, iar vastele bogătii rezultate din exploatarea petrolului, precum si controlul sauditior asupra oraselor sfinte, Mekka si Medina, au constituit de atunci baza de finantare a activitătii misionare Salafite.

Anii 1920 au marcat începuturile Arabiei moderne. Abdel‘aziz a înteles potentialele avantaje pe care le oferea cultura occidentală: importul de automobile si, mai târziu, constructia de aeroporturi îi dădeau posibilitatea de a ajunge în părti îndepărtate ale teritoriului său într-o fractiune din timpul necesar anterior. A comandat, de asemenea, crearea unei retele informationale extinse bazată pe telegraf, prin care era capabil să-si extindă „ochii si urechile” în întreaga tară. Adeptilor mai putin entuziasti liderul le explică personal importanta noilor tehnologii, în special a telefonului, mergând până la a invita scepticii să asculte recitări ale Coranului prin intermediul telefonului. Abdel‘aziz era constient că, fără modernizarea industrială, statul nou dezvoltat va functiona cu dificultate si era pregătit să îmbrătiseze inovatia: totusi, schimbarea trebuia făcută selectiv si gradual dacă se voia acceptată de către cetăteni.

Sub conducerea lui al-Sa‘ud, guvernele, în special în timpul reformelor wahhabite din anii 1920, si-au demostrat capacitatea si pregătirea în a întări supunerea fată de legile si interpretările valorilor islamice, atât când venea vorba de ei însisi cât si în cazul celorlalti. Interpretările literare ale Coranului si hadithului despre ceea ce constituie un comportament adecvat au dus la supranumirea wahhabitilor drept „calvinisti musulmani”. Pentru wahhabiti, spre exemplu, practicarea rugăciunii punctual, corect din punct de vedere ritualic si într-un cadru larg nu este numai recomandată, ci cerută explicit bărbatilor. Consumul de vin este interzis credinciosului, pentru că vinul este interzis explicit în Coran. Pentru un wahhabit însă, interdictia merge până la condamnarea tuturor băuturilor alcoolice si a oricărui fel de stimulant, inclusiv tutunul. Vestimentatia modestă este sugerată atât bărbatilor cât si femeilor, dar wahabismul merge până la a specifica ce tipuri de îmbrăcăminte ar trebui purtate, în special de către femei, si la a interzice mătasea sau aurul. Pe lista practicilor nerecomandate au fost de-a lungul timpului si manifestări ca dansul, muzica, râsul zgomotos sau bocetele, la înmormântări.

Accentul wahabismului pe conformitate si standardizare face din aspectul si manifestările externe o expresie a credintei interne: adaptarea la norme, când vine vorba de vestimentatie, rugăciune, post etc. devine o  declaratie publică de credintă, iar opinia publică devine un moderator al comportamentului individual. Astfel, într-o comunitate wahhabită este de datoria fiecărui musulman să aibă grijă de comportamentul aproapelui său si chiar să-l admonesteze în caz că se îndepărtează de la credintă.

După anii 1990, conducerea saudită nu pune accentul pe identitatea sa de descendent al Wahhabitilor si nu detine functii de vârf în birocratia religioasă, dar influenta wahhabită rămâne, fizic, tangibilă: în modul oamenilor de a se îmbrăca, în comportamentul public, în rugăciune. Mai mult, mostenirea wahhabită a constituit un manifest în etosul social care presupunea responsabilizarea guvernului pentru ordinea morală colectivă (care pleca de la comportamentul individual si până la cel al institutiilor, sau chiar al guvernului). Regele Fahd Ibn Abd al-Aziz Al Saud a chemat în repetate rânduri eruditii la ijtihad pentru a trata noile situatii cu care se confrunta regatul în modernizare.

De unde această influentă atât de mare în lumea islamică? În primul rând datorită apelului la nationalismul arab, care a fost atras de către atacul wahhabitilor aspura Imperiului otoman, dar si datorită promovării intense a reformismului si întoarcerii către rădăcini, mai ales că cele două orase sfinte, Mekka si Medina facilitau influentarea culturii si gândirii musulmane.

Poate cel mai important motiv însă îl constituie descoperirea zăcămintelor petrolifere din Golful Persic, care, după 1975, le permite wahhabitilor să promoveze islamul si propriile interpretări asupra acestuia folosind miliardele de dolari dobândite din exporturi. Prin generozitatea guvernului sunt suportate aproximativ 90% din cheltuielile ce decurgeau din promovarea credintei: editarea de cărti si materiale informative, acordarea de  burse, finantarea frătiilor, constructia de moschee. Jurnalistii si academicienii care urmau curentul au fost răsplătiti, iar în jurul universitătii Al-Azhar din Egipt, cea mai veche si influentă universitate islamică, au fost construite campusuri-satelit. Puterea financiară a sustinătorilor wahhabiti a coplesit interpretările mai putin stricte ale Islamului si a condus la perceptia acestui curent drept un „standard” de religiozitate în mintea multor musulmani.

Arabic - Prima pagina

 

Introducere

Sectia de araba

Dictionar de termeni

 

 

Cultura si civilizatie

Liga statelor arabe

Beduinii

Credinte si divinitati preislamice

Jihad-ul

Lumea araba

Arhitectura araba

Caligrafia araba

Wahabism-ul

 

Orase si tari arabe:

Algeria

Tripoli

Sudan

Tunisia

 

Bucataria araba:

Despre bucataria araba

Condimente arabe

 

Personalitati arabe:

Edward Said

Naghib Mahfuz

 

Dictionar termeni

 

Caligrafia araba

 

Contacte:

Redactor-sef:رئيس التحرير:
Anca Munteanu

Redactor-sef adjunct: مساعد رئيس التحرير:
Horia Petrescu

Comitetul de redactie: هيئة التحرير:
Gabriel Bituna
Talida Ciuca
Andreea Podeanu
Irina Radu
Corina Vlasceanu

 

Corector: مصحح:
Bianca Baicu
 

Unelte utile:

Traducere online Romana-Araba

Traducere online Araba-Romana

 

Recomandari web:

Facultatea de Limbi Straine

Asociatia Studentilor - Limbi Straine

Home | BAC/Teze | Biblioteca | Referate | Games | Horoscop | Muzica | Versuri | Limbi straine | DEX

Modele CV | Wallpaper | Download gratuit | JOB & CARIERA | Harti | Bancuri si perle | Jocuri Barbie

Iluzii optice | Romana | Geografie | Chimie | Biologie | Engleza | Psihologie | Economie | Istorie | Chat

 

Joburi Studenti JOB-Studenti.ro

Oportunitati si locuri de munca pentru studenti si tineri profesionisti - afla cele mai noi oferte de job!

Online StudentOnlineStudent.ro

Viata in campus: stiri, burse, cazari, cluburi, baluri ale bobocilor - afla totul despre viata in studentie!

Cariere si modele CVStudentCV.ro

Dezvoltare personala pentru tineri - investeste in tine si invata ponturi pentru succesul tau in cariera!

 

 > Contribuie la proiect - Trimite un articol scris de tine

Gazduit de eXtrem computers | Project Manager: Bogdan Gavrila (C)  

 

Toate Drepturile Rezervate - ScoalaOnline Romania